E bine sa fii corporatie mare. De preferinta, banca mare

Chiar daca nu duc lipsa de avocati propriu zisi, bine platiti si influenti, corporatiile, mai ales cele financiare au mari si nebanuite rezerve de lobby, ajutor, asistenta, sprijin si sustinere, toate aceste „bunatati” fiind inaccesibile sau chiar interzise oamenilor obisnuiti sau chiar companiilor obisnuite. Nassim N. Taleb (Lebada Neagra, Ed. Curtea Veche, 2010, p. 349) suntine ca „problema guvernelor este aceea ca au tendinta sa sprijine aceste organisme fragile pentru ca sunt „angajatori mari” si pentru ca au agenti de lobby (contributii false, dar sutinute publicitar in mod vizibil). Companiile mari obtin ajutor guvernamental si devin tot mai mari si mai fragile, ajungind sa conduca guvernul, ca si cind ar confirma viziunea „profetica” a lui Karl Marx si Frederich Engels. Pe de alta parte, frizeriile si afacerile mici esueaza fara sa-i pese cuiva; ele trebuie sa fie eficiente si sa asculte de legile naturii”.

Vedeti zilele acestea ce se intimpla cu „proiectul” Rosia Montana Gold Corporation (RMGC), o gogoasa care s-a umflat atit de mult incit a ajuns sa puna in pericol coeziunea aliantei de la guvernare. Pe de alta parte, in presa apare ca fiind gata studiul de impact al BNR referitor la clauzele abusive din contractele de retail (cele incheiate de consumatori cu bancile). Daca e reala informatia, inseamna ca eliminarea din contracte a clauzelor abuzive nu va duce la subminarea sistemului bancar, asa cum dl Isarescu anunta in urma cu 2 luni, pentru a vazul si auzul reprezentantilor FMI. Impactul va putea fi semnificativ in cazul “unor banci”, dar nu si asupra intregului sistem. De fapt, este  vorba de o singura banca, si nu de “unele banci”. Nu toate bancile au abuzat de clienti, ci numai unele, iar una dintre ele este chiar campioana.
Citatul de mai jos imi arata clar despre ce banca este vorba :

„BNR a inclus în rândul clauzelor abuzive ratele variabile în funcţie de indicele intern de referinţă, considerat principalul element de contestare în cazul dobânzilor variabile, care ar fi trebuit să fie la un moment dat aproape identice indiferent de momentul de generare al creditelor”.

O singura banca care a pierdut in instante practica (chiar si acum, dup ace a fost de mai multe ori sanctionata de instante) acest gen de dobinda variabila. Noi am numit aceasta dobinda DRV.

Este, insa, clar ca si BNR vede clauze abuzive in contract, asa cum este clar, intr-un final, si politicienilor, ca proiectul RMGC nu este bun, economic vorbind, si nici ecologic sustenabil.

Ducindu-ne putin inapoi in timp, vom observa cam cum ne mint autoritatile, in intentia de a ajuta bancile, in contra evidentei si in contra clientilor :

Declaratie Mugur Isarescu, 2 iulie 2013 : „S-a facut studiul (de impact al modificarii art.12-13 din Legea 193/2000 a clauzelor abuzive – n.n.), s-a discutat cu ARB (Asociatia Romana a Bancilor – n.n.), propunerea mea catre colegii din Banca Nationala si cei din ARB a fost sa iasa impreuna si sa explice cifrele, calculele nu au fost simple, si sa nu spun eu acum nicio cifra, dar nu pot sa ma abtin sa spun ca impactul este major, ar fi major asupra sistemului bancar; pozitia BNR, cel putin prudenta, nu apara nicio banca comerciala, ci pe cei 6-7 milioane de deponenti din bancile romanesti”.

Declaratie Andrea Schaehter, sefa delegatiei FMI in Romania : Măsura prin care clauzele abuzive ale creditelor bancare ar urma să fie denunţate în instanţă şi eliminate din contracte poate submina sistemul financiar, afectând milioane de deponenţi, astfel că trebuie găsit un echilibru între protecţia debitorilor şi stabilitatea sectorului; politicile sectorului financiar vor căuta să consolideze bilanţurile bancare, în mod special, prin abordarea împrumuturilor neperformante bancare, în vederea susţinerii creşterii creditării şi a redresării economice„.

Imi atrag atentia, insa, in mod deosebit, doua idei-cheie ale acestor mesaje :

(i) studiul de impact (care nu exista la momentul celor doua declaratii) vorbeste de o „pierdere” pe sistemul bancar de 1,3 mld euro, pentru cazul in care (spre disperarea sefilor bancilor care au procese relative la clauze abuzive), ar intra in vigoare, totusi, reglementarea mult hulita; aceasta pierdere, cica, ar „submina” sistemul bancar. Ma intreb si va intreb : e acest sistem atit de fragil incit sa fie „subminat” de o pierdere de 1,3 mld euro care reprezinta mai putin de 0,5% din totalul expunerilor bancilor pe credite si depozite in Romania? Parca BNR ne tot spune ca acest sistem bancar e atit de solid incit nu a avut si nu va avea nevoie de ajutoare de la statul roman …

(ii) deponentii sunt pusi in contradictoriu cu debitorii, printr-un discurs de genul : atentie cetateni, ce cistiga unii, pierd altii; dl Isarescu ne spune ca sunt 6-7 milioane de deponenti, dar nu ne spune si ca sunt 5 milioane de debitori afectati de clauze abuzive, multi dintre ei fiind si debitori si creditori (deponenti) ai bancii, in acelasi timp… ); e un discurs machiavelic (divide et impera … ) sau tipic securistic; suma de 1,3 mld euro nu este o pierdere a bancii, ci o restituire a unor plati nedatorate facute de debitori bancilor, deci o acoperire a pierderii deja suferite de debitori si o restituire a unor cistiguri ilegale ale bancilor; nu poti pretinde ca cineva care s-a incaltat cu niste pantofi care nu ii apartin poate fi scutit de obligatia de a-i restitui adevaratului proprietar pe motiv ca altfel i-ar degera degetelele; cei care trebuie sa plateasca pentru acest abuz nu sunt deponentii (ei insisi consumatori, deci subiect al protectiei legale), ci sefii si actionarii bancari care au comis abuzul si pentru ca BNR ar fi trebuit sa isi ia in serios acum 4-5 ani atributia de a controla si supraveghea bancile, si nu sa inchida ochii fata de aceste abuzuri; in fine, deponentii trebuie sa fie, ei insisi, protejati de pierderile cauzate de incompetenta, abuzul sau frauda sefimii din banci. Despre obligatia BNR de a proteja deponentii in contra preconizatelor proceduri de bail-in (salvarea bancii cu banii deponentilor, in stilul urmat de bancile cirpiote si de banca spaniola Bankia), nicio vorba.

La final, va invit sa vedeti mai jos ce se mai intimpla in instantele noastre care judeca banci, si la virful sistemului bancar, si, in genere, cam cu cine ne luptam cind avem impresia ca ne luptam cu bancile.

Declaraţie de abţinere (n.n. – „autorecuzare” a judecatorului), dosar nr. 33193/301/2012, Judecatoria sectorului 3, Bucuresti : „Consider că soluţia ce se va pronunţa în dosarul nr. 33193/301/2012 se va răsfrânge, într-un fel sau altul, asupra patrimoniului pârâtei […]. Atât subsemnatul cât şi soţia avem raporturi juridice patrimoniale cu pârâta […], prin încheierea unor contracte cu executare succesivă: contracte privind cardul de salariu, contract de credit ipotecar, contract de credit. Altfel spus, subsemnatul şi soţia suntem, după caz, debitori şi respectiv, creditori ai pârâtei […]. Intenționez să mai închei un contract de credit cu pârâta. Procedura de acordare a creditului nu este transparentă și implică chestiuni de apreciere. Potrivit art. 79 alin. 1 lit. a) din Legea nr. 161/2003, funcționarul public este în conflict de interese dacă este chemat să rezolve cazuri cu privire la persoane juridice cu care are relații cu caracter patrimonial. A fortiori, judecătorul care judecă cazuri cu privire la persoane juridice cu care are relații cu caracter patrimonial este în conflict de interese. Este cazul subsemnatului. Pentru judecător, însă, obligația de abținere se naște nu numai în cazul conflictului de interese, ci și în acele cazuri ce presupun existența unui conflict între interesele acestuia și interesul public de înfăptuire a justiției, potrivit art. 5 alin. (2)  din Legea nr. 303/2004. Față de considerentele ce precedă, apreciind că sunt într-un conflict de interese prin judecarea prezentei cauze și, cu cât mai mult, în acel caz care presupune existența unui conflict între interesul meu și interesul public de înfăptuire a justiției, în temeiul art. 5 alin. (2) din Legea nr. 303/2004 declar că mă abțin de la judecarea acestei cauze. Atât subsemnatul cât și soția suntem ținuți de prestații periodice față de pârâta […] încă câțiva ani. Și pârâta este ținută de prestați succesive față de subsemnatul și soție, izvorând din contractul privind cardul de salariu. Așa fiind, nu se poate nega interesul subsemnatului față de sfera activului și a pasivului patrimoniului pârâtei. Dar cum soluția ce se va pronunța în prezentul dosar se va răsfrânge, într-un fel sau altul, asupra patrimoniului pârâtei […], consider că eu și soția avem un interes în judecarea prezentei cauze. Așa fiind și ținand seama de prevederile art. 27 pct. 1 Cod procedură civilă, declar că mă abțin de la judecarea cauzei”.

Precizez ca cererea de abtinere a fost respinsa. Rezulta ca autorul cererii va fi obligat sa judece actiunea contra bancii, desi singur se considera a fi subiectiv in aceasta nedorita postura. Iar noi vom fi obligati sa acceptam judecata sa potential subiectiva.

Ne mentinem totusi increderea in sistemul nostru judiciar.

O spun fara tenta ironica.

 

Comentariile cititorilor

  1. Daniel Barbu |

    Stimate domnule Piperea!
    Una dintre intențiile mele era, la un moment dat, înființarea unei asociații a victimelor abuzurilor produse, tolerate, promovate etc. de către bănci. Copleșit, însă, de rate nu mi-a mai ars de inițiative care înseamnă lupta cu sistemul bancar. O bătălie pierdută a priori, fiindcă nu te poți război cu Isărescu și cu tot ce înseamnă golănia bancară din țara noastră. Înțeleg, pînă la un punct, rostul băncilor, am recurs din prostie la ele, sînt gata să accept, în parte, lăcomia în numele profitului. Dar nu și ticăloșia. Ceea ce se întîmplă este sfidător, totuși – am în vedere, mai cu seamă, povestea creditelor în franci elvețieni. Am și eu unul consistent, luat de la una dintre cele mai hulpave instituții cămătărești ce operează pe teritoriul României. Un prădător aparținînd „grecoteilor cu nas subțire”, nu le-ar falimenta mulți înainte. Din pricina creșterii CHF vreo doi ani am plătit în orb, fără diminuarea soldului. Un an am cerut o păsuire și am plătit numai dobînda – nu mi-au acordat nici o înlesnire – adică nici o reducere din sold. Altă bancă m-a ajutat diminuîndu-și semnificativ un comision, fiindcă totalul ratelor îmi depășise totalul veniturilor.
    Deși situația s-a înrăutățit pentru foarte mulți români naivi prostiți ca și mine, BNR, constat citind articolele dvs., nu a luat nici o măsură. Și nu cred că va lua – Isărescu este, în primul rînd, exponentul finanței mondiale și abia undeva, pe la coada listei, cetățean român – nu și român.
    Ceea ce se întîmplă cu acest CHF eu consider că ar putea fi tratat ca îmbogățire fără justă cauză – nu se poate ca unul să cîștige constant pe seama altuia care pierde într-o progresie care îl face să nu mai poată returna, practic, creditul contractat. Nu acesta este scopul creditării – iobăgirea clientului. Dacă juridic, probabil că nu o fi încadrarea cea mai corectă, sub aspect moral, spolierea realizată este departe de orice etică pretins bancară, măcar că așa ceva nu cred că există. Dacă făcăturile acestea rapace nu au nici un Dumnezeu, nu au măsură, presupun că Statul ar trebui să introducă mecanisme regulatoare, nu să lase ticăloșii să își bată joc de oameni. Asta dacă nu sîntem în prezența unei complicități cu scopul sacrificării debitorilor pe altarul „stabilității macroeconomice” – prostia care ne-a vîrît în criză și ne menține temeinic acolo.
    BNR, ca instituție bancară „națională”, nu a luat nici o măsură prin care să protejeze consumatorul român. Nu s-ar fi deranjat nici dacă CHF ar fi crescut 1000% – corb la corb nu-și scoate ochiii.
    Cred, de aceea, că simplul fapt al acționării tîlharilor în instanță este un început deosebit de pozitiv și un act de curaj excepțional din partea dumneavoastră. Vă doresc succes, mai ales că mă voi alătura, cu permisiunea dvs., cauzei.

Lasati un raspuns

Trebuie sa fiti conectat pentru a posta un comentariu.