Banci vs. consumatori romani

Postat de Gheorghe Piperea în Criza economica | 0 Comentarii

1Foaia Transilvana comenteaza propunerea legislativa cu privire la Falimentul persoanelor fizice.

Potrivit acestei publicatii „bancile tin cu dintii de datorii”.

Cititi articolul AICI.

Soluţia pentru a putea ajuta Oltchim este reorganizarea judiciară

Postat de Gheorghe Piperea în Criza economica | 0 Comentarii

Iata un interviu pe care l-am dat celor de la The Money Channel : „Intrarea Oltchim în reorganizare judiciară ar putea fi soluţia care să-i permită staului să sprijine societatea, fără ca demersul să fie considerat ajutor de stat. Avocatul Gheorghe Piperea aduce ca argument Jurisprudenţa Curţii de la Luxemburg. Comisia Europeană a iniţiat săptămâna aceasta procedura oficială de investigaţie privind ajutoarele de stat în cazul Oltchim”.

Romania, raiul datornicilor, cu o justitie blocata

Postat de Gheorghe Piperea în Criza economica | 0 Comentarii

tribunalulPrima evaluare a efectelor provocate de criza din justiţie anunţă un bilanţ sever, care ameninţă să compromită definitiv anul financiar 2009, lovit deja de recesiune, prăbuşiri de pieţe, derapaj fiscal şi bâlbâieli de politică economică. Oficial, în justiţie este o reducere de activitate. În teren, este grevă în toată regula. Dosarele comerciale din instanţe, inclusiv cele de insolvenţă, se vor judeca abia anul următor. Registrul Comerţului dă termene doar o dată pe lună.
Cititi restul in Money

Din nou despre falimentul primariilor si al consiliilor judetene

Postat de Gheorghe Piperea în Criza economica | 2 Comentarii

Inainte de alegerile locale din 2008 avertizam, intr-un editorial publicat in Romaia libera ca putem vota un primar sau presedinte de consiliu judetean falit. In urmarea acordului cu FMI, Satul roman a repus in discutie problema, de data aceasta la modul serios.

Articolul de AZI din Romania Libera vorbeste despre aceasta problema.

Personal spun mai mult decit atit, ca nu numai institutiile publice, ci insasi statul poate fi supus unor regimuri juridice similare procedurii insolventei, pentru cazul in care acestea s-ar afla in incetare de plati. Spre exemplu, Bulgaria a fost in cursul anilor 1997-1998 in incetare de plati, motiv pentru care a fost administrata de un consiliu monetar, impus de creditori. In aceasta perioada, moneda nationala bulgara si-a pierdut valoarea circulatorie, fiind inlocuita cu marca germana, ca moneda de plata pe teritoriul Bulgariei. Cam in aceeasi situatie s-ar putea afla, in curind, si state ca Islanda sau statele baltice. Sa nu uitam Romania care, de la o crestere economica de 8% anul trecut, s-a prabusit la -8,9%, si caderea nu s-a terminat. Desigur ca nu este de conceput disparitia unui stat prin faliment, dar unele atribute ale suveranitatii sunt limitate, lucru insotit de multe alte restrictii ale drepturilor statului in cauza, pentru a permite redresarea acestuia si revenirea la normal. Este, de fapt, ceea ce inseamna, in linii mari, procedura insolventei fata de un intreprinzator obisnuit.

Proiectul vechiculat acum de Guvern nu e nou. Printr-o lege din 2006 (Legea finantelor publice locale) a fost reglementata starea de insolventa a unitatii administrativ-teritoriale, persoana juridica de drept public sub forma caruia se organizeaza comunitatile locale, orasul, judetul etc. Dar aceasta lege nu a fost niciodata pusa in vigoare. Daca obligatiile de plata ale acestor institutii bugetare nu sunt indeplinite in termen de 6 luni de la somatia de plata, orice creditor va putea solicita executarea silita sau, in caz de esec, insolventa institutiei in cauza. Cel aflat in postura inedita de a declansa insolventa comunei sau judetului este orice creditor care intra intr-o relatie contractuala cu institutiile publice, de la achizitii publice, la parteneriate public-private, la subscriptia de obligatiuni municipale etc., precum si creditorii alocatiilor bugetare (comunele sau localitatile din subordine, serviciile publice descentralizate, regiile autonome din subordine, salariatii).

Judecătorul-sindic, daca deschide procedura de insolvenţă, va numi un administrator judiciar, cu sarcina principala de a intocmi un plan de “redresare a insolvenţei”. Pe perioada planului, atributiile primarului sau ale presedintelui de consiliu judetean sunt suspendate, fiind exercitate de administrator. Daca nu se adopta un plan de redresare sau in caz de esec al acestuia, judecătorul-sindic va emite o hotărâre de preluare a atribuţiilor de ordonator principal de credite de către administratorul judiciar. Aceasta inseamna falimentul comunei sau judetului. Din acest moment, al falimentului, primarului sau, dupa caz, presedintelui consiliului judetean, le este interzisă exercitarea oricăror atribuţii cu implicaţii financiare pe toată perioada gestionării situaţiei de insolvenţă de catre administratorul judiciar. Interdicita se extinde chiar si asupra autorităţii deliberative a unităţii administrativ-teritoriale (consiliile locale si consiliile judetene). Observam, deci, ca principala atributie a primarilor si, respectiv, a presedintilor de consilii judetene, este suprimata pe perioada falimentului.

Este interesant de vazut, din punctul de vedere al dreptului public, ce efecte ar putea avea o astfel de masura fata de alegeri. Intr-adevar, mandatul ordonatorului de credite este limitat de ciclul electoral. Desigur ca, pe perioada mandatului sau, persoana in cauza va fi lipsita de prerogativele demnitatii castigate la alegeri, dar ce se intimpla daca starea de insolventa si sanctiunea preluarii atributiilor de ordonator de credite de catre administrator se extind peste data alegerilor? Se va aplica aceasta sanctiune si demnitarului nou ales? Este o situatie delicate pe care noua lege va trebui sa o rezolve, intrucit vointa electorala ar fi, practic, anihilata si pentru noul mandat. Desigur ca, cel in timpul mandatului caruia s-a instaurat starea de insolventa a unitatii administrativ-teritoriale si care, de altfel, este principalul vinovat de aducerea acesteia in stare de insolventa, nu va mai putea pretinde voturile electorilor, intrucit el va fi decazut din dreptul de a fi ales si, in plus, nimeni nu va mai avea incredere in el. Dar efectele falimentului se pot rasfringe negativ si asupra comunitatii locale, intrucit acesta se publicizeaza printr-un sistem asemanator publicitatii prin registrul comertului si, din momentul efectuarii acestei publicitati, comuna sau judetul vor fi, practic, in imposibilitatea de a emite obligatiuni municipale, de a contracta achizitii publice, de a incheia parteneriate public-private etc., de unde o paralizie totala a serviciilor publice.

Este clar ca pina la aparitia unui prim caz de insolventa a unei comune sau a unui consiliu judetean ramine putin timp, mai ales ca proiectul este repus in discutie la cererea FMI, care nu a venit sa ne mingîie pe crestet, ci ca sa ne spuna ce sa facem ca sa evitam falimentul total. Aceasta intrucit este evident ca o suma impresionanta de comunitati locale sunt intr-o perpetua stare de insolventa, ceea ce le bareaza din start calea catre finantarea pe piata creditului sau pe piata de capital, fiind nevoite sa se multumeasca cu alocatiile bugetare, intotdeauna insuficiente si intotdeauna impartite pe criterii politice, cu ignorarea criteriilor economice si sociale.

Predictii sumbre: Dupa criza economica intram intr-o alta, la fel de dura

Postat de Gheorghe Piperea în Criza economica | 0 Comentarii

crisisRecesiunea nu s-a terminat nici in SUA, nici in Europa, nici in Japonia. In primul rind, pentru ca, in conditiile in care dolarul este inca moneda de referinta in tranzactiile internationale si in rezervele valutare ale unor tari ca Japonia, China, Rusia si tarile arabe producatoare de petrol, sunt prea multi pseudo-dolari pe piata. In urma cu 4 luni, pentru a finanta planul Bush-Obama de sustinere cu imprumuturi a economiei americane (TURF), FED a tiparit, pur si simplu, 500 mld dolari. China avea atunci o rezerva de 2000 mld dolari, ceea ce inseamna ca, intr-o singura zi, rezerva, in valoare reala, s-a redus cu 25%. China a cerut atunci renuntarea la dolar ca moneda de referinta, dar intre timp a renuntat la cerere.

In al doilea rind, recesiunea nu se va termina, pentru ca economia mondiala depinde mult prea mult de SUA, care a ajuns la o datorie publica astronomica si care isi propune sa isi majoreze in continuare datoria, pentru a finanta noul sistem general de asigurare de sanatate si alte promisiuni electorale de stinga ale presedintelui Obama.  In acest moment, lichiditatile mari nu se mai orienteaza catre actiuni, nici catre titluri ipotecare, ci catre obligatiuni de stat. SUA emite in acest moment bonduri cu dobinzi real negative (adica, cel care cumpara obligatiuni nu o face pentru a cistiga din dobinda, ci pentru a isi plasa banii in siguranta, pe scurt, el nu cumpara un produs financiar, ci siguranta). Pentru SUA, acest lucru este inca posibil, pentru ca agentiile de rating inca clasifica bondurile americane cu AAA+. Dar si aici este evident ca se acumuleaza o bula investitionala, care se va sparge si va crea o noua recesiune, si mai mare.

In al treilea rind, marile afaceri din domeniul financiar, de genul AIG, Fannie Mae, Freddy Mac, bancile britanice Barclays, Lloyds, RBS etc. nu au fost inchise, ci sustinute cu bani publici. Asadar, statul american a preluat activele toxice de la banci si societatile de asigurari si acum le da inapoi investitorirlor, sub fomra de bonduri (care, in mod bizar, au inca rating AAA). Pe de alta parte, cetateanul care s-a imprumutat la banci pentru a-si cumpara casa a ramas si fara job, si fara casa, intrucit banca l-a executat silit. Dar banca, odata ce a inceput procedura de foreclosure, si-a recuperat banii de la societatile private de asigurari de genul AIG sau publice, de genul Freddy Mac, care au fost “salvate” prin injectii massive din bani publici. Deci, tot din banii contribuabililor. Nimic din racilele sistemului care au determinat actual criza nu s-a corectat, dar corectia va interveni inexorabil pentru ca intr-un joc nu poate cistiga toata lumea. In fine,toata lumea a uitat, din cazua crizei economice, ca exista o criza a alimentelor, o criza a resureselor energetic, o criza a gunoaielor si reziduurilor, o criza a mediului.

Toate aceste vor face ca criza sa fie si mai adinca si mai severa, intrucit masurile care trebuiau luate in urma cu 5-10 ani pentru a preveni aceste crize vor fi si mai greu de luat acum in conditiile in care lumea se preocupa de supravietuire de azi pe maine.

Urmariti, mai jos, ce declara laureatul premiului Nobel in economie, Paul Krugman, despre actuala criza economica.