În ultimele luni au apărut în spațiul public numeroase discuții despre faptul că ANAF ar fi scurtat semnificativ termenele pentru aplicarea popririlor, ajungând ca, în unele situații, blocarea conturilor să fie dispusă chiar înainte de comunicarea titlului de creanță (mai exact, a actului care stabilește suma de plată) și expirarea termenului de plată prevăzut în cuprinsul acestuia.

În realitate, se face o confuzie la nivelul contribuabililor între ,,poprirea - măsură asiguratorie” (reglementată de art. 213 Cod Procedură Fiscală) și ,,poprirea - măsură de executare silită” (reglementată de art. 236 Cod Procedură Fiscală).

Codul de procedură fiscală prevede posibilitatea instituirii de măsuri asiguratorii sub forma popririi asiguratorii și a sechestrului asigurator asupra bunurilor contribuabilului chiar și înainte de emiterea titlului de creanță. (de aici și aprecierile contribuabililor din spațiul public, în sensul că, nici nu a expirat termenul de plată a taxelor și impozitelor pe care le-ar datora și le-au și fost poprite conturile). Măsura poate fi, sau nu, urmată de emiterea titlului de creanță, care, la rândul său, poate să fie emis pentru toată suma estimată de către organul fiscal sau pentru o sumă mai mică/ mai mare.

Problema pe care contribuabilii au sesizat-o este dată de impactul pe care o astfel de măsură îl poate avea asupra activității lor curente (în cazul societăților) sau chiar asupra vieții cotidiene (în cazul contribuabilului persoană fizică). Indisponibilizarea sumelor din conturile bancare până la finalizarea controlului fiscal (care poate dura chiar și până la 1 an de la instituirea măsurii asiguratorii, în cazuri excepționale) poate conduce la falimentul acestora, pierderea de contracte, acumulări de datorii etc.

Ce trebuie să aibă în vedere contribuabilul este că măsura asiguratorie se dispune printr-o decizie care poate fi contestată în termen de 15 zile de la data comunicării actului. Nu trebuie omis faptul că este o măsură care se aplică în cazuri excepționale și care trebuie să fie motivată de organul fiscal emitent.

Un remediu mai rapid pentru înlăturarea prejudiciilor create de instituirea măsurii asiguratorii și pentru deblocarea activității contribuabilului, îl regăsim la art. 213 alin. 4 Cod procedură fiscală. Textul de lege prevede că măsura poate fi ridicată dacă debitorul constituie o garanție la nivelul creanței stabilite sau estimate.

”Surpriza” indisponibilizării conturilor este datorată de faptul că decizia de instituire a măsurii asiguratorii se comunică de cele mai multe ori în SPV-ul (spațiul privat virtual) contribuabilului, iar acesta din urmă nu a observat documentul. Conform ordinului care reglementează procedura de comunicare în SPV, actul se consideră comunicat în termen de 15 zile de la data punerii la dispoziţia persoanei fizice, persoanei juridice sau a altei entităţi fără personalitate juridică a documentului în SPV. Termenul începe să curgă din ziua următoare datei punerii la dispoziţia contribuabilului a documentului, dată pe care o regăsim înscrisă în registrul documentelor electronice (fișier pe care îl regăsim tot în SPV).

Așadar, în relația cu ANAF-ul, evident digitalizarea a venit cu beneficiile ei (celeritate în soluționarea cererilor contribuabiliului, eliminarea cozilor de la ghiseul organului fiscal, mai mulți copaci și mai puține ”grimase”) însă necesită un ”contribuabil treaz”, activ în platfoma SPV.

Dacă nu ai finalizat lista cu rezoluții pe anul 2026, echipa Piperea și Asociații îți recomandă următoarea bifă:

 Voi fi un contribuabil disciplinat fiscal, activ în SPV, informat și voi ACȚIONA atunci când împrejurarile de fapt și de drept reclamă o nelegalitate și o netemeinicie a actului administrativ fiscal!

Autor: Ramona Andrițoiu Avocat senior coordonator,

SCA Piperea și Asociații