Din nou despre falimentul primariilor si al consiliilor judetene

Inainte de alegerile locale din 2008 avertizam, intr-un editorial publicat in Romaia libera ca putem vota un primar sau presedinte de consiliu judetean falit. In urmarea acordului cu FMI, Satul roman a repus in discutie problema, de data aceasta la modul serios.

Articolul de AZI din Romania Libera vorbeste despre aceasta problema.

Personal spun mai mult decit atit, ca nu numai institutiile publice, ci insasi statul poate fi supus unor regimuri juridice similare procedurii insolventei, pentru cazul in care acestea s-ar afla in incetare de plati. Spre exemplu, Bulgaria a fost in cursul anilor 1997-1998 in incetare de plati, motiv pentru care a fost administrata de un consiliu monetar, impus de creditori. In aceasta perioada, moneda nationala bulgara si-a pierdut valoarea circulatorie, fiind inlocuita cu marca germana, ca moneda de plata pe teritoriul Bulgariei. Cam in aceeasi situatie s-ar putea afla, in curind, si state ca Islanda sau statele baltice. Sa nu uitam Romania care, de la o crestere economica de 8% anul trecut, s-a prabusit la -8,9%, si caderea nu s-a terminat. Desigur ca nu este de conceput disparitia unui stat prin faliment, dar unele atribute ale suveranitatii sunt limitate, lucru insotit de multe alte restrictii ale drepturilor statului in cauza, pentru a permite redresarea acestuia si revenirea la normal. Este, de fapt, ceea ce inseamna, in linii mari, procedura insolventei fata de un intreprinzator obisnuit.

Proiectul vechiculat acum de Guvern nu e nou. Printr-o lege din 2006 (Legea finantelor publice locale) a fost reglementata starea de insolventa a unitatii administrativ-teritoriale, persoana juridica de drept public sub forma caruia se organizeaza comunitatile locale, orasul, judetul etc. Dar aceasta lege nu a fost niciodata pusa in vigoare. Daca obligatiile de plata ale acestor institutii bugetare nu sunt indeplinite in termen de 6 luni de la somatia de plata, orice creditor va putea solicita executarea silita sau, in caz de esec, insolventa institutiei in cauza. Cel aflat in postura inedita de a declansa insolventa comunei sau judetului este orice creditor care intra intr-o relatie contractuala cu institutiile publice, de la achizitii publice, la parteneriate public-private, la subscriptia de obligatiuni municipale etc., precum si creditorii alocatiilor bugetare (comunele sau localitatile din subordine, serviciile publice descentralizate, regiile autonome din subordine, salariatii).

Judecătorul-sindic, daca deschide procedura de insolvenţă, va numi un administrator judiciar, cu sarcina principala de a intocmi un plan de “redresare a insolvenţei”. Pe perioada planului, atributiile primarului sau ale presedintelui de consiliu judetean sunt suspendate, fiind exercitate de administrator. Daca nu se adopta un plan de redresare sau in caz de esec al acestuia, judecătorul-sindic va emite o hotărâre de preluare a atribuţiilor de ordonator principal de credite de către administratorul judiciar. Aceasta inseamna falimentul comunei sau judetului. Din acest moment, al falimentului, primarului sau, dupa caz, presedintelui consiliului judetean, le este interzisă exercitarea oricăror atribuţii cu implicaţii financiare pe toată perioada gestionării situaţiei de insolvenţă de catre administratorul judiciar. Interdicita se extinde chiar si asupra autorităţii deliberative a unităţii administrativ-teritoriale (consiliile locale si consiliile judetene). Observam, deci, ca principala atributie a primarilor si, respectiv, a presedintilor de consilii judetene, este suprimata pe perioada falimentului.

Este interesant de vazut, din punctul de vedere al dreptului public, ce efecte ar putea avea o astfel de masura fata de alegeri. Intr-adevar, mandatul ordonatorului de credite este limitat de ciclul electoral. Desigur ca, pe perioada mandatului sau, persoana in cauza va fi lipsita de prerogativele demnitatii castigate la alegeri, dar ce se intimpla daca starea de insolventa si sanctiunea preluarii atributiilor de ordonator de credite de catre administrator se extind peste data alegerilor? Se va aplica aceasta sanctiune si demnitarului nou ales? Este o situatie delicate pe care noua lege va trebui sa o rezolve, intrucit vointa electorala ar fi, practic, anihilata si pentru noul mandat. Desigur ca, cel in timpul mandatului caruia s-a instaurat starea de insolventa a unitatii administrativ-teritoriale si care, de altfel, este principalul vinovat de aducerea acesteia in stare de insolventa, nu va mai putea pretinde voturile electorilor, intrucit el va fi decazut din dreptul de a fi ales si, in plus, nimeni nu va mai avea incredere in el. Dar efectele falimentului se pot rasfringe negativ si asupra comunitatii locale, intrucit acesta se publicizeaza printr-un sistem asemanator publicitatii prin registrul comertului si, din momentul efectuarii acestei publicitati, comuna sau judetul vor fi, practic, in imposibilitatea de a emite obligatiuni municipale, de a contracta achizitii publice, de a incheia parteneriate public-private etc., de unde o paralizie totala a serviciilor publice.

Este clar ca pina la aparitia unui prim caz de insolventa a unei comune sau a unui consiliu judetean ramine putin timp, mai ales ca proiectul este repus in discutie la cererea FMI, care nu a venit sa ne mingîie pe crestet, ci ca sa ne spuna ce sa facem ca sa evitam falimentul total. Aceasta intrucit este evident ca o suma impresionanta de comunitati locale sunt intr-o perpetua stare de insolventa, ceea ce le bareaza din start calea catre finantarea pe piata creditului sau pe piata de capital, fiind nevoite sa se multumeasca cu alocatiile bugetare, intotdeauna insuficiente si intotdeauna impartite pe criterii politice, cu ignorarea criteriilor economice si sociale.