La finalul anului 2020, Tribunalul București a sesizat Înalta Curte de Casație și Justiție cu o cerere de dezlegare a chestiunii de drept privind caracterul executoriu al scrisorii de garanție bancară. Cauza în care această chestiunea s-a ivit avea drept obiect o contestație la executarea silită ce a fost demarată în baza acestui instrument, iar particular situației deduse analizei era faptul că titlul executoriu din cauză era reprezentat de un instrument de garantare a unui contract de furnizare și nu a unui contract de credit.

În susținerea caracterului executoriu al scrisorii, creditorul invocă dispozițiile art. 120 din OUG nr. 99/2006 privind caracterul executoriu al contractelor de credit, inclusiv al celor de garanție reală sau personală, art. 2279 Cod civil, ce indică garanțiile personale și art. 2321 Codul civil, ce reglementează scrisoarea de garanție.

Urmare a analizei dispozițiilor legale invocate, ÎCCJ pronunță la data de 7 iunie 2021, în dosarul nr. 643/1/2021, decizia nr. 43, prin care reține faptul că în interpretarea și aplicarea dispozițiilor art. 2279 și a art. 2321 din Codul civil, coroborate cu art. 120 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 99/2006, scrisoarea de garanție emisă de o instituție de credit constituie titlu executoriu numai dacă aceasta este emisă în garantarea unui contract de credit.

Având în vedere această soluție, ÎCCJ stabilește cu titlu obligatoriu că scrisoarea de garanție bancară nu poate fi pusă în executare decât în ipoteza în care aceasta a fost emisă pentru garantarea executării unui contract de credit, în toate celelalte cazuri instrumentul nefiind titlu executoriu.

‍