Miruna Matei, colega noastră, este avocat definitiv, iar în acest interviu i-am adresat câteva întrebări despre parcursul ei: cum a început drumul către avocatură, ce i s-a părut cel mai provocator în perioada de stagiu, cum a trăit pregătirea pentru examenul de definitivare și cum privește etapa următoare în carieră. Răspunsurile ei surprind o perspectivă matură și echilibrată asupra profesiei — una în care disciplina, mentoratul și construcția constantă contează la fel de mult ca rezultatele.

Cum a început pentru tine drumul către avocatură?

Cred cu tărie că profesia te alege, iar nu tu pe ea, indiferent cât de tare am încerca să demonstrăm contrariul. Alegerea profesiei de avocat a avut la bază afinitatea pronunțată pe care am dezvoltat-o încă din timpul facultății pentru dreptul civil și dreptul comercial, tocmai pentru că aceste arii mi-au permis să-mi aduc aportul creativ în rezolvarea pragmatică a situațiilor practice, cât și libertatea de afirmare.

Pentru mine, conturarea unei viziuni proprii și replicarea acesteia în viața de zi cu zi este infatigabilă, iar avocatura vine la pachet cu forța de a-ți susține valorile, cu asumarea drumurilor dificile și cu dorința sinceră de a lăsa, prin fiecare pas, o urmă de sens și echilibru.

Ce a fost cel mai greu în perioada de stagiu?

Când faci ceea ce-ți place, nimic nu ți se pare greu sau de nerezolvat. Deși au fost multe momente în care realitatea dură a complexității spețelor încredințate și-a spus cuvântul, nu am văzut aceste momente ca pe niște obstacole, ci din contră, le-am perceput ca pe niște provocări.

Avocatura presupune multe deadline-uri, iar îndeplinirea cu succes a sarcinilor încredințate înseamnă analiză, documentare, timp de reflecție, dar și formalizarea strategiei de-o manieră cursivă și fundamentată.

‍

Gândindu-mă în retrospectivă, îmi aduc aminte de momentul în care am participat la o întâlnire cu sute de clienți dintr-un proces colectiv. Sala era plină, nedumerirea se citea în ochii multora, întrebările erau formulate defensiv, iar tensiunea creștea cu fiecare persoană ce lua cuvântul. Cu toate acestea, întâlnirea a decurs mai bine decât mă așteptam, procesul fiind demarat ulterior fără probleme.

Ce te motivează zi de zi, ca avocat?

Motivația este o noțiune volatilă, iar profesia de avocat, deși imprevizibilă, nu admite schimbări intempestive de perspectivă fără consecințe imediate. Din contră, disciplina este cea care m-a ghidat întotdeauna mai presus de dispoziția de a face sau de a nu face anumite lucruri. Disciplina este cea care te împinge spre perfecționare, iar nu motivația, după cum tot disciplina este cea care te face să înveți din greșeli, să asculți, să ai răbdare (calitate indispensabilă unui avocat, deși îmi este greu să admit asta). Cu alte cuvinte, zona de confort reprezintă pentru mine doar un punct de plecare.

Pe de altă parte, consider că mediul de lucru, respectiv mentorul pe care ți-l alegi în perioada stagiului, au o importanță covârșitoare în formarea ta profesională ca avocat, fiind bazele acestei călătorii denumite avocatură.

Cum ai trăit pregătirea pentru examenul de definitivare?

Am considerat examenul de definitivat drept o nouă etapă în parcursul meu profesional.

Fiind implicată în continuare în sarcinile curente de birou, am îmbinat activitatea profesională cu pregătirea pentru examen, iar acest echilibru s-a dovedit, în mod neașteptat, benefic în gestionarea stresului asociat pregătirii.

Care a fost reacția ta când ai aflat că ai promovat?

Am promovat atât examenul de licență, cât și examenul de intrare în profesie printre primii, fapt ce a fost replicat și cu ocazia validării rezultatelor examenului de definitivat. Afișarea rezultatelor finale mi-a confirmat încă o dată faptul că perseverența și consecvența dau roade.

Ce îți dorești pentru etapa următoare în carieră?

Partea de litigii m-a atras încă de la început mai mult decât zona de consultanță, dinamica acesteia și contactul direct cu instanța fiind elemente care m-au motivat constant. Odată cu promovarea examenului de definitivat, am dobândit legitimitatea de a pune concluzii și în fața tribunalelor și curților de apel, ceea ce deschide o nouă etapă în parcursul meu profesional, pe care o privesc cu interes și nerăbdare.

În același timp, îmi propun să continui aprofundarea cunoștințelor în materia insolvenței și a dreptului societar, domenii care prezintă un real interes pentru mine, să particip în mod constant la conferințe și evenimente de specialitate și să îmi aduc în continuare contribuția la redactarea de articole și volume tematice în domeniul juridic, ca parte firească a procesului meu de dezvoltare profesională.

În egală măsură, consider că formarea profesională nu se oprește odată cu promovarea unui examen, ci presupune un proces constant de consolidare și rafinare a cunoștințelor dobândite. Practica de zi cu zi, confruntarea cu spețe diverse și dialogul profesional reprezintă pentru mine repere esențiale în construirea unei perspective mature asupra profesiei.

Privind înainte, îmi doresc să îmi dezvolt parcursul profesional în mod coerent și asumat, valorificând experiența acumulată până în prezent și menținând un echilibru între rigoarea juridică și adaptarea la realitățile concrete ale fiecărui dosar.

În definitiv, avocatura presupune nu doar competență tehnică, ci și capacitatea de a înțelege oamenii și nevoile lor.

‍

‍