Austeritate. Doar pentru cei care nu sunt Germania

Mi-a atras atentia, ieri, o dispozitie din tratatul UE (TCE). Art. 107 alin.2 lit.c) din acest TCE considera ca este „ajutor de stat compatibil” (adica, ajutor de stat care poate fi dat fara restrictii, la libera apreciere a autoritatii publice) orice ajutor dat anumitor regiuni ale Germaniei in vederea compensarii dezavantajelor economice rezultate din fosta divizare a Germaniei (e vorba de regiunile din fosta DDR, Germania de est, comunista). Dispozitia este in vigoare cel putin pina in 2014.
Tradus in limba romana colocviala, textul inseamna :

(i) fosta Germanie de est a avut si are pina in 2014 statut de zona defavorizata economic;

(ii) ajutoarele de stat de ‘jde mii de miliarde euro pompate in aceste zone „defavorizate” au fost si vor continua sa fie considerate permise, la libera apreciere a bogatei si puternicei Germanii de vest;

(iii) compensarea dezavantajelor economice ale fostei Germanii de est a fost considerata atit de importanta, incit ajutoarele de stat aferente au fost trecute in Tratatul de constituire si functionare a Uniunii Europene, fara ca vreo institutie europeana (Comisia, Curtea de la Luxemburg, Parlamentul de la Strasbourg etc) sa aiba dreptul de a interveni pentru a analiza compatibilitatea acestui ajutor de stat;

(iv) nici Grecia, nici Spania nu au avut acest noroc, ele fiind nu doar regiuni ale Europei, ci tari dezavantajate de criza economica, dar fiind nevoite sa accepte austeritatea impusa de Germania (probabil, pentru ca aceasta sa continue sa ajute nestingherit regiunile sale din est);

(v) in tari ca Romania exista infinit mai multe si infinit mai sarace zone defavorizate, exemplul Deltei Dunarii fiind cel mai elocvent; cu toate acestea, nefiind – inca – regiuni ale Germaniei, aceste zone defavorizate nu pot beneficia de facilitatea „ajutorului de stat compatibil”; in fapt, cunosc din experienta proprie un caz de investitie in zone defavorizate din Romania care a fost adusa pe marginea prapastiei de retragerea, in 2004, a facilitatilor fiscale de catre Statul roman, care a motivat ca asemenea facilitati acordate zonelor defavorizate nu mai sunt permise de (pe atunci dezirabilul) statut al tarii noastre de membru al clubului select al Uniunii Europene; investitia era, la acea data, de 250 milioane de Euro, crease peste 12 mii de munca directe in zona defavorizata respectiva (si alte peste 20 de mii de locuri de munca pe orizontala); acum Statul roman este pirit la ICSID (arbitrajul din cadrul Bancii Mondiale menit a pune in aplicare Tratatul Multilateral de protectie a investitiilor straine, la care si Romania este parte), avind toate „sansele” sa piarda, iar noi avind toate sansele sa achitam investitorului, cu titlu de despagubire, probabil un miliard de euro. Pentru ce? Pentru lipsa de curaj, de cuvint si de colana vertebrala a celor care au negociat aderarea Romaniei la UE. Si, foarte plauzibil, din cauza acestei forme ipocrite de conceptie a regulilor Uniunii Europene.
Textul acesta din TCE imi readuce in minte mare problema a ajutoarelor de stat de aproape 5 mii de mld euro date bancilor pentru salvarea de la faliment, pe motiv ca sunt prea mari pentru a esua. Si subventiile si celelalte masuri de favoare acordate timp de zeci de ani agriculturii franceze. Si exceptarile de la principiul circulatiei capitalurilor acordate firmelor din City-ul Londonez. Samd.
Daca nu esti Germania, daca nu esti corporatie financiara multinationala, daca nu esti firma din City-ul londonez, daca nu esti producator de vin sau de brinzeturi francez, tot ce faci pentru dezvoltare sau salvare este ajutor de stat. Care este, de regula, interzis. Sau pentru care se acorda aprobare doar dupa ani lungi de asteptare si doar cu restrictii de-a dreptul imposibil de pus in practica.
Oare de aceea ies grecii si spaniolii in strada, protestind contra acestei austeritati ipocrite? Ce le-o fi venit norvegienilor sa acorde premiul Nobel pentru pace unei astfel de constructii institutionale? Sau poate a nu ar trebui sa ne mire gestul atribuirii acestui premiu UE – pe care il ironizeaza chiar si dl Basescu. Domnii din juriul respectiv au mai surprins odata, in 2009, cind ii acordau premiul Nobel pentru pace dlui Obama, presedinte al unei tari agrenate in doua mari razboie, cel din Irak si cel din Afganistan si aflata in mod perpetuu pe picior de razboi cu Iranul si Coreea de Nord, iar acum cu Siria.
Oare ne-am inselat noi acum 10 ani cind ne doream cu ardoare sa ajungem pe acest pisc? E aerul prea rarefiat aici?

Comentariile cititorilor

  1. Cristiana |

    In 2007 cand toata lumea era extaziata despre integrarea in UE, nimeni nu a vorbit despre cat o sa ne coste pe noi integrarea si ce presupune de fapt, in afara de frontiere libere. Ba mai mult nu s-a discutat niciodata despre faptul ca putem face parte doar din AELS ( De exemplu Norvegia), fara face parte din intreaga structura. Pana la Tratatul de la Lisabona, intr-adevar UE era o structura unica in lume, avea o forma juridica necunoscuta pana atunci. Insa schimbarile majore aduse prin Tratatul de la Lisabona, au facut ca UE sa aiba forma juridica a unui supra stat.
    Posibilitatea de iesire a unui stat membru din UE arata clar ca s-au schimbat prioritatile acestui organism. Favoritismele acordate Marii Britanii, demonstreaza ca atunci cand vine vorba de parteneri importanti, Ue este mai mult decat flexibila.
    Dar cand intri ca noi cu coada intre picioare si bucuros ca iti arunca cate un os, nu prea ai ce sa comentezi.

  2. Anonim |

    Am impresia ca este o diferenta intre Germania pe de o parte si Romania sau Grecia. Germania este o tara prospera, principalul finantator al UE. Nu i-se poate reprosa ca foloseste o parte din proprii bani pentru a-si dezvolta unele regiuni. De altfel, datoriile grecilor arata ca au primit destui bani pentru a-si dezvolta tara. Va citez o afirmatie pe care Djuvara o atribuie unui francez: „Grecii ăştia sunt o calamitate pentru noi! Abia intraţi în Europa au întins corzile, au profitat la maximum ca să-şi îmbunătăţească imediat traiul de fiecare zi. Adică nu au investit, nu au creat nimic, ci au avut în vedere numai profitul imediat.”

    Cu privire la Romania, am impresia ca este saraca pentru ca se fura si tocmai pentru ca statul ofera (sau a oferit zeci de ani) ajutoare catre colosi falimentari (in ideea de a mentine calmul social si stabilitatea locurilor de munca). In plus, ajutoarele pentru zonele defavorizate ar trebui acordate de aceiasi politicieni care au negaciat aderarea la UE (si care au pierdut vreo 3 miliarde de euro prin faptul ca au lasat certificatele de poluare sa expire)

    In plus, singura tara din UE care nu a intrat in recesiune este Polonia, iar Germania este tara din UE cu cele mai mici cresteri salariale in ultimii 10 ani.

  3. Gheorghe Piperea |

    Pacat ca sunteti anonim. V-as fi putut raspunde, cu citeva amanunte.

Lasati un raspuns

Trebuie sa fiti conectat pentru a posta un comentariu.