Cu două zile înainte de Crăciun, în 1976, în autobuzul – navetă (IRTA, în limbajul comun de atunci), doi părinți își spun unul altuia aproape șoptit, dar mândri și plini de voioșie, că au reușit să cumpere un palton fiului lor de 6 ani, care este în clasa I și care pare a fi bun la învățătură. Își spun asta, deși nu le vine a crede. Anul acela tocmai își oficializaseră căsnicia și cheltuielile cu nunta îi cam lăsaseră fără iernatic. Paltonul e un premiu, dar și un cadou de Crăciun. Deși este un pic cam scump pentru posibilitățile materiale ale celor doi, e cochet, e bine croit și pare călduros. Și e meritat și bun de oferit cu mare bucurie. Cei doi sunt bucuroși, în plus, că au găsit portocale. Au cumpărat 10 kilograme. Câte 2 pentru fiecare membru al familiei. Cel mai mic dintre cei trei copii ai lor încă nu are un an. E un seventysixer.

Fiul nr. 1 e foarte bucuros și mândru de paltonul lui. Se îmbracă în stil mare de colindat. Toată lumea îl laudă (și, un pic, îl invidiază, dar omul nostru nu sesizează; e prea încântat de palton). E un Crăciun de neuitat, mai ales că „recolta” la colindat este bună, bună de tot. … mai mult

 Acest text este un eseu si trebuie tratat ca atare. Eseul a fost sustinut de autor duminica, 23.11.2014, pe scena Teatrului National din Bucuresti, la invitatia dlui Ion Caramitru si in prezenta a 240 de spectatori.

”Pentru farisei, caracteristica negativă principală nu era ipocrizia, ci orbirea. De aceea, deși îl aveau în față pe Iisus, fariseii nu l-au văzut (sau nu l-au recunoscut, refuzând să îl vadă)”.

 1. Temă

Curcanul fericit este o pildă a unui autor americano-libanez, Nassim Nicholas Taleb, pe care a expus-o într-o carte a sa din 2010, Lebăda Neagră (Editura Curtea Veche, 2010).

Câtă vreme are grăunțe, curcanul este fericit în ograda proprietarului.

Numai că, de Thanksgiving Day (Ziua Recunoștinței), americanii au prostul obicei de a consuma curcan. Personajul nostru nu știe ce i se pregătește și, de aceea, nu vede niciun motiv de a înceta sa fie fericit: în definitiv, de nenumărate zile, de fiecare dată, grăunțele au venit cu regularitate. Este cert, însă, că bietul curcan neștiutor va fi mâncat.

Pilda e bună pentru consumatorul care s-a împrumutat pentru a consuma. Şi el este fericit cât consumă, chiar dacă, la fel ca acel curcan, se mișcă “liber” în ograda obligațiilor faţă de creditor. Până când se întâmplă ca obligațiile să nu mai poată fi plătite. Şi atunci, ca şi curcanul, consumatorul are soarta pecetluită. “Fericirea” de a consuma este înlocuită cu angoasa tragică a supra îndatorării care, la final, îl va arunca pe consumator în stradă, alături de familia sa. … mai mult

1. Trebuie să re-învățăm că familia este celula stem a societății. Atât cea scriptică (de jure), cât și cea consensuală (de facto). Și să re-învățăm să o protejăm. Mai ales împotriva celor care abuzează de puterea lor economică.

Știți, bălegarul este fertilizantul cel mai bun, ba chiar e capabil să “panseze” și să vindece un sol rănit de chimicale. Cu condiția ca el să fie împrăștiat pe câmp în cantități mici și, dezirabil, egale. Dacă, însă, e îngrămădit la marginea drumului, cum să vă spun, bălegarul determină senzații olfactive nu prea plăcute.

Cam așa stau lucrurile și cu proprietatea: dacă este deținută și chivernisită de cât mai mulți oameni, ea duce la crearea și consolidarea unei clase de mijloc care este și rămâne coloana vertebrală economică și morală a unei societăți democratice, în care oamenii sunt cetățeni (și nu doar consumatori), cred în dreptate și în lege, iar nu în idoli politici sau economici, și îi determină prin forța lucrurilor pe deținătorii puterii să nu mintă, să nu manipuleze, să nu abuzeze și să nu fure; dacă însă e îngrămădită în puține buzunare sau conturi, proprietatea duce la abuz de putere economică. Și, la fel ca materialul organic de mai sus, lasă niște senzații olfactive de neinvidiat. … mai mult

E o zi de toamnă în care aproape totul a mers haotic. Adică n-a mers. Nu doar avocații își doresc predictibilitate de la viață. Ci și jurnaliștii. Sunt cu colega mea Cristina Ghenea, și ieșim grăbiți pe ușa redacției. O privire aruncată pe fugă la ceas indică 16 ore și 50 de minute trecute fix. Închid înfrigurat, pentru că la poartă ne așteaptă taxiul. Mărim pasul, pentru că la ora 17 ne așteaptă Profu`.

Mă uit la taxi și îmi dau seama că e posibil să nu-ncăpem, fiindcă Cristina are gura prea mare. Atât de mare, încât m-a călcat pe nervi toată ziua. „Women. Can’t live with’em”, cum a zis Bundy. Probabil Al, posibil Ted, înainte s-o mătrășească pe una. Ce o salvează pe Cristina e că are și o inimă mare. Semănăm în chintesență, și n-ai cum să nu-ți ierți spitting image-ul.

Așa că o bag pe bancheta din spate, nu în portbagaj cu o bandă adezivă la gură ca Stan, și îi dăm bice. Mașina zboară prin ceață pe străzile Bucureștiului, un soi de Sin City contrafăcut. Un sfert de oră mai târziu, Pelicanul ne scuipă în fața Facultății de Drept. … mai mult

În postarea de ieri vă citam din concluziile avocatului general la CJUE din speța Deko Marty. Comparând realitatea cu generozitatea personajelor de roman, dl. Colomer declara că “generozitatea şi sufletele nobile nu reprezintă moneda curentă sub domnia legilor pieţei”.

Fără să acuz aparentul cinism al declarației, remarc, totuși, că alți oficiali ai Uniunii Europene, precum și CEDO de la Strasbourg au o părere mai nuanțată. Financial Services Users Group, într-un raport din 2013 bazat pe studiul celor de la London Economics, despre care am mai vorbit aici, spunea că, în chestiunea supra-îndatorării și a insolvabilității simplilor particulari, elementul economic nu trebuie să primeze elementului uman și suferințelor ființelor umane afectate de supra-îndatorare. În definitiv, un simplu particular nu este o corporație pentru care salvarea de la pieire are doar rațiuni economice. În cazul simplilor particulari, sunt chestiuni sociale și familiale, precum și chestiuni de natură psihologică mult mai importante decât cele economice. … mai mult

Love me or hate me. This will be both in my favour.
If you will love me, I will forever be in your heart.
If you will hate me, I will forever haunt your mind.
(William Shakespeare, Îmblânzirea scorpiei)

Contractul este, după formula sacramentală fixată de art. 1166 din actualul nostru Cod civil, un acord de voințe al părților, ghidate de intenția de a genera, modifica sau stinge raporturi juridice. Iar acest acord de voințe este liber, așa cum rezultă din art. 1169 Cod civ. Părțile sunt libere să contracteze, să decidă persoana cu care contractează, adică să își aleagă partenerul de contract (ceea ce implică și libertatea de a nu contracta), precum și să determine conținutul contractului, în limitele impuse de lege, de ordinea publică și de bunele moravuri. Libertatea comerțului, de altfel, este un principiu constituțional (art. 45 din Constituție).
S-ar putea spune, deci, că domeniul contractului este domeniul libertății, domeniul în care persoana își manifestă voința, alegerea, opțiunea și interesul. … mai mult