În continuarea conversației, domnul avocat Alexandru Rățoi a pus în discuție necesitatea și oportunitatea unui transplant al jurisprudenței.

‍

Transplantul jurisprudențial apare ca fiind util în contextul în care putem observa modul în care au fost aplicate legile supraîndatorării în alte state, iar grupul de lucru despre care s-a vorbit la punctul 3, ar putea să procedeze în această manieră.

‍

Mai mult, nu trebuie pierdut din vedere nici faptul că transplantul jurisprudențial ar putea oferi coordonate judecătorilor aflați în situația de a aplica în premieră texte din Legea nr. 151/2015, coordonate care sunt însă împământenite în alte state.

‍

În ceea ce privește situația menționată la punctul 7, decizia Curții de Casație Franceze din 13 octombrie 2016 învederează, printre altele, că asociatul unic dintr-un SRL are acces la procedura de tratament a supraîndatorării.

‍

Este greu de spus dacă aceasta ar fi soluția pe care ar da-o imediat comisia  sau instanța națională, însă cu un astfel de transplant de jurisprudența, cu privire la o legislație aplicată în Franța timp de 30-40 de ani, nu s-ar pune în mod necesar o problemă de incompatibilitate cu sistemul românesc, iar motivarea respectivă ar putea să servească și la cristalizarea unei practici în România.

‍

În acest mod, nu s-ar mai pierde ani de zile cu jurisprudența divergență, ca într-un final să se ajungă la instanțele superioare unde să se dezlege astfel de probleme, în contextul în care se pot oferi coordonate încă din faza incipientă.

‍

În consecință este rezonabilă decizia practicii, în aplicarea unui text similar într-un alt stat al Uniunii Europene, în sensul ca o persoană fizică (asociat unic SRL căruia i se angajează răspunderea) să aibă acces la justiție, respectiv la o procedură de tratament a supraîndatorării.

‍