.
1. Dobanda excesiva practicata de creditorii financiari in raporturile juridice cu consumatorii cauzeaza pierderi de bani, resurse si energie, precum si pierderea sansei de alocare a acestora in scopuri mai legitime si mai rationale decat profitul excesiv si nejustificat al unui numar foarte mic de entitati economice. … mai mult
.
Co-autori: Gheorghe Piperea si Alexandru Ratoi
Cu ocazia unei spete de securitate alimentara a populatiei, am fost nevoit sa patrund pe un taram al legislatiei si al comertului tot atat de intunecat ca si cel in care isi facea veacul si monopolul defuncta Hexi Pharma (comerciant de dezinfectanti sanitari, recent dizolvata de o instanta penala). … mai mult
1. Dupa expresia utilizata recent in doctrina[1], contractul de credit este “unul dintre cele mai renumite contracte nenumite”. Desi, intuitiv sau prin gandire asociativa, “stim” ce inseamna un contract de credit[2], adevarul este ca normele de drept comun ignora aproape in totalitate acest contract[3], iar normele din legile speciale sunt dedicate anumitor aspecte sau portiuni ale contractului ori unor varietati de creditare, lasand nereglementata figura juridica a contractului de creditare in sine.
1. O creanta poate fi realizata prin executare silita doar daca are caracter cert, lichid si exigibil, iar executarea silita este ultimul resort la care ar trebui sa apeleze creditorul pentru a si-o realiza[1]. Cuantumul unei obligatii banesti ce rezulta din aplicarea unei clauze abuzive nu poate fi cert, intrucat valoarea data de criteriul formal este diferita de valoarea data de criteriul real de calcul. Expresia baneasca a unei obligatii nu poate fi determinata daca criteriul de calcul este incert, iar momentul de la care incepe calculul este imprecis sau nu poate fi stabilit. Contraprestatia comerciantului care declanseaza obligatia de plata a consumatorului nu exista sau este imprecis indicata, cu consecinta ca nici exigibilitatea creantei nu este indubitabila. … mai mult
Actiunea individuala a consumatorului pentru realizarea drepturilor si protectia intereselor sale economice, intreprinsa fie pe cale conventionala (negociere cu creditorul), fie pe cale judiciara sau administrativa, este, de regula, ineficienta si costisitoare, dar mai ales intimidanta, prin nivelul ridicat al potentialelor cheltuieli de judecata pe care consumatorul le-ar putea risca daca, in mod previzibil, ar pierde lupta (inegala din perspectiva armelor juridice) cu puternicul sau adversar.
Esentialul juridic al practicilor incorecte ale comerciantilor
§ 1. Practicile comerciale oneste
Practicile comerciale oneste, denumite si uzante comerciale cinstite, sunt impreuna un standard etic de comportament[1] in functie de care se apreciaza compatibilitatea sau congruenta practicilor concrete ale unui comerciant cu cerintele legale imperative ale legislatiei concurentei (ordinea publica de directie) si ale legislatiei protectiei consumatorilor sau a salariatilor (ordinea publica de protectie) precum si cu bunele moravuri si buna-credinta. Standardul onestitatii practicilor comerciale ne arata cum ar trebui sa fie raporturile juridice comerciale si economia capitalista de piata, astfel incat comerciantul, dintotdeauna suspectat de mercantilism si de speculatii ilegitime ori de manipulari, sa isi (re)capete si sa isi consolideze increderea partenerilor de afaceri si a cetatii in capacitatea sa de a crea si distribui bogatii. … mai mult