Iresponsable lending

Credeati ca bail-in-ul din Cipru de acum 2 luni este unic si irepetabil? Si eu. Cum s-ar fi putut altfel : establishment-ul politico-bancar european – si, la unison cu acesta, sefimea bancaro-politica romaneasca – ne-au asigurat ca nu va mai fi un bail-in niciunde in Europa, nicicind.

Ei bine, nu. Cea de-a patra banca spaniola dupa active, Bankia, a procedat la un al doilea bail-in, mai grav si mai surprinzator decit cel din Cipru, unde macar s-a tinut cont de pragul de 100 de mii de euro. Economiile de o viata ale pensionarilor spanioli, cifrate la 6,3 mld de euro, au fost transformate din depozite in actiuni emise de Bankia. Fara sa fie intrebati, fara sa se stie de ce se ia aceasta masura, fara sa existe un ordin sau o hotarire judecatoareasca. Din bani certi (depozite) aceste economii s-au transformat in simple bilete de loterie (actiuni). Actiunile sunt titluri de valoare ce contin intrinsec un grad ridicat de hazard, putind aduce cistiguri, dar si mari pierderi, mai ales atunci cind emitentul este o societate in dificultate financiara, asa cum este Bankia; ca sa fie lucrurile clare, a doua zi de la aceasta operatiuni, actiunile Bankia au scazut pe piata cu 90%, adica cel care avea in depozit 1000 de euro siguri, acum are 100 de eruro in actiuni, valoare care mai poate scadea. Sigur ca cine vrea, poate sa isi asume acest risc. Dar, unu, nimeni nu i-a intrebat pe acesti pensionari daca sunt de acord sa isi asume acest risc, doi, depozitele acelea erau depozite de economii, adica instrumente financiare (daca vreti sa le numiti asa) care se caracterizeaza tocmai prin aversiunea fata de risc. Daca pensionarii spanioli aveau nevoie de o ultima aventura a vietii, Bankia le-a facut-o cadou. Iar ei, pensionarii, au iesit in strada, amenintind ca dau foc la tot…
Ce interogatii, probabil retorice, se ridica de aici :

(i) de ce se permite un bail-in dupa esecul unui bail-out? Cei care cunosc anul financiar 2012 al Europei, in general, si al Spaniei, in special, stiu ca aceasta banca spaniola, repet, a patra ca marime din Spania, a beneficiat de un alt tip de salvare, denumit bail-out (cumparare de salvare, cu banii publici, exteriori); suma pusa la bataie a fost de 45 mld euro; nu doar ca acesti bani au fost consumati inutil, caci salvarea bancii nu a venit, dar acum se apeleaza la cea de-a doua metoda de salvare, mult mai urita : bail-in (salvare cu banii „interni”, proprii; bancile considera ca banii din depozite, constituite de populatie, sunt banii bancii depozitare si nu banii deponentilor);

(ii) cine oculteaza acest scandal imens? Asa cum la tv nu s-a vazut protestul bulgarilor fata de sistemul bancar, cel care face si la ei bani din clauze abuzive si din interzicerea falimentulkui personal (ca si la noi), tot asa nu se vad la tv protestele spaniolilor fata de sistemul lor bancar, care se „salveaza” cu bani publici si cu banii pensionarilor (in realitate, isi salveaza pielea sefimea politico-bancara, caci bail-in-ul nu el altceva decit un faliment mascat, netransparent, incontrolabil judiciar, odios); se spune ca judecatorii si sefimea bancaro-politica sunt escortati de trupe de securitate nationala, ca si cind pensionarii din strada ar fi teroristi;

(iii) este adevarat sau nu ca procedura de bail-in va fi extinsa la nivelul intregii Europe? Precizez ca exista un proiect de directiva in acest sens, proiect la elaborarea caruia a participat si guvernatorul BNR, inca din august 2012;

(iv) avem motive sa ne temem ca vom avea si noi un bail-in la una sau mai multe banci?

(v) contribuabilii nu sunt investitori in banci, ci platitori de taxe, adica investitori in stat; ce ce ar fi contribuabilii solidari la riscul pe care trebuie sa si-l asume actionarii si creditorii bancilor?

Fiind siguri ca nu pot falimenta, caci orice s-ar intimpla, vor fi salvati pentru ca sunt prea mari pentru a falimenta (too big to fail), cei din domeniu nu vor fi mai responsabili in viitor; nu vor avea de ce. Vor continua sa practice ceea ce in banking-ul englez se numeste iresponsable lendind.

Statele dictatoriale sau nedemocratice care se imprumuta pentru a rezolva probleme ale guvernului/sefului statului si nu probleme nationale sunt creatii ale acestui fenomen de iresponsable lending. State off shore, care ajuta prin sistemul si legislatia lor bancara la spalarea de bani sunt, de asemenea, creatii ale aceluasi fenomen. La fel, creditul de retail dus la extreme care a determinat aparitia debitorului perpetuu, un fel de sclav fericit al lumii post-moderne. Totul pentru a rula cit mai multe volume de bani, bani-datorie si pseudo-bani. Si noi : sa continuam sa salvam bancile expuse pe astfel de credite? Pradatorii, cind sunt prea multi, trebuie decimati, pentru ca altfel, prada nu le mai ajunge. De altfel, concurenta pe aceeasi prada ii va face, oricum, sa se ucida intre ei.

PS Bail – in = procedura de salvare a unei institutii de credit utilizind fondurile proprii ale acesteia, inclusiv depozitele bancare, fie prin transformarea acestora in actiuni sau obligatiuni convertibile, fie prin stergerea unei parti consistente din datorie; este o procedura similara cu falimentul, unde se opereaza de asemenea stergeri de datorii, fie direct, fie prin conversii in actiuni; dar, spre deosebire de faliment, care este caracterizat prin transparenta (stii din timp la ce sa te astepti si poti sa iti pregatesti apararile), egalitate si concursualitate (toata lumea este tratata la fel si are dreptul sa isi asigure un loc mai sus in ierarhia ordinii de preferinta la plata) si prin control judiciar (un judecator transeaza eventualele dispute legale sau juridice determinate de scandalul falimentului), procedura de bail-in este opaca, arbitrara si inegalitara, fiind in afara controlului judiciar. Pe scurt, e o procedura odioasa.

Lasati un raspuns

Trebuie sa fiti conectat pentru a posta un comentariu.