Cred ca noul salut de la granita Romaniei va fi in curind „Bine ati venit in republica procurorilor”.

Nu ca il agreez pe Dragnea (nu il stiu personal si nici nu cred ca mai poate fi, la modul serios, sef mare in usl, din moment ce a ratat referendumul), dar acuzatiile care i se aduc sunt aberante si periculoase pentru democratie. Un sef de campanie electorala are in fisa postului sa aduca la vot citi mai multi simpatizanti ai partidului sau; in caz de referendum, sa aduca la vot cit mai multi participanti, pentru dublul scop de a face cvorumul si majoritatile necesare si de a obtine rezultatul dorit de partidul sau; in cazul referndumului de demitere a presedintelui republicii procurorilor acest dublu scop era sa se obtina cvorumul (50% + 1; usl a vrut sa braveze, ridicind stafeta la 60%) si sa fie cit mai multe „da”-uri, mai multe decit „nu”-uri. Sanctiunea pentru ca nu a reusit obtinerea cvorumului este, evident, demiterea. Dar, de aici si pina la a spune ca este infractiune de coruptie faptul ca Dragnea a pus la punct un sistem national care sa asigure prezenta a 60% din votanti la referendum este o cale ff lunga! E in fisa postului unui sef de campanie sa puna la punct sistemul national care sa duca la o asemenea prezenta la vot! Daca vreun judecator va fi atit de habauc incit sa dea o condamnare a lui Dragnea pentru asa ceva, atunci niciun referendum nu va mai fi posibil, nicio alegere nu se va mai putea organiza, caci cei care fac asta, de obicei, se vor teme de puscarie! Ce dracu, Dragnea are alte probleme penale! La fel si dl Blejnar, la fel si alti mari corupti, stiuti sau nestiuti! Le-ati uitat, dlor super-procurori? Cum ramine cu vamesii si politistii pe care i-ati arestat si care sunt acum liber, probabil nevinovati?

Un adevarat best-seller politic („Naşa”, de Gertrud Höhler, colega de partid cu dna Angela Merkel, lansată pe piaţa germană joia trecuta; citeva aprecieri asupra continutului si reactiilor se gasesc la adresa http://www.plano10.com/2012/08/ddr-invins-rfg-basescu-finul-nasei.html) ne atrage atentia asupra personalitatii si realitatii celei mai puternice femei de pe pamint. Sa speram ca se va publica si o varianta in romana a cartii, cit mai repede.

Ceea ce nu cred ca s-a spus este ca dnei Merkel i se pregateste ceva mult mai rau : un referendum asupra Mecanismului European de Stabilitate (MES, cel pe care Basescu l-a semnat ca primarul in 9 dec.2012). Pentru Germania, un referendum e ceva mai rar ca apa pe Marte : el nu se organizeaza decit pentru modificarea Constitutiei. De aici idiosincrazia dnei Merkel fata de referendum-uri (pe cel preconizat de Grecia anul trecut l-a blocat, alaturi de Sarkozy; pe cel din Romania l-a “orientat” intr-o asemenea maniera incit a devenit inutil, impunind un cvorum de prezenta, in contra recomandarilor Comisiei de la Venetia). Inca ceva : la inceputul lunii septembrie se judeca la Tribunalul Constitutional din Karlsruhe (echivalentul CCR-ului nostru) o actiune colectiva a unui numar de peste 35 mii de cetateni germani care vor, pur si simplu, ca tribunalul sa declare MES neconstitutional. Daca decizia va fi favorabila reclamantilor, toate summit-urile europene “cruciale” organizate din septembrie 2011 pina acum, pentru a rezolva criza, se vor fi dovedit nu numai inutile, ci chiar ridicole : germanul de rind, pentru care, cica, dna Merkel a batut cu pumnul in masa pentru a cere “mai multa Europa” va fi spus clar si raspicat : nu vrem “mai multa Europa”! Dincolo de uriasa palma pe care ar primi-o dna Merkel si toti cei care, din asa-zis europenism, s-au facut pres in fata dnei Merkel (il includ aici si pe marinarul nostru etern), este de observat ca tot ceea ce inseamna efort european anti-criza va pica si va trebui reluat totul de la capat. De altfel, toate mecanismele de salvare, inclusiv cea a bancilor (atentie : eu nu le pling de mila bancilor), sunt in suspensie pina la pronuntarea tribunalului german. Daca o Romanie intreaga a stat 23 de zile in pixul a 9 judecatori romani, de data aceasta o Europa intreaga (ba chiar o lume intreaga) sta in pixul a 9 judecatori germani. Inclusiv dna Merkel.

Si nu e tot : Franta lui Fr. Hollande pregateste si ea un referendum asupra MES. Daca vom avea un “nu” francez, alaturi de un “nu” al judecatorilor germani, s-a zis cu Europa. Si atunci, sa vedem ce va fi cu noi…

Up date : azi, 12 sept., instanta constitutionala germana a aprbat MES, dar a limitat participarea financiara a Germaniei la suma maxima de 190 mld euro; orice depasire a acestui plafon va trebui sa fie aprobata de camera inferioara a parlamentului (Bundesrat).

Constatare la cald, in 4 puncte, ref aviz consultativ nr/1/6 iulie 2012 al CC (a doua suspendare a lui Base):

(i) substituirea in rolul premierului, in episodul 7 mai 2010, poate fi retinuta ca o incercare (nn – deci nu un fapt) de diminuare a rolului si atributiilor premierului, care nu poate fi incadrata in conceptul „opinii si optiuni politice” (fila 12);

(ii) insultele repetate la adresa comunitatii rome si la adresa persoanelor cu dizabilitati sunt declaratii pe care Parlamentul le va putea constata ca existente si grave in urma dezbaterilor (fila 15, ultimul paragr);

(iii) Curtea isi afirma dezaprobarea cu privire la formularea de acuzatii, etichetari jignitoare si insulte la adresa exponentilor autoritatilor publice in legatura cu activitatea desfasurata de ei (e vorba de acuzatii, etichetari si insulte ale presedintelului) – fila 22, primul paragr; aceasta este cea mai tare constatare din intregul document, o acuzatie cu mult mai grava decit cele din cererea de suspendare, care va cintari enorm in optiunea electoratului la referendum; e clar acum ca, in opinia oficiala a CC, presedintele acuzat, eticheteaza, jigneste si insulta, iar ca aceste fapte nu sunt simple opinii politice (chiar daca CC nu considera aceste fapte atit de grave incit sa se incadreze in textul art. 95 din Constitutie);

(iv) afirmatiile relative la pensionari, la bugetari, la mamici, etc., care ar fi „omul gras cocotat pe umerii omului slab, economia Romaniei” sunt declaratii politice (nu fapte, nn – Gh. P.) pentru care Tr Base ramine responsabil, din punct de vedere politic si moral, in fata electoratului si a societatii civile; […] Curtea constata ca dl prsedinte nu si-a exercitat cu maxim eficienta si eficienta functia de mediere intre puterile statului precum si intre stat si societate (asta e cam limbaj de lemn care inseamna tot si nimic, in acelasi timp); eu cred ca tocman afirmatia cu omul gras calarind un om slab este dintre cele mai grave, pentru ca trimite la perioada dintre 1933 – 1945 a unei Europe dominata de fascism si antisemitism, pe fondul unei grave crize economice si morale, exact ca cea care ne domina vietile in prezent.

Chiar daca nu s-a exprimat clar si precis in sensul ca sunt fapte grave care necesita suspendarea presedintelui, cred ca onor Curtea Constitutionala ne-a dat nenumarate argumente pentru demiterea presedintelui. Este real ca nu se putea pronunta un organism politico-jurisdictional, asa cum este CC, pe chestiuni politice sau morale, dar tot atit de clar este ca ni se atrage atentia ca electoral putem sanctiona cele 4 tipuri de declaratii/fapte/incercari ale presedintelului incriminate. Sa ne amintim ca, totusi, in mai 2010, au fost vizati si judecatorii de la CC de masurile de „asusteritate”, cu toate ca acesti judecatori au avut grija sa isi prezerve drepturile, declaraind, in parte, neconstitutionala Legea 119/2010.

Deci, la vot! Uitati de vacanta!

PS In 2007 am scris ca procedura de suspendare a presedintelui nu mai trebuia continuata, in conditiile in care, la acea data, Curtea Constitutionala se pronuntase clar negativ in avizul sau consultativ referitor la prima suspendare. In prezenta unui astfel de avoz, precum cel de azi, cred ca e cazul sa se purceada la suspendare. Sa vedem daca electoratul il mai vrea pe dl Base ca presedinte si in aceste conditii.

Desi suntem déjà in vacanta judiciara, unii dintre noi, mai prapastiosi din fire, stau si citesc si analizeaza Noul Cod de Procedura Civila. Si se minuneaza. Eu, spre exemplu, ma gindesc ca unele dispozitii de-a dreptul surprinzatoare din Codul de procedura civila nu sunt de loc “mediatizate”, desi vor avea o influenta covirsitoare asupra vietii noastre profesionale de avocati (si nu numai …). Spre exemplu, dispozitiile art. 162 NCPC (“Citarea prin publicitate”), mai precis, alin.3, contin germenii unui nou “job” pentru avocati, pe care, probabil, in lipsa de alt model cunoscut, l-am putea asimila ajutorul public judiciar (sau, in limbaj colocvial, cu avocatura “din oficiu”). Nu stiu daca Baroul Bucuresti e consient de aceasta dispozitie; e clar insa ca nu a lasat sa se creada ca ar fi, intrucit nu am vazut niciun demers care sa probeze preocuparea pentru crearea unei structure care sa poata face aplicarea acestei noi institutii.

Despre ce e vorba : in cazurile de citare prin publicitate, instanta numeste, in calitate de curator special, un avocat care va fi citat la dezbateri pentru reprezentarea intereselor piritului. Adica, in zecile de mii (sau, poate, in sutele de mii) de cazuri in care piritul nu poate fi identificat prin domiciliu sau nu poate fi citat in alt loc potrivit legii, piritul va fi reprezentat de un avocat.

Acest avocat – curator se numeste de instanta, dar nu oricum, ci dintr-o lista de avocati desemnati in acest scop de barou (o foarte interesanta noua competent a baroului, aceea de a desemna avocati!). este ceea ce rezulta din art. 57 alin.3 NCPC. Probabil ca procedurile de desemnare de catre barou a acestor avocati – curator vor fi similare cu cele aplicabile ajutorului public judiciar. Asadar, vom avea, cel mai probabil, avocati “din oficiu” si in civil, nu numai in penal.

Ceea ce nu este destul de clar este modalitatea in care acesti avocati – curator vor fi remunerati. Art. 57 alin.4 NCPC dispune ca renumeratia provizorie, precum si modalitatea de plata a curatorului se stabileste de catre instanta, care instanta poate sa majoreze aceasta remuneratie la incetarea calitatii de curator. Dar renumneratia definitive, cine o stabileste? Si care este limita temporala si procesuala intre provizoriu si definitiv? Oare se vor aplica acele “cutume” din material onorariilor expertilor? Si, in plus, cine suporta aceasta cheltuiala? Piritul, intrucit nu e de gasit, in mod evident nu va putea fi tinut sa achite aceasta remuneratie, nici in avans, nici la finalul procesului (cu exceptia cazului in care, pina la urma, piritul va putea fi, totusi, identificat). Cu siguranta, reclamantul va putea sa fie tinut sa suporte aceasta renuneratie, dar numai daca va fi cazut in pretentii. Si atunci, cine va avansa/suporta aceasta remuneratie? Se incadreaza aceasta remuneratie sau nu in notiunea de autor public judiciar? Daca raspunsul va fi afirmativ, atunci estimez noi greve ale avocatilor din oficiu, intrucit si-asa, in conditiile actuale, fondurile sunt rareori suficiente pentru plati continue pentru actualele “oficii”, daramite pentru alte zeci de mii sau chiar sute de mii de “oficii” ce vin din civil!

Este important sa observam ca acest avocat – curator nu este un reprezentant conventional al piritului-imposibil-de-citat, ci un reprezentant legal al acestuia, asa cum rezulta din art. 57 alin.3 teza a doua NCPC.

In final, ca sa pun un pic de gaz pe foc, ma intreb si va intreb : la care barouri se refera art. 162 alin.3 NCPC? La cele clasice si legale sau la acestea si la cele paralele si ilegale? Textul nu face nicio distinctie, motiv pentru care vom avea, cu siguranta, discutii pe aceasta tema.

Art. 162. Citarea prin publicitate. (1) Când reclamantul învederează, motivat, că, deşi a făcut tot ce i-a stat în putinţă, nu a reuşit să afle domiciliul pârâtului sau un alt loc unde ar putea fi citat potrivit legii, instanţa va putea încuviinţa citarea acestuia prin publicitate.

(2) Citarea prin publicitate se face afişându-se citaţia la uşa instanţei, pe portalul instanţei de judecată competente şi la ultimul domiciliu cunoscut al celui citat. În cazurile în care apreciază că este necesar, instanţa va dispune şi publicarea citaţiei în Monitorul Oficial al României sau într-un ziar central de largă răspândire.

(3) Odată cu încuviinţarea citării prin publicitate, instanţa va numi un curator dintre avocaţii baroului, potrivit art. 57, care va fi citat la dezbateri pentru reprezentarea intereselor pârâtului.

(4) Procedura se socoteşte îndeplinită în a 15-a zi de la publicarea citaţiei, potrivit dispoziţiilor alin. (2).

Art. 57. Curatela speciala. (1) În caz de urgenţă, dacă persoana fizică lipsită de capacitatea de exerciţiu a drepturilor civile nu are reprezentant legal, instanţa, la cererea părţii interesate, va numi un curator special, care să o reprezinte până la numirea reprezentantului legal, potrivit legii. De asemenea, instanţa va numi un curator special în caz de conflict de interese între reprezentantul legal şi cel reprezentat sau când o persoană juridică ori o entitate dintre cele prevăzute la art. 55 alin. (2), chemată să stea în judecată, nu are reprezentant.

(2) Dispoziţiile alin. (1) se aplică în mod corespunzător şi persoanelor cu capacitate de exerciţiu restrânsă.

(3) Numirea acestor curatori se va face de instanţa care judecă procesul, dintre avocaţii anume desemnaţi în acest scop de barou pentru fiecare instanţă judecătorească. Curatorul special are toate drepturile şi obligaţiile prevăzute de lege pentru reprezentantul legal.

(4) Remunerarea provizorie a curatorului astfel numit se fixează de instanţă, prin încheiere, stabilindu-se totodată şi modalitatea de plată. La cererea curatorului, odată cu încetarea calităţii sale, tinându-se seama de activitatea desfăşurată, remuneraţia va putea fi majorată.

Cind, in data de 18 iunie, pe la ora 12, am fost sunat de ziaristii care mi-au cerut sa imi expun parerea asupra cererii de insolventa voluntara depusa de Hidrolectrica, am fost nu doar surpins, ci chiar socat. Era vorba totusi de o companie publica, de o companie cu active si cifre de afaceri uriase si de o vedeta media, despre care stiam cu totii ca are profituri consistente pe care, din incompetenta sau din “ratiuni” politice, le impartea (mai degraba, le ceda) cumparatorilor en gros de energie, clienti care au fost denumiti in presa “baietii destepti”. Tocmai de aceea am spus apasat, de citeva ori ca, daca substratul acestei cereri este descotorosirea de acesti “baieti destepti”, atunci este o idée foarte desteapta, intrucit insolventa permite fie anularea, fie terminarea acestor contracte prezumate a fi facute in frauda creditorilor, ambele facile, fara costuri (nu exista nici macar taxa de timbru) si rapide, aproape imediate. A se vedea ca, déjà, azi, administratorul judiciar desemnat la Hidroelectrica a anunta terminarea unuia dintre contractele cu “baietii destepti”.

O astfel de cerere de insolventa voluntara era – este – o premiera in Romania, caci nicio companie publica aflata in plina activitate nu si-a cerut vreodata insolventa : toate acele companii publice care au fost sau sunt in faliment, cum e cazul, de exemplu, al uzinelor Republica, Tractorul, Rulmentul, Nitramonia etc., au ajuns in aceasta postura ca urmare a esecului privatizarii.

M-am mai mirat ca o asemenea decizie nu este anuntata din timp, parind a fi facuta special pentru a lua prin surprindere piata. Am certitudinea ca intentia a fost ca insolventa sa fie deschisa fara ca cineva sa afle de aceasta cerere mai inainte de deschiderea procedurii, adica post factum. Urmariti, va rog, modul in care s-a comportat presedintele CA al Hidroelectrica (initial, acesta a spus ca nu stie despre ce este vorba, mai ales ca, la acea data, se afla la Viena, dupa care, cam pe la 4 dupa amiaza, a declarat nu numai ca stie de cerere, dar si ca domnia sa insusi a semnat cererea), modul ridicol in care s-a pozitionat directorul general al Hidroelectrica (acesta nu stiut de cerere si nu a semnat-o; din punct de vedere legal, cererea de insolventa se semneaza de directorul general, reprezentantul legal al “debitorului”, si nu de presedintele CA, care nu are aceasta calitate; a se vedea, daca sunteti curiosi, art. 28 din Legea 85/2006 a insolventei) si modul in care a evitat sa raspunda Guvernul si MECMA intrebarilor relative la motivatiile cererii (“nu stim, nu e de competenta noastra, e raspunderea CA-ului”).

Cel mai ciudat lucru, de departe, este modul in care s-a comportat Franklin Templeton, managerul Fondului Poprietatea, care are in portofoliu actiuni reprezentind 20% din totalul actiunilor emise de Hidrolelectrica, actiuni care, inainte de deschiderea procedurii insolventei, valorau, sa zicem, 2,3- 2,5 mld lei (dupa propria evaluare a FP), ca dupa deschiderea procedurii sa valoreze 0 (zero) lei. Si, totusi, unul din membrii CA ai Hidrolelectrica – acel CA care, in ziua depunerii cererii de insolventa, 15 iunie 2012, a votat pentru punerea societatii sub “protectia” tribunalului –  este un reprezentant desemnat de Fondul Proprietatea in acest CA, la initiativa managerului Franklin Templeton! Nu am vazut inca nicio explicatie a FP in legatura cu acest vot. Cu toate acestea, repet, actionarii FP (printre care si “despagubitii” pentru casele nationalizate furate de comunisti) au suportat o reducere a capitalizarii bursiere cu 2,3-2,5 mld lei.

Umarind reactiile uluite ale presei, dar si ale jucatorilor din energie si ale bancherilor (cu unii dintre acestia am discutat personal), am ajuns sa cred cu tarie ca suntem in prezenta unui caz Lehman Brothers pentru Romania, o insolventa care va imparti in doua istoria economica a Romaniei de dupa Revolutie. Consecintele acestei insolvente – atit de bizar si neasteptat demarata – sunt atit de grele, incit nimic din ceea ce ne-am obisnuit sa credem nu va mai fi la fel de acum incolo.

In primul rind, se va vedea si la noi, asa cum s-a vazut in America, in cazul General Motors, in cazul Chrysler si, ulterior, in cazul Lehman Brothers, ca nimic nu este prea mare pentru a esua (too big to fail) si nimic nu e prea mare pentru a nu fi lasat sa falimenteze (too big to let fail). Bancherii si ceilalti stakeholders ai Hidroelectrica isi dau seama acum ca ar fi trebuit sa beleasca ochii cit cepele la cazurile enuntate : acest “principiu” este o Fata Morgana in care nu ar fi trebuit sa se increada pentru a da credite bancare sau comerciale fara garantii, chiar si unei societatii atit de “solide” cum (nu mai) este Hidroelectrica. In al doilea rind, vom vedea cu totii daca insolventa voluntara chiar e o modalitate infailibila de a te pune sub protectia tribunalului : intreprinderea complexa a Hidroelectrica, multiplele sale active, creantele sale de miliarde, toate sunt intr-un real pericol in acest moment, intrucit Hidroelectrica s-a transformat intr-o tinta, un vinat spectaculos pentru vinatorii de control (hostile take-overs hunters), o companie care nu mai are acum decit doua optiuni – reorganizarea judiciara (cu multe sacrificii, desigur, inclusiv pentru salariati) sau falimentul. In fine – desi multe altele se pot spune la nivel de principiu – institutia contractului si garantiile, inclusiv cele de stat, vor fi supuse probei de foc a insolventei, ele urmind a fi mentinute si a-si dovedi vigoarea in procedura dupa cum un tert de aceste contracte – administratorul judiciar, care nu este, totusi, un judecator – va considera ca ele pot sau nu sa fie mentinute.

Din noianul consecintelor concrete ale acestei insolvente a Hidro-Lehman Brothers, as enunta cel putin patru.

Niciuna dintre bancile finantatoare ale Hidroelectrica nu detine garantii asupra activelor Hidrolectrica sau garantii de stat. Sunt 12 banci finantatoare cu o expunere totala de peste 500 mil euro (dintre care peste 60% sunt finantari pe termen de maxim un an, unele dintre ele fiind chiar de tip over-draft, descoperit de cont, adica, practic, de pe o zi pe alta). Chiar daca nu este obligatorie imediat constituirea de provizioane, fiind vorba totusi de credite fara garantii, ma indoiesc ca reglementarile Basel II pot fi ocolite si provizioanele evitate. Deci vor fi provizioane. Foarte mari. La cresterea masiva a provizioanelor pentru creditele neperformate de retail, cam asta mai lipsea sistemului bancar romanesc. Desi bancile se imbata ca apa rece a promisiunilor Guvernului ca vor primi garantii de stat, e cazul sa faca toata lumea un exercitiu de sinceritate si sa observe ca asa ceva, in cazul unei companii in insolventa, este imposibil. Garantia de stat, oricum, este ajutor de stat, de regula si, cu atit mai mult, cind e vorba de o companie in insolventa. Fara aprobarea CE  (suma este prea mare pentru a fi de competenta Consiliului Roman al Concurentei), nu se va putea acorda ajutor de stat. Iar formalitatile dureaza nu luni, ci ani, cum a dovedit-o cazul Oltchim. Un amanunt interesant : singurele “garantii” pe care le-au contractat bancile sunt cesiuni ale facturilor de incasat de catre Hidroelectrica, facturi emise contra “baietilor destepti”. Or, asa cum ni s-a confirmat de mai multe ori pina acum, aceste contracte vor fi terminate, deci nu se vor mai emite facturi. Prima consecinta a incetarii acestor contracte, deci, nu va lovi “baietii destepti”, ci bancile finantatoare ale “debitorului” Hidroelectrica! Inca un amanunt, tehnic de data aceasta : un contract, cum sunt contractele bancare pe termene mai mari de un an, care nu s-a terminat “natural” inainte de intrarea in insolventa, poate fi continuat si in insolventa, creantele rezultate fiind creante curente, care se platesc pe masura scadentei lor; cu o conditie – sa fie bani. Daca nu se pot plati, aceste creante se trec pe tabelul creantelor, dar nu acum, ci la trecerea la faliment, probabil peste un an – un an si jumatate, deci bancile vor astepta acest moment ca sa isi incaseze creantele “curente”; in fine, unii administratori judiciari nu trec in tabelul creantelor sumele din contracte bancare care nu sunt inca scadente, ci le considera creante “conditionate de implinirea termenului”; pentru cei care nu stiu despre ce e vorba, va spun ca este o aberatie juridica, dar este practica exercitata pe scara larga de acesti administratori judiciari numiti de judecatorii-sindici care nu se vor inlocuiti de creditori; or, conform legii, cel care are o creanta sub conditie, nu are drept de vot, cita vreme nu se va fi implinit conditia; deci, bancile aflate in aceasta situatie, chiar daca vor vrea schimbarea, nu o vor putea face. Managerii bancilor au fost odata naivi neluind masuri contra riscurilor aferente „debitorului” Hidroelectrica; ar fi si mai si daca nu vor gestiona corect si eficient aceasta insolventa; eu ma astept la contrariu : sunt destui baieti destepti cu label-uri si in firmele de avocatura, care vor convinge marile banci sa fie reprezentate in insolventa de ei (chiar daca unii sunt si avocati “baietilor destepti”, aia originali). In orice caz, prima reactie pe care o vad deja pe piata este inghetarea totala a creditarii.

Ratingul Hidroelectrica s-a dus jos de tot, cu 4 niveluri mai jos (va mai amintiti? Lehman Brothers avea intr-o zi de vineri, rating AA+, iar luni, cind s-a depus cererea de protectie a tribunalului, a cazut la CC-, adica la nivelul de faliment). Foarte multe banci cu sediul in Romania vor avea si ele ratingul scazut, inevitabil, data fiind expunerea, fara garantii, pe Hidroelectrica. Rau este ca si ratingul de tara al Romaniai va scadea. Iar CDS-ul (Credit Default Swap – Transferul de Risc de Faliment) va creste dincolo de 580, cit era, daca nu ma insel, la finele saptaminii trecute. Evident ca va creste costul creditarii Romaniei. Evident ca vom suporta cresterea tot noi.

In rindul bancilor exista unele care au „scrisori de confort” emise de MECMA; acestea nu sunt, totusi, garantii de stat. Daca acele banci care au asa ceva vor cere “confortul”, atunci MECMA va trebuie sa plateasca, cu evidenta majorare a deficitului bugetar.

Foarte curind o sa resimitim si un puternic efect de contagiune al cestei insolvente. Este evident pentru toata lumea ca si celelalte companii de stat mari cu probleme (Oltchim, Elcen, Termoelectrica, Compania Nationala a Huilei, CFR Infrasctructura, CFR Marfa, CNADNR) se vor pune sub “protectia” tribunalului. Pe de alta parte, Hidrorelectrica are foarte multe subsidiare depedendente in totalitate de societatea mama. Practic, pentru fiecare baraj sau lac de acumulare (si sunt vreo 160) exista cite o societatea Hidroserv, care se ocupa cu mentenanta barajului si care utilizeaza salariati detasati de la Hidroelectrica. Cu siguranta sunt si foarte multe alte societati care asigura mentenanta sau alte servicii relative la stocarea si transportul energiei in sistemul energetic national. Toate aceste subsidiare vor muri de inanitie, pentru ca Hidroelectrica nu va putea mentine toate contractele prin care a externalizat aceste activitati. In plus, o sumedenie de clienti si furnizori ai Hidroelectrica sunt dependenti de aceasta si fie vor deceda instantaneu, fie vor avea mari suferinte. Aici includ si marile firme de stat care se ocupa cu distributia de energie, precum si unii producatori de energie care fie trebuie sa faca schimb cu Hidroelectrica in functie de perioada (seceta, inundatie, inghet), fie trebuie sa isi introduca in sistem energia produsa pentru a primi certificatele de energie verde (eoliana, solara, extrasa din bio-masa etc.). Desigur ca vor da faliment si acele banci care, fie nu vor putea suporta expunerea prea mare fata de Hidroelectrica, fie nu vor putea reusi sa isi gestioneze creanta in mod eficient in procedura insolventei.

In fine, orice idée de privatizare, de resuscitare a bursei si de management sunt, pe moment, fantezii.

L-am votat pe Nicusor Dan la primarie si la consiliul general al Municipiului Bucuresti (cgmb). Alaturi de alti 67000 (primarie) si, respectiv, 36 947 (cgmb) de bucuresteni. Ma asteptam sa intre in cgmb. Doar are cu peste 300% mai multe voturi decit candidatii partidelor (care au intrat in cgmb cu doar 11.300 de voturi). Si aflu de ieri ca omul nu a intrat totusi in cgmb. Pentru ca onor BEM si onor BEC au aplicat asa cum le-a trecut prin minte art. 96 alin.1 din Legea alegerilor locale nr. 67/2004, fara sa aplice si alin.3 din acelasi art. Si nici principiul non-discriminarii. Si nici principiul egalitatii votului, ambele constitutionale si conventionale (deci, prioritare fata de legea ordinara). Si m-am enervat. Pentru ca legea noastra este ff ipocrita, caci discrimineaza fara sens intre candidati afiliati si candidati neafiliati politic. Daca, sa zicem, unui listac al PP-DD (aberatia otv-ista care a luat locul becalilor si vadimilor pe partea vinata a spectrului politic romanesc), ii trebuie doar 11.300 de voturi ca sa intre in cgmb, unui candidat independent ii trebuie, cel putin la prima vedere, peste 38.000 de voturi. Si m-am enervat din nou, de data asta mult mai rau, pentru ca mi-am dat seama ca votul meu si al celorlalti 36 947 de votanti ai lui Nicusor Dan valoareaza fix cit 30% din votul celor care l-au preferat pe DD, pe Oparescu si pe Pringoarna. Asta, desi eu stiam ca votul nostru este egal si ca valoare etica, legala, politica, etc. si ca pondere.

PS 1 Am formulat contestatie pentru Nicusor Dan. Acum e la BEM si la BEC. In curind va fi pe rolul Tribunalului.

PS 2 In legea alegerilor parlamantare exista o discriminare si mai aberanta : candidatilor – membri de partid le este necesara majoritatea simpla pentru a intra in parlament, in timp ce unui independent ii trebuie 50%+1 vot, adica majoritatea absoluta. In conditiile unei participari scazute la vot si a unei puzderii de candidati pe acelasi loc, aceasta majoritate simpla cu care este cadorisit din primul tur candidatul – membru al unui partid politic poate insemna si 5% din totalul voturilor exprimate. Asa ca, intr-un colegiu din Bucuresti am putea avea un senator/deputat ales cu 5%, iar un independent, chiar daca in acelasi colegiu ar lua, sa zicem, 49% din voturi, nu ar cistiga locul in parlament. Cool, nu?