Arestarea lui Oprescu inseamna o scadere a rating-ului Primariei orasului Bucuresti, deci o crestere a costului datoriei, care era oricum ridicat, dat fiind ratingul modest al Primariei (Fitch – BBB-).

Un audit al acestei datorii era de mult necesar. Poate se face acum.

Iata de ce :

Primaria Generala a orasului Bucuresti are in derulare o masiva emisiune de obligatiuni – in valoare de 2,23 de miliarde de lei (500 de milioane de euro) – plus un masiv imprumut de la banci nerezidente in Romania – in valoare de … mai mult

O tara, mai ales cea organizata dupa criteriile democratiei, are obligatii fata de cetatenii sai. Statul nu este un scop in sine, ci un mijloc. Scopul in sine al organizarii in stat a unei populatii il reprezinta drepturile fundamentale si siguranta cetateanului, statul fiind doar un mijloc pentru atingerea acestui scop. Exista corporatii care nu doar ca depasesc granitele unei tari sau ale unui continent, dar au si infrastructuri de putere si legi proprii, care transcend legile clasice, statale. Daca legile statale sunt facute pentru a reglementa drepturi (si obligatii), legile corporatiste sunt facute pentru a maximiza sau consolida profitul. O corporatie multinationala este o tara fara granite avind in actionarii sai directi si indirecti (stakeholder-i, adica salariatii, clientii, furnizorii, creditorii corporatiei) surogate de cetateni, supusi acestor puteri si legi supra-statale. Sa ne punem intrebarea daca „cetatenii” unei astfel de tari fara granite sunt sau nu sunt beneficiarii unor drepturi fundamentale. Daca da, ar avea corporatia obligatii fata de „cetatenii” sai, asa cum are o tara, un stat clasic? Si daca raspunsul este afirmativ, atunci : ce legatura au cu un astfel de set de obligatii restructurarea de personal, relocarea (mutarea unei intregi intreprinderi dintr-o tara in alta pe motiv de reducere a costului cu forta de munca), lohn-ul (prelucrarea si etichetarea cu „brandul” corporatiei a unor materii prime intr-o tara unde salariile sunt foarte mici in raport de valoarea produsului astfel „brand-uit”), franciza (clonarea unei afaceri intr-o piata unde costurile, mai ales cele cu forta de munca, sunt mult mai mici decit in tara de origine) ori razboiul cu orice mijloace pentru acapararea sau mentinerea profitului? Evident, niciuna.

Finalitatea oricarei corporatii este profitul necesar supravietuirii sale. Acolo unde si atunci cind exista profit, e bine. Restul nu mai conteaza. Un stat-corporatie nu mai este un mijloc pentru atingerea finalitatii asigurarii drepturilor si sigurantei cetatenilor sai, ci un scop in sine, un suprastat-scop.

Primul astfel de suprastat-scop, construit pe o durata de viata indefinita si menit a supravietui mii de ani, a fost biserica crestina. Este tulburator sa observam ca aceasta prima corporatie milenara a fost sustinuta in extensia sa globala de un imperiu global, Imperiul Roman, el insusi un supra-stat. Primul Reich, imperiul roman, cu capitala la Roma, a facut posibila si a sustinut (leveraged), incepind cu anul 325 A. D., prima tara fara granite, prima corporatie multinationala : biserica crestina, cu sediul la Roma. Unde, simbolic, in 1959 A.D., s-a semnat si tratatul de constituire a Uniunii Europene.

Cel putin aceasta prima corporatie are un fundament moral. Corporatia moderna nu are suflet, nu are morala, este dincolo de bine si de rau. De aceea ar putea „trai” si o mie de ani. De aceea statutele corporatiilor moderne, de secol XX-XXI, isi fixeaza durate indefinite ale „vietii”. De altfel, „ele” sunt prea mari pentru a esua : too big to let fail. Nu acesta este „principiul” dupa care au fost salvate corporatiile multinationale in anii 2008-2013, cu pretul banilor, linistii, sanatatii si viitorului nostru?

Este grav si preocupant ceea ce pare a rezulta din politica mare, globala, a ultimilor ani : statul – mijloc dispare pe zi ce trece, pas cu pas, pentru a-i face loc suprastatului-scop. Nu pentru a lupta mai eficient contra terorismului sau contra altor amenintari globale. Nu pentru ca statul – mijloc nu mai este modern sau pentru ca nu mai este eficient. Nu. Acest trend are o explicatie mult mai mireana : statul clasic presupune obligatii fata de cetateni. Ma tem ca marile corporatii transnationale, „lorzii sistemului”, nu isi mai doresc statul, asa cum il stim de pe vremea lui Pericle, pentru un motiv pe care nu il banuiam in urma cu 10 ani, cind imi doream cu ardoare ca tara mea sa devina membru al UE : neutralizarea sau chiar eliminarea obligatiilor „tarilor” – corporatii de a respecta drepturile fundamentale si siguranta cetatenilor si, corelativ, sacralizarea dreptului over-lorzilor de a obtine profit. De aici pina la procedurile de bail-out (salvarea marilor corporatii cu bani de la stat, adica de la contribuabili) si de bail-in (prin care corporatiile financiare sunt salvate prin proceduri administrative imperiale, cu „resursele interne”, adica cu banii si economiile deponentilor, fara acordul lor, fara – macar – acordul unui judecator, fara o minima transparenta si un orizont cit de cit cert de recuperare a acestor bani) nu a mai fost decit un pas. Si de aici la transformarea UE intr-o super-corporatie, condusa de „lorzii sistemului” si nu de  cetateni, nu mai este decit inca un pas. Un pas care ne va duce, fara voia noastra, in abisul unui nou imperiu de 1000 de ani. Al patrulea Reich.

Incepind cu 2010 am intrat si noi, romanii, in turbionul austeritatii necesare salvarii corporatiilor. Pe masura ce trece timpul, ne pierdem si noi treptat elementele esentiale ale statului-mijloc, „integrindu-ne” in trendul de care vorbeam. Pas cu pas statul roman devine si el o colonie a acestor over-lorzi ai sistemului.

O fi asta o tema de dezbatere pentru comisia de elaborare a noii Constitutii a Romaniei? Ma tem ca nu. E mult mai importanta mica noastra lupta intre presedinte si premier, oricare ar fi acestia.

Intr-un interviu in Romania libera, din decembrie 2012[1] am declarat, printre altele, ca DNA ar trebui desfiintata. Argumentele mele tineau, in general, de coliziunea cu Constitutia a legislatiei referitoare la DNA, dar si de dublarea inutila si costisitoare a parchetelor de pe linga instante cu acest parchet anti-coruptie. Pe platforma de dezbateri contributors.ro, dl Cristian Ghinea (pe care nu il cunosc personal, dar care parea acum ceva ani sa aiba o conceptie sanatoasa despre politicile publice) a criticat opinia vehement, fara argumente, electoral. Nedorind sa las impresia ca mi-e teama de dezbatere (sau ca prefer contra-argumentului acceptul tacit al criticilor neintemeiate si al ironiilor nereusite), am raspuns atunci, printr-un simplu coment la acel material, ca afirmatia mea din interviul din Rl – una marginala, de altfel, dar care a “beneficiat” de un sub-titlu interesant – “Piperea : DNA ar trebui desfiintata”, ceea ce a facut ca interviul sa devina un adevarat “viral” pe internet – este argumentata cu texte legale si doctrinare, dar si cu jurisprudenta si calcule economice si ca eu nu obisnuiesc sa spun ceea ce auditoriul si-ar dori sa auda. Acestui raspuns i-au urmat o sumedenie de alte comentarii, inclusiv ale dlui Ghinea, vadit rau-voitoare si gresite, unele chiar injurioase. Ceea ce m-a surprins neplacut a fost vehementa acestor critici, toate bazate pe argumentul fals al dlui Ghinea cum ca DNA este parte a Parchetului General. DNA nu este o sectie specializata a Parchetului general, nu e o parte integranta a acestuia, ci un sistem de parchete paralele cu cel al parchetelor clasice. Ca specialist in drept si, uneori, comentator al politicilor, nu sunt dispus sa spun numai ceea ce ar vrea sa auda sau sa citeasca “andrisantii”. Daca politicianul populist se teme sa spuna ca DNA  este o institutie care nu ar trebui sa existe, caci toata lumea se asteapta ca politicienii sa spuna cit de virtos vor lupta ei contra coruptiei, eu nu ma tem sa o spun pe sleau. Mai ales acum, cind discutiile, la adapost de “focul” alegerilor, pot fi calme si argumentate.

Sa reamintim ca, pina in 2005, DNA – Directia Nationala Anticoruptie – s-a numit PNA (“Parchetul National Anticoruptie), o creatie artificiala a lui Adrian Nastase, unanim criticata pentru ineficienta si neconstitutionalitate. PNA urma modelul Parchetului National Anti-Mafia din Italia anilor 90 (aceea Italie care acum nu mai are un astfel de parchet si care, in anii 2000, a fost o “campioana” la condamnari CEDO tocmai pe “motive” de parchet anti-mafie…).

Cu exceptia denumirii si a implicarii/neimplicarii/reimplicarii presedintelului, CSM-ului si a ministrului justitiei in numirea sefului acestei institutii, nimic nu s-a schimbat in cazul DNA fata de situatia initiala a PNA. Totul in cazul acestei institutii este (prea) politic, neconstitutional, ineficient si costisitor.

Institutia DNA, in intregul sau, incalca atit Constitutia, cit si CEDO.

I. De ce institutia DNA vine in colizune cu Constitutia?

Activitatea procurorilor se desfasoara in cadrul Ministerului Public, sub autoritatea ministrului justitiei. Aceasta activitate este supusa principiului subordonarii ierarhice (art. 131-132 din Constitutie).

Conducerea Ministerului Public apartine Procurorului General, care este desemnat, la propunerea Ministrului Justitiei, de Presedintele tarii. Conform art. 72 din Legea de organizare judiciara, Procurorul General exercită controlul asupra tuturor parchetelor. Cu o exceptie : DNA. Acesta institutie este o structura autonoma in cadrul Ministerului Public, fiind in coordonarea Procurorului general (si nu in subordinea sa). DNA este chiar, conform art. 81 alin.2 din Legea de organizare judiciara, o institutie independenta de instantele judecatoresti si de celelalte parchete. DNA are personalitate juridica.

Asadar, DNA este o institutie autonoma si chiar independenta de celelalte autoritati, ceea ce poate insemna, la extrema, ca se elimina si “autoritatea ministrului justitiei” (sub care Constitutia spune ca si-ar exercita activitatea toti procurorii). Relatia institutionala intre Procurorul general si seful DNA (si, implicit, si procurorii DNA) este si mai problematica, din moment ce subordonarea ierarhica este inlocuita cu autonomia si coodonarea; oricit ne-am stradui, “coordonare” nu inseamna “subordonare”.

DNA are si personalitate juridica, ceea ce inseamna ca are sediu si buget propriu. DNA nu este, deci, o simpla directie specializata in cadrul Parchetului general. Spre comparatie, a se observa ca DIICOT este o astfel de structura specializata, dar ea este in continuare in subordinea Procurorului general (art. 75 alin.2), procurorul general putind cere revocarea din functie a procurorilor care fac parte din aceasta structura (art. 75 alin.10), iar prin Procurorul general, aceasta directie specializata (DIICOT) este sub autoritatea ministrului justitiei, asa cum pretinde Constitutia.

Atributiile sefului DNA referitoare la procurorii din subordine sunt identice cu cele ale procurorului general : incadrarea procurorilor la DNA, se efectueaza pe baza de ordin al sefului DNA (aviz amatorilor de coment-uri – numai numirea in functia de procuror este de competenta presedintelui, cu avizul CSM, conform art. 134 alin.1 din Constitutie, nu si incadrarea unui procuror, care are deja aceasta functie, in structura DNA); evaluarea si controlul procurorilor din subordine si, la nevoie, revocarea acestora, se efectueaza, de asemenea, prin ordin al sefului DNA; toate acestea rezulta din art. 87, Legea de organizare judiciara. Seful DNA este, deci, un fel de patron al procurorilor din cadrul DNA, nefiind impiedicat sau temperat in atributiile sale manageriale referitoare la personal decit de un simplu aviz referitor la revocare obtinut de la CSM. Paradoxul este ca, desi procurorii din DNA sunt subordonati ierarhic sefului DNA, institutia in sine este independenta, autonoma si are personalitate juridica. In sistemul instantelor judecatoresti, situatia este exact inversa : judecatorii, ca persoane, sunt independenti si inamovibili, iar instantele, desi sunt persoane juridice de drept public, sunt subordonate din punct de vedere institutional si bugetar ICCJ, ministerului sau CSM-ului.

Sefii celor doua institutii paralele trebuie sa emita anual, doua rapoarte : DNA raporteaza la CSM si la ministrul justitiei, intr-un mod independent de Procurorul general, care face acelasi lucru (a se analiza comparativ art. 79 cu art. 88 din Legea 304/2004). Cei doi sefi de parchete nu raporteaza direct parlamentului. Concluziile celor doua rapoarte anuale sunt prezentate parlamentului de ministrul justitiei.

Ambele institutii – atit Parchetul general, cit si DNA – functioneaza pe linga ICCJ.

In fine, procedura de numire a celor doi sefi de parchete este identica : art. 54 din Legea nr.303/2004 privind statutul judecatorilor si al procurorilor dispune ca si Procurorul general, si seful DNA sunt numiti, la propunerea ministrului justitiei, de presedintele tarii. Asadar, legitimitatea celor doi sefi de institutie este egala. In aceste conditii, coordonarea pe care ar trebui sa o exercite Procurorul general asupra sefului DNA se transforma, practic, in competitie intre cei doi. Este cam acelasi joc ce se deruleaza in relatia institutionala dintre Presedintia Romaniei si seful Guvernului.

In concluzie, DNA este o dublare – neconstutionala – a Ministerului Public. Se impune urgenta sa transformare in sectie specializata pentru lupta contra coruptiei, pe modelul DIICOT. Pina nu se intimpla ca, intr-o instanta sau la Curtea Constitutionala, institutia, cu totul, sa fie desfiintata pentru ne-conventionalitate sau neconstitutionalitate.

Dincolo de oameni si de personaje, ramin institutiile. Trebuie sa recunoastem intr-un final ca aceasta institutie, DNA, a fost o greseala. A gresi e omeneste (mai ales cind Uniunea Europeana si ambasada SUA lauda aceasta greseala). Dar a persevera in greseala este diabolic.

II. De ce este DNA in contradictie cu CEDO?

Legea nr.303/2004 privind statutul procurorilor si judecatorilor face din procuror un magistrat, prin chiar art.1 din lege[2]. Conform acestui text, este “activitate de magistratura” si ceea ce face judecatorul, si ceea ce face procurorul. Prima facie si pe intelesul tuturor, este evident ca procurorul este cel care – ca si avocatul – pretinde sau apara ceva in fata judecatorul si ca este ilogic ca jucatorul si arbitrul sa fie imbracati in acelasi echipament. Justitia se realizeaza prin instantele judecatoresti, prin judecatori (art. 126 alin.1 din Constitutie). Justitia nu se realizeaza prin procurori.

In orice caz, Constitutia nu il numeste pe procuror “magistrat”. Procurorul isi exercita functia in cadrul Ministerului Public (care este reglementat in Constitutie sub sectiunea a II-a a capitolului “Autoritatea judiciara”). El este supus principiului subordonarii ierarhice si este sub autoritatea Ministrului Justitiei. Chiar daca procurorii sunt reprezentati in Consiliul Superior al Magistraturii, prin 5 membri alesi de si dintre procurori si prin Procurorul General, nu inseamna ca procurorul este un magistrat, intrucit el : (i) nu este independent : procurorul este supus controlului ierarhic si, prin “autoritatea” pe care o exercita asupra sa Ministrul Justitiei, el este parte a puterii executive; si (ii) nu este impartial: in litigiile penale, procurorul isi sustine propria cauza in fata judecatorului; el urmareste sanctionarea incupatului, sustinindu-si acuzarea cu rechizitoriul si cu probele.

Mult mai important, procurorul nu este “magistrat” in sensul pe care CEDO il da acestei notiuni (pentru detalii, a se vedea cauza Pantea contra Romaniei). Or, asa cum rezulta din art. 20 alin.2 din Constitutie, o lege interna care este in contradictie cu CEDO sau cu jurisprudenta CEDO, este inaplicabila. Asa ca, in orice litigiu in care s-ar pune problema daca procurorul este sau nu este magistrat, art. 1 din Legea 303/2004 este in-aplicabil; acest text, practic, nu exista, in raport de solutia din cauza Pantea contra Romaniei.

Pozitia convenabila si dezirabila a procurorului in sistemul judiciar roman este aceea de avocat al acuzarii. Numai in aceasta postura procurorul ar putea avea necesara independenta profesionala si numai in aceasta calitate procurorul ar putea sa evite sau sa se opuna cu succes ilegalelor conturnari ale deciziilor sale profesionale (sup, nup, trimitere in judecata…) de catre seful sau ierarhic.

Daca toate celulele sunt in miscare, organismul este sanatos si energic; daca insa o celula se opreste din miscarea ei perpetua, ea transmite aceasta stare celorlalte celule din jur si, in lant, tesutului si, in final, organismului; intervine boala si, ulterior, decesul (failure).
Cu un pic de oxigen, celula isi reia miscarea; vecinele sale se vor re

Aceasta este o scrisoare electorală. Dacă ți se pare că îți invadează intimitatea sau că îți consumă inutil timpul, nu o citi.

Dar dacă :
ești dator la bănci și nu știi cum te poți proteja contra clauzelor abuzive din contracte și contra efectelor supra – îndatorării și dacă nu poți evita evacuarea ta și a familiei tale din casă pentru că ești executat silit;
ești lovit de reduceri de salarii, indemnizații și pensii, ca efect al austerității impuse de bogați celor săraci;
te temi că îți poți pierde locul de muncă sau că, dacă ți l-ai pierdut deja, nu mai poți găsi de lucru, ramânând șomer;
ești iritat sau îngrijorat de continua risipire a resurselor naturale și umane ale României și de poluare;
privești cu regret exodul în străinătate al tinerilor României, determinați să își părăseasca țara și să își nege rădăcinile din lipsă de opțiune și ca răspuns la disprețul față de valoare și față de merit al conducătorilor români actuali;
ești deranjat de continua degradare a condiției familiei și a femeii în societatea românească;
ești interesat să participi, ca membru al unor curți cu juri, la facerea dreptății în România,

atunci nu va fi un efort inutil să o citești și să o dai mai departe și celor pe care îi cunoști și care simt la fel ca tine.

În calitate de candidat INDEPENDENT la Camera Deputaților, dar și ca simplu membru al cetății, propun o soluție la problemele de mai sus: actuala clasă politică să facă un pas înapoi și să lase loc celor care, după Revoluție, s-au format și au perfomat fără să fie nevoiți sau tentați să se afilieze politic pentru a face bani și carieră. Fără sprijinul lor, fără dependența de ei, doar prin valoare, merit și eforturi proprii, oameni ca mine au facut cariera în profesiile lor.
Personal, am o carieră profesională și didactică desavârșită și o afacere de succes. Sunt profesor universitar de drept comercial la Universitatea din București și avocat și mi-am facut o datorie de onoare din a ajuta oamenii să își recupereze drepturile. Am vrut să dăruiesc cetății în care am reușit să mă realizez pentru că cetatea mi-a dăruit această oportunitate. Cu sprijinul meu, peste 4000 de oameni și-au putut recupera drepturile în litigiile contra băncilor sau contra statului român pentru pensii, indemnizații și salarii tăiate sub pretextul austerității; peste 3500 de oameni au șansa câstigării procesului de stopare a exploatării gazelor de șist în zona Bârlad; multe alte sute de oameni și-au recuperat drepturile în cazurile ridicărilor ilegale de mașini, ale aplicării ilegale a rovinietei sau ale taxei de poluare, pe baza modelelor de acțiune oferite de mine. Mă simt mândru și împlinit că acești oameni și-au redobândit încrederea că își pot recupera drepturile și simt că pot extinde aceste exemple la scară națională, din postura de deputat.

Eu sunt independent de această clasă politică. Nu sunt, însă, izolat. Sunt mii de astfel de exemple de independenți în țară. Ele trebuie doar scoase la lumină. Trebuie doar ca cineva să le deschidă calea. Începutul acestei schimbări benefice înseamnă votul tău din 9 decembrie 2012. Acel cineva care să dea startul ești tu, nimeni altcineva! Votul tău este, în această măsură, important, chiar esențial!

Ai dreptul să te revolți. Ridică-te! Aliază-te cu cei de-o seamă cu tine, cu cei care cred ca și tine în dreptate, în familie, în prieteni, în Dumnezeu. Cere-ți drepturile în mod pașnic, ca să nu riști ca tulburarea și violența să distragă atenția de la problemele tale reale și de la soluțiile adecvate lor. Dacă trebuie, pune-te alături de cei din comunitatea ta și dă-i în judecată pe cei care abuzează de puterea pe care tu le-ai incredințat-o. Când ai posibilitatea să schimbi prin vot o clasa politică ce și-a atins nivelul maxim al incompetenței și al mizeriei morale, fă-o! Votează inteligent!

Ai pentru ce să lupți: pentru tine, pentru familia ta, pentru cei pe care îi iubești. Nu te teme de emoțiile tale! Dacă logica poate conține erori, în schimb emoțiile nu te înșală niciodată, căci sunt adevarate.

Și nu uita ce ni se spune în Fapte: Mai binecuvântat este a dărui decât a primi!

Al Dumneavoastră,
Gheorghe Piperea

1. Va sint necesare 11 000 de voturi. La 50 de lei bucata, asta inseamna 550 000 de lei, adica 120 000 de euro. Aveti banii?

Am ceva mult mai valoros decit banii : idei, fapte de “arme”, proiecte, incredere in oameni. Si capacitatea de a darui. Mai binecuvintat este a darui decit a primi. Asa a zis Pavel.

2. La citi kilometri de autostrada sa se astepte alegatorii sectorului 4?

Astea sunt fantasme ale lui Oprescu. Sa faca el autostrada, suspendata sau nu peste parcul Tineretului. Eu, unul, imi vreau parcurile inapoi, daca se poate, largite, multiplicate, facute placute privirii si simturilor olfactive. Stiti, iubesc Parcul Tineretului, pentru ca obisnuiesc sa ma plimb cu fiica mea pe acolo in timpul liber. Iubesc Parcul Carol pentru ca obisnuiam, in vremea liceului meu (asta a fost inaintea erei noastre), sa ma plimb cu tipele pe care imi doream sa le iubesc. Mai degraba vreau piste pentru biciclete, piste speciale pentru autobuze, mai multe si mai destepte sensuri unice, mai putine masini pe strazi. Si as prefera sa fiu scutit de nesfirsitele sapaturi in asfalt, facute de arheologii primarilor si consilierii “generali” sau locali, imediat dupa asfaltare. Nu de alta, dar platesc, ca si dvs., aceasta idiotenie, cu banii care rezulta din munca mea. Acesti bani ar putea fi, de exemplu, cheltuiti cu constructia sau facilitarea unor gradinite, ca tot sunt rare in colegiu, ori cu dezvoltarea unei retele turistice, istorico-religioase, in colegiul 16, ca tot lipseste cu desavirsire. Apropo, nu stiu citi cunosc faptul ca in acest colegiu sunt cele mai vechi si cele mai interesante “atractii” religioase din Bucuresti, inclusiv Biserica lui Bucur, intemeietorul Bucurestilor! Lumea vede acest colegiu doar by default, cind vine sa se roage (si sa fie vazuta ca se roaga) la sfintele oase. Sunt, insa, chestii foarte cool de vazut, ca de exemplu, Biserica Sfintul Spiridon (cea mai spectaculoasa biserica din Bucuresti) sau biserica de linga cladirea SIF Muntenia si de vis-a-vis de seminarul teologic : biserica lui Bucur. Ori casele burgheziei din perioada interbelica, ramase aproape neatinse de Ceausescu.

3. Un independent inseamna, de fapt, ocazia de a vinde votul unui partid. La ce suma v-ati gindit?

Sunt foarte greu de convins altfel decit cu argumente; suportul meu se obtine greu (nu pentru ca sunt greu de cap, ci pentru ca am principii), dar odata obtinut, ma tin de legamint ; asa ceva nu are pret; e motivul pentru care nu am fost vizibil in politica de tip anti-escu vs pro-escu; nu sunt “previzibil” pentru establishment-ul politic romanesc, caci nu sunt dependent de nimeni (ma rog, exista o exceptie : sunt depedent de fiica mea, de apriga mea nevasta, de parintii si fratii mei si, in fine, de prietenii mei de-o viata) si de nimic (si aici exista o excetie : sunt depedent de principiile, promisiunile si constiinta mea). Nu uitati ca sunt un razboinic : am purtat razboaie judiciare pe care mai toata lumea le credea imposibil de cistigat (cu exceptia mea), si le-am cistigat. Dar, pe de alta parte, nu merg la razboi decit daca este absolut necesar. Sunt mai mult un negociator decit un razboinic; in afaceri, cele mai multe dispute se evita sau se solutioneaza prin negociere, care prespune si pastrarea relatiei de tip win-win pe viitor, in timp ce un litigiu rupe puntile de legatura intre oponenti pe vecie. Cred ca e la fel si in politica. E adevarat ca politica este arta compromisului, dar nu e arta de a te compromite. Deci, nu exista bani cu care sa pot fi cumparat, dar exista solutii oneste cu care sa faci din mine un aliat – daca nu vrei sa mai ai ca adversar.

4. Aparati oameni care fura statul, inseala societatea, se sustrag legii. Practic, traiti de pe urma infractorilor. De ce sa voteze cineva un avocat?

Stiti cum se numesc o mie de avocati pe fundul oceanului? Un bun inceput.

Nu vreau sa ocolesc raspunsul. Avocatii sunt cei care apara uneori si infractori. Intr-o mica masura, in fiecare avocat are in el un pic de singe de mercenar. Dar, pe de o parte, orice persoana este prezumata nevinovata si, deci, are dreptul la a-si dovedi inocenta ori de a proba o culpabilitate mai mica decit maximul legal. Desi nu sunt avocat penalist, am adoptat din cartile de comentarii la Cesare Beccaria (Dei delitti e delle pene) ca e preferabil sa scape 10 criminali decit sa bagi in puscarie un singur om nevinovat. Pe de alta parte, avocatul este in primul rind un om al cetatii, el este principala “scula” prin care omul isi realizeaza drepturile, “caramizile” cu care isi construieste edificiul social, economic si cetatenesc in care “locuieste”.  Lucrurile astea nu se vad, dar avocatii ca mine au salvat gospodarii ale unui numar de peste 5000 de persoane imprumutate la banci, prin reducerea costurilor imprumuturilor cu cel putin o treime din valoare, pe baza solutiilor din procesele contra clauzelor abuzive… Si tot avocatii sunt cei care au determinat restituirea taxei de poluare abuziv perceputa de stat; eu am contribuit la renuntarea la tva-ul retroactiv aplicat artistilor si ziaristilor, la reducerea aberatiilor in aplicarea sanctiunilor pentru neplata rovinietei sau pentru parcarile ilegale etc. Cam asta vad eu in avocati si cam asta ar putea sa continue sa faca un avocat in Parlament.

Nu toti avocatii sunt ca in bancurile cu americanii.

5. Care e cel mai mare ticalos pe care l-ati scos din ghearele legitime ale justitiei?

Nu am asa ceva in portofoliu. In chimb, am pus la pamint citiva ticalosi : unii sefi de banca si avocatii lor, unii primari de sector, un anume domn anaf etc. Dar, daca vreti sa ii calificati drept ticalosi pe cei care se bat ca chiorii in dosarele de insolventa, da, am salvat citiva. Dar am salvat si afaceri si joburile aferente. Plus niste bani la bugetul de stat (exemplu : putini stiu ca, pro bono, am fost cel care a pregatit terenul, in 2006, ca statul roman sa primeasca 350 de milioane de euro de la actionarii Rafo Onesti, actionarii care au incercst in doaua rinduri sa stearga aceste sume, in dosarul de insolventa; eu i-am oprit de fiecare data; ireversibil).

6. Puteti jura ca banii pe care i-ati primit de la clienti au fost toti curati?

Absolut. Banii incasati de mine au fost intodeauna rulati prin banci sau platile cash au fost constatate prin chitanta si, deci, fiscalizati. Daca ma intrebati, de fapt, altceva, va spun ca nu am avut niciodata impresia sau suspiciunea ca banii rulati de clientii mei sunt bani murdari; de altfel, daca as fi avut aceste suspiciuni, le-asi fi dat pe goarna la Oficiul pentru prevenirea spalarii banilor, caci sunt obligat de la lege.

7. Presupunem ca ati fost ales. Basescu a numit un alt premier decit Ponta, iar pentru suspendarea din Parlament e mai e nevoie de un vot. Votul dvs. Pe de alta parte, stiti bine ca o noua suspendare poate arunca Romania intr-un cosmar politic, economic si diplomatic. Ce face independentul Piperea?

Votez pentru suspendare doar daca sunt convins ca referendumul va fi fiind validat. Altfel, nu. M-am fript deja cu ciorba.

8. Zece oameni care credeti ca ar fi trebuit impuscati la Revolutie pentru ca Romania democratica sa fi avansat mai rapid.

Nu i-as fi impuscat nici pe cei doi Ceausescu. I-as fi tinut in puscarie citiva ani, i-as fi amnistiat si le-as fi cerut sa verse tot ce stiu despre cei care ne-au capturat in 1990 si nu ne dau pace nici acum. Pe de alta parte, nu am 10 nume in minte acum. Cu siguranta, insa, l-as fi oprit din drum pe Iliescu, Petre Roman, Silviu Brucan, pe tipul chel cu barba (nu mai stiu cum se numeste), pe Cico etc.

9. Sa vindem resursele naturale si sa repornim cresterea sau sa rabdam cu totii pentru ca generatiile viitoare sa aiba din ce trai?

Exista resurse pe care e util sa le vindem, pentru ca oricum sunt pe cale de disparitie : petrolul, gazele. Dar cu preturi adecvate si cu obligatii stricte de mediu din partea celor care le exploateaza. Nu sunt deloc de acord, spre exemplu, cu concesionarea exploatarii gazelor de sist, dar nu pentru ca e mai bine sa ramina in subsolul patriei, ci pentru ca metoda de exploatare este criminala : fracturarea hidraulica nu numai ca polueaza, ci are si un potential periculos de epuizare a rezervelor de apa de suprafata.

Sunt resurse naturale pe care nici in ruptul capului nu ar trebui a le vindem : apa, spre exemplu, e din ce in ce mai putina in Romania, si totusi apa este foarte ieftina la sursa (desi e foarte scumpa la vinzare) si e foarte periculos risipita cu aventuri de genul fracturarii hdraulice; terenurile, agricultura, sunt falimentate controlat, pentru a fi vindute pe preturi de zece ori mai mici europenilor, arabilor, chinezilor. De ce oare cumpara italienii si germanii terenuri si paduri in Romania? Poate pentru ca la ei, un hectar de proasta calitate este 30 mii euro, iar la noi un teren de inalta calitate se vinde cu 2500 de euro pe ha? Poate pentru ca terenurile din Europa sunt deja saturate, infertile pentru citeva zeci de ani? O cifra poate v-ar ajuta in construirea unui raspuns : in Romania, 55% din populatie inca locuieste la tara, natural, fara a avea nevoie de banci si supermarket pentru a supravietui.

10. Cu cine reformam Romania? Cu tineri infometati, fara experienta, avind ca ideal capatuirea rapida, sau cu batrini corupti, incremeniti in proiectul de jefuire si stagnare nationala?

Stiti foarte bine ca in scoli copiii si tineri seriosi inca se straduiesc sa invete. Din pacate, pe termen scurt, trebuie sa luptam cu mentalitatea pe care tinerii anilor ’90 (generatia mea), dezamagiti de societatea noastra, le-o insufla azi copiilor lor : ca in Romania nu se poate face nimic, deci e necesar sa iti incerci norocul in alte tari, unde meritul este apreciat. Dar asta nu mai e de mult conform cu realitatea. Cei mai pauperi someri din Europa sunt romanii, iar cei mai discriminati, abuzati, ostracizati si hartuiti salariati sunt romanii. E rau in Vest. E rasism in Vest. Iar in Romania, perioada de tulburare e pe sfirsite. Am inceput sa ne re-asezam. Oamenii revin la valorile traditionale : familie, efort eficient, valorizarea meritului. Ceea ce inca se mai vede la tv – pitzipoance si cocalari, oieri si betivani in functii de presedinte – este deja un fenomen marginal. Oamenii sunt satui de spectacolul gretos de la tv. Au inceput sa mute tv-ul pe discovery, pe national geografic, pe canale de desene animate sau de filme pentru copii. Se simte aceasta schimbare la copiii din clasa fetitei mele : vor altceva de la viata si vor sa traiasca in Romania, unde le este sufletul. De aici imi extrag eu optimismul, de la acesti copii vad ca vine deja solutia, de aceea refuz blazarea. De aceea cred in Mos Craciun, alaturi de fiica mea.