Firmele in dificultate se pot salva cu concursul creditorilor

Postat de Gheorghe Piperea in "Falimentul febletea mea", Criza economica

La sfirsitul anului 2009, Parlamentul a adoptat o lege care isi propune ca scop salvgardarea intreprinderilor romanesti, lege denumita  – cam neindeminatic – “Lege privind introducerea concordatului preventiv si [a] mandatului ad-hoc”. Fiind noi obisnuiti cu « moda » ordonantelor de urgenta sau a legilor adoptate prin asumarea raspunderii Guvernului, care scapa analizei Parlamentului, si fiind vorba de un proiect de lege adoptat in urma unei intiative parlamentare, as spune ca aparitia acestei legi este surprinzatoare.

Dar, ma grabesc sa adaug : este o lege necesara.

In primul rind, legea vine sa umple un gol de reglementare : ea creeaza un mecanism legal si general aplicabil de preventie a insolventei, in care sunt implicati debitorul si creditorii sai, atit in mod individual, cit si ca o colectivitate, aliniind tara noastra cu tarile din Uniunea Europeana care beneficiaza de astfel de reglementari. Este adevarat ca existau si inainte de aceasta lege si erau aplicabile un mare numar de mecanisme contractuale si individuale de preventie a insolventei, dar acestea au fost folosite sporadic si destul de timid in practica, chiar si in cursul anului 2009, anul instalarii crizei economice in Romania si al exploziei cazurilor de insolventa voluntara. De asemenea, legislatia romana abunda in proceduri de evitare (si nu de preventie) a insolventei, de genul privatizarii si ajutoarelor de stat, proceduri administrative, in care creditorii nu sunt implicati si care, din start, incep cu handicapul neincrederii acestora.

In al doilea rind, lipsa de lichiditati de pe piata a determinat creditorii sa ceara, cu sau fara intermedierea firmelor de recuperare de creante, in mod masiv si aproape inexorabil, deschiderea procedurii insolventei fata de debitorii lor, in speranta ca, sub spectrul insolventei, debitorii vor plati. Practica s-a intors deseori impotriva acestor creditori, care au fost siliti sa accepte efectele adverse ale deschiderii procedurii (deschidere care s-a produs chiar la cererea lor) : creditori chirografari fiind, creanta lor are acum, dupa nedorita deschidere a procedurii insolventei, toate ”sansele” sa ramina neplatita in caz de faliment sau sa fie achitata intr-o masura foarte mica si esalonat pe 3-4 ani, in caz de reorganizare judiciara. De cealalta parte, sub presiunea creditorilor, mai ales a bancilor, a fiscului si a furnizorilor de utilitati, debitorii au cerut in numar mare deschiderea procedurii insolventei, pentru a se pune sub protectia tribunalului.

Dupa statisticile registrului comertului si ale Uniunii Nationale a Practicienilor in Insolventa, anul trecut au fost mai mult de 4000 de dosare de insolventa deschise la cererea debitorului (fata de doar 400 in anul 2008), ceea ce inseamna ca patronii din Romania au perceput avantajele deschiderii procedurii insolventei (oprirea executarilor silite, inghetarea datoriilor si continuarea contractelor in curs de executare, chiar si in contra vointei co-contractantilor), dar n-au vazut si partea goala a paharului, adica stigmatul care fie tine partenerii de afaceri ai debitorului “la distanta”, fie il obliga pe debitor sa faca plati cash si in avans pentru a se putea aproviziona cu marfa, furnizorii nefiind dispusi sa mai acorde credit unui debitor insolvent si sacrificiul unor drepturi ale debitorului si ale actionarilor sai. De cealalta parte, insolventa este, pentru marea majoritate a bancilor din Romania, o catastrofa, si nu pentru ca exista (si este reglementata prin lege), ci pentru ca, din propria culpa, bancile inregistreaza insolventa debitorilor lor drept pierdere si, deci, ele constituie automat provizioane de 100% din valoarea creditului acordat debitorului ajuns in insolventa. Adica, la pierderea potential angrenata de un credit neperfomant se adauga si o cheltuiala in plus, cu constituirea de provizioane, care nu sunt altceva decit bani blocati de banca pe toata perioada regularizarii creditului neperformant.

In fine, nu este deloc cazul sa ascundem o realitate crunta a procedurilor de insolventa din Romania : din totalul de aproape 35.000 de dosare de insolventa care sunt pe rol, 98% sunt dosare de faliment stricto sensu, doar 2% fiind dosare de reorganizare judiciara. Si aceasta in conditiile in care atit practica anului 2009, cit si Legea de modificare a Legii insolventei, adoptata in iulie 2009, si-au propus sa favorizeze reorganizarea judiciara ca modalitate de acoperire a pasivului debitorului aflat in stare de insolventa. Cauza reala si fundamentala a insuccesului reorganizarii o reprezinta tocmai caracterul sau public si judiciar. In afara de publicitatea obligatorie relativa la starea de insolventa (ce trebuie efectuata, in principiu, in Buletinul Procedurilor de Insolventa si in registrul comertului), toate actele si corespondentele ce emana de la debitor trebuie sa poarte mentiunea « debitor aflat in insolventa », ceea ce, evident, poate distruge si bruma de credibilitate pe care o mai are debitorul. Pe de alta parte, intârzierea inevitabilă şi formalismul procedurii judiciare pot împiedica întreprinderea să iniţieze si sa implementeze cu succes procedurile de reorganizare.

Or, cele doua proceduri reglementate de Legea concordatului (mandatul ad-hoc si concordatul) sunt foarte putin “judiciarizate“ si in mare parte confidentiale. Nici una dintre aceste proceduri nu presupune stigmatul insolventei. Aparitia acestei legi de salvgardare a intreprinderii era necesara si pentru a oferi un tampon fata de acest val de insolvente, care nu sunt neaparat justificate de o reala incetare de plati. Este previzibil ca, cel putin pe o perioada de 6 luni de la data intrarii in vigoare a Legii concordatului, cererile de insolventa se vor reduce drastic, in favoarea cererilor de concordat.

Pentru a evita disparitia afacerii debitorului (cae inseamna si disparitia unui furnizor de lcouri de munca, a unui client si a unui contribuabil), debitorii si creditorii trebuie, deopotriva, sa faca un exercitiu de sinceritate, adica sa recunoasca dificultatea in care se afla afacerea debitorului si necesitatea sau utilitatea pastrarii acestuia ca angajator, client si contribuabil.

Daca insa eficienta practica a concordatului va fi redusa sau daca aceasta procedura va esua in mod masiv, mai ales datorita unei previzibile reticente a bancilor, e foarte probabil ca actorii acestei scene sa se intoarca la insolventa.

Legea concordatului preventiv – testul modern al insolventei

Postat de Gheorghe Piperea in "Falimentul febletea mea"

Pe data de 13 ianuarie intra in vigoare legea la care am lucrat in ultimii 5 ani: Legea concordatului preventiv si mandatul ad-hoc. Este un semn clar de normalizare a mediului legislativ, un test modern al insolventei pentru mediul romanesc de afaceri.

Cu ocazia intrarii in vigoare a acestei legi, in calitate de autor al ei, imi face placere sa anunt organizarea unei conferinte de presa. Aceasta va avea loc marti, 12 ianuarie, la ora 13.00, la sediul Piperea si Asociatii din Bucuresti, Splaiul Unirii nr. 223, Sector 3 (cladirea Mazda). Puteti confirma prezenta Dvs. trimitand un e-mail la adresa lavinia.lukacsi@piperealaw.ro.

O descriere si seria de avantaje aduse de aceasta lege fata de insolventa, gasiti mai jos:

Mandatul ad-hoc şi concordatul preventiv dau o şansă întreprinzătorilor de a nu ajunge la insolvenţă, oferindu-le posibilitatea de a convinge statul, creditorii şi salariaţii să muncească alături de manager pentru salvarea întreprinderii.

La sfârşitul anului 2009, surprinzător, în afluxul de ordonanţe de guvern şi-a făcut locul şi o lege în adevăratul sens al cuvântului: legea concordatului preventiv şi a mandatului ad-hoc.

Acest act normativ, elaborat pe un proiect de lege realizat de prof. univ. dr. Gheorghe Piperea, poate fi considerat testul civilizării oamenilor de afaceri autohtoni. Dacă legea are succes, înseamnă că s-a făcut pasul spre profesionalizarea afacerilor şi s-a realizat iniţierea unei culturi a anticipării. Întreprinzătorii trebuie să fie în permanenţă în alertă pentru a înlătura sau a atenua efectele crizei economice şi ale riscurilor inerente afacerii, în genere.

Concordatul preventiv este un contract încheiat între un întreprinzător şi creditorii săi, prin care întreprinzătorul propune un plan de redresare a afacerii sale, iar creditorii acceptă să sprijine eforturile debitorului de a depăşi dificultăţile în care se află întreprinderea. Nu este necesar un consens al creditorilor; ar fi o utopie să pretinzi aşa ceva; o majoritate de 2/3 este suficientă pentru încheierea contractului.

Mandatul ad-hoc, a doua instituţie reglementată de lege, este acea procedură confidenţială prin care un mandatar ad-hoc, desemnat de instanţă, negociază cu creditorii în vederea realizării unei înţelegeri cu unul sau mai mulţi creditori pentru a depăşi starea de dificultate financiară în care se află întreprinderea.

Aceste două noi instrumente juridice consacră tendinţa insolvenţei moderne de a avea ca scop primordial continuarea afacerii prin restructurarea şi repunerea acesteia pe piaţă.

Concordatul preventiv/mandatul ad-hoc prezintă următoarele avantaje faţă de procedura insolvenţei:

- nu presupune insolvenţa şi, deci, nici stigmatul aferent acesteia

- se declanşează numai la cererea debitorului, fiind exprimarea voinţei acestuia, nu a creditorilor,

- sunt proceduri confidenţiale sau cu un grad redus de publicitate

- debitorul nu pierde controlul afacerii sale, care se continuă pe perioada celor două proceduri

- întreprinzătorul este ajutat de un practician în insolvenţă să negocieze şi să-şi restructureze afacerea

- rolul judecătorului-sindic este minim

Legea este foarte actuală având în vedere că mulţi şefi de întreprindere se luptă cu şi încearcă să evite insolvenţa. Să încerci să calmezi spiritele printre creditori, să îi convingi pe furnizori să furnizeze, pe salariaţi să lucreze etc. este o provocare a managerului anului 2010. Prin mecanismele acestei legi, directorul general se va putea în sfârşit concentra asupra ceea ce ar trebui să-l intereseze – afacerile operaţionale şi nu asupra protejării afacerii împotriva creditorilor.

Tablou apocaliptic: Fara masuri anti-criza, economia romaneasca nu va ateriza fortat. Va intra cu totul in pamant

Postat de Gheorghe Piperea in "Falimentul febletea mea", Criza economica

”Apocalipsa” dupa expertul Piperea: Daca nu se iau masuri urgente, economia explodeaza in februarie

Bancile ar putea intra in faliment sau se vor retrage din Romania, economia va intra in colaps, iar somajul si inflatia vor atinge cote fara precedent. Sunt estimarile pentru 2010 ale expertului Gheorghe Piperea, considerat ”parintele” legislatiei insolventei in Romania. El avertizeaza ca ”apocalipsa”’ ar putea veni in februarie, atunci cand bancile vor incepe sa execute silit peste 1 milion de rau-platnici.

Bancile si-au ascuns pierderile pana acum, sperand ca va trece criza. Cand vor trage linie, vor simti pe pielea lor fiorii reci ai falimentului.

Restul acestui articol, AICI.

La vremuri noi, tot voi…

Postat de Gheorghe Piperea in "The Way I Are", Criza economica

Suntem in campanile pt turul doi unde se vor bate doi vajnici exponenti ai acelei clase politice venite din communism si care nu ne mai lasa de 20 de ani incoace: Geoana si Basescu.

Din programul meu pentru iesirea veritabila a Romaniei din criza, va prezint partea de introducere, care e perfect valabila pentru realitatea crunta pe care Romania o incearca.

La 20 de ani de la Revoluţie, România este una din cele mai corupte ţări din Europa, percepută ca fiind incapabilă să acceseze şi să gestioneze fondurile europene, incapabilă să îşi
creeze propria infrastructura, incapabilă să îşi educe proprii cetăţeni, incapabilă să asigure sănătatea, cultura şi securitatea oamenilor. România este identificată în lume ca fiind ţara violurilor, crimelor, jafurilor, accidentelor, grevelor, cazurilor de corupţie, spăgilor, cerşetorilor, taberelor de la marginea oraşelor, copiilor maltrataţi etc. Este ţara în care promisiunile nu se respectă iar tupeul înlocuieşte legea sau comportamentul civilizat.

Toate astea se întâmplă pentru că România nu a fost capabilă să îşi promoveze propria elită de intelectuali, specialişti, cercetători, informaticieni, sportivi etc. elită care să fie  recunoscută, respectată şi urmată în exemplul ei de cetăţenii ţării, respective să impună restului lumii prin acţiuni coerente, profesioniste şi argumentate în beneficiul poporului
român. Tot acum, la aceiaşi 20 de ani de la Revoluţie, clasa politică românească este dominată de persoane care provin din fosta securitate, din fostul partid comunist sau din fosta
nomenclatură politico-economică de dinainte de 1989.

Aproape toţi seniorii politicii româneşti s-au format în perioada comunistă în decursul căreia erau, într-un fel sau altul, dependenţi de structurile de control al politicii şi al economiei din acea dată. Pentru a păstra acest control, ei şi-au perpetuat relaţiile şi mentalitatea de atunci. Majoritatea absolută a tinerilor politicieni români s-a format pe lângă aceşti seniori şi ei sunt, practic, clone ale acestora. Cel mai rău este faptul că nici actuala criză politică majoră pe care o traversează lumea şi, o dată cu ea, şi România, nu a determinat aceste persoane să facă necesarul pas înapoi, pentru a da o şansă cetăţenilor României de a alege. De altfel, principalii contracandidaţi ai actualului preşedinte nu sunt altceva decât epigoni ai acestuia,
ce îi repetă stilul şi chiar limbajul. O asemenea clasă politică nu poate fi o soluţie la actuala criză şi nu ne poate reda demnitatea şi libertatea. Ea trebuie înlocuită, fizic, cu cu o nouă clasă politică, alcătuită din oameni care s-au format şi au performat după Revoluţie.

Dvs. chiar nu v-aţi săturat să alegeţi întotdeauna între rău şi mai puţin rău ? Chiar nu vă este lehamite să alegeţi între comunistul bun şi comunistul rău, între securiştii lor şi masonii celorlalţi ? Chiar nu vă deranjează că jocurile continuă să fie făcute în cercul închis al celor care, de 20 de ani, au făcut din politică o afacere şi o sursă de bani, fiţe, amante şi sinecuri ?

Alerta: Scaderea consumului din cauza cresterii taxelor va duce la prabusirea economiei

Postat de Gheorghe Piperea in Criza economica

Majorarea taxelor va provoca un lant de cutremure in economie: cresterea preturilor, reducerea consumului, firme care abia vor rezista sau falimenta, banci in dificultate din cauza scaderii cererii de creditare, incasari mai reduse la buget. Singura arma a firmelor care nu-si mai pot plati datoriile este de a se pune sub protectia justitiei, prin intrarea in insolventa.

Ata­ta vreme cat nu exis­ta necesar de creditare, bancile nu au altceva de facut decat ca pe seg­mentul de corporate sa incerce sa restruc­tu­re­ze, iar pe segmentul de re­tail sa incerce sa execute sau sa obtina niste bani din creditele de retail, adica de la debitorii existenti. Am atras atentia asupra acestui lucru si in Programul meu.

Restul articolului de mai sus AICI.

O lacuna a legislatiei noastre a fost acoperita : a fost adoptata Legea concordatului preventiv si a mandatului ad-hoc

Postat de Gheorghe Piperea in "Falimentul febletea mea"

De mai bine de 5 ani lucrez la acest proiect de lege care, finalmente, a ajuns pe birourile oficialitatilor. Prin insistenta dlui deputat Grosaru si dupa aprige lupte cu ANAF, in care am fost sustinut cu acribie de dl Arin Stanescu, acest proiect a devenit lege, urmind a fi promulgata curind. Poate ca vom ajunge la normalitate daca, anul viitor, va fi promulgata si legea falimentului persoanelor fizice.

Concordatul este un mecanism de evitare a insolvenţei şi constă într-o înţelegere între debitor şi creditori cu privire la modul în care debitorul aflat în dificultate financiară îşi va plăti datoriile. Debitorul trebuie să-şi anunţe din timp creditorii cu privire la faptul ca are dificultăţi şi să le ceară şansa de a se redresa, propunându-le un plan concret în acest sens. Credi­torii trebuie convinşi să accepte planul, precum şi faptul că şi-ar putea primi banii în condiţii mai avantajoase decât în cazul falimentului. Dacă această procedură eşuează, se va trece la faliment.
Deşi iniţial a fost res­pinsă de Senat, le­gea concordatului preventiv a fost a­dop­tată de Camera Depu­ta­ţi­lor care este şi Cameră deci­zională. De data aceasta, legea a fost privită ca o soluţie pentru perioada de criză, scopul acesteia fiind salvarea întreprinderilor aflate în dificultate, în vederea continuării ac­tivităţii, a păstrării locurilor de muncă şi a acoperirii cre­anţelor asupra debitorului, prin proceduri amiabile de re­negociere a acestora ori prin încheierea unui concordat preventiv.

Restul AICI.

Gh.Piperea, avocat: legea falimentului personal ar putea să fie promulgată în trei luni

Postat de Gheorghe Piperea in "Falimentul febletea mea"

Legea falimentului personal ar putea sa fie promulgata in februarie 2010, spune pentru Realitatea FM initiatorul proiectului, avocatul Gheorghe Piperea.

Click pe butonul PLAY pentru a-l asculta

Extras de pe Realitatea: Acesta declara ca in acest moment proiectul lui zace la Parlament, din cauza crizei politice. Potrivit propunerii legislative persoana care se pune sub protectia legii falimentului personal va indica “necesitatile urgente de finantare a sa si a familiei sale pentru asigurarea subzistentei pe o perioada de 3 luni de la data deschiderii procedurii.

Faliment şi pentru cetăţeni

Postat de Gheorghe Piperea in "Falimentul febletea mea"

Ma bucur sa vad ca mass-media “percuteaza” puternic pozitiv la propunerea mea legislativa. Extras din EVZ.ro

Şi cetăţenii, la fel ca firmele, ar putea să intre în insolvenţă şi să-şi declare falimentul personal, pentru a se proteja de creditori.

Un proiect de lege în acest sens se află în dezbatere la Senat, după ce a fost elaborat de avocatul Gheorghe Piperea şi depus de senatorul Iulian Urban. Deşi la prima vedere poate crea oricui un disconfort, aceasta poate fi o soluţie bună pentru românii împovăraţi de credite care şi-au pierdut locul de muncă şi nu îşi mai pot plăti ratele la bancă.

Restul AICI

Falimentul personal – Spaima bancilor

Postat de Gheorghe Piperea in "Falimentul febletea mea"

O lege care functioneaza cu succes in SUA si este prezenta aproape in toate legislatiile statelor din Uniunea Euro­peana este dezavuata in Ro­ma­­nia. Inspirat dupa cele­brul “Chapert 13″ american, pro­iectul de lege initiat de avo­catul Gheorghe Piperea zace in Parlament avand putine sanse de a fi luat in discutie mai devreme de martie 2010. In tot acest timp, multi dintre romani isi pierd slujbele si ajung sa nu mai aiba ce manca dupa nici o luna. Iar banca, in lipsa unei legislatii, ii are la cheremul ei putand ori­cand sa-i azvarle in strada, in plina iarna.

Cititi restul articolului in Ziua.

Legea falimentului personal – din ce in ce mai aproape de realitate

Postat de Gheorghe Piperea in Criza economica

Implicarea mass-mediei devine din ce in ce mai activa in jurul propunerii mele legislative.  Extras din articolul publicat de Click:

În prezent, cine are o datorie şi dintr-un anumit motiv nu o mai poate plăti, rămâne la „mila” creditorilor. Este şi cazul celor peste 600.000 de restanţieri ai băncilor care în momentul de faţă se confruntă cu obligaţia de a returna sumele împrumutate, chiar şi în condiţiile în care se confruntă cu o situaţie financiară precară.

Cititi restul AICI

Foto: Ziarul CLICK.