Spitalele infractoare din România

Postat de Gheorghe Piperea in "The Way I Are"

Răspunderea penală a unui spital – care, în linii mari, este o instituție publică – poate părea o bizarerie, un lucru de neimaginat în urmă cu un an. Dar iată că avem deja două spitale acuzate de infracțiuni. 

Primul caz este cel al Maternității Bucur. Anul trecut, în noiembrie, un bebeluș a suferit arsuri profunde pe 20% din suprafaţa corpului, după ce a fost lăsat nesupravegheat în incubator. Spitalul a fost trimis în judecată pentru vătămare corporală din culpă în variantă agravată. Al doilea caz, din păcate de o amploare mult mai mare și cu consecințe și mai tragice, este cel de la Maternitatea Giulești, din această lună. Procurorii au dispus începerea urmăririi penale împotriva spitalului pentru ucidere din culpă și vătămare corporală din culpă în variantă agravată.

Persoanele juridice, inclusiv spitalele, pot fi pedepsite în baza legii penale. Pedeapsa maximă ce poate interveni în aceste cazuri este desființarea judiciară. Dacă ținem cont de condițiile oferite de mai toate aceste ”spitale” românești în care se moare cu zile, victimele fiind pacienți care nu se internează acolo de plăcere, ci pentru a se trata și a-și salva viața, atunci desființarea nu mai pare atât de nefirească.

Pentru că legea penală este făcută nu numai să pedepsească, ci și să apare societatea față de pericolul pe care îl reprezintă infractorii și, în plus, să prevină, prin frica de sancțiune, săvârșirea de alte infracțiuni pentru a nu-i nenoroci și pe alții. Dar, cel mai important este ca autoritățile să ia măsurile ce se cuvin în aceste cazuri. Și aici mă refer la investirea rațională a resurselor în infrastructură. Poate că, deși este puțin probabil, ancheta de la cele doua spitale se va extinde și la fabuloasele contracte încheiate cu firmele care renovează clădirile, care întrețin incubatoarele, aparatura medicală, instalațiile electrice etc. pe multe sute de milioane de euro.

De altfel, cele două cazuri de mai sus sunt două picături într-un ocean de fapte penale ale spitalelor românești, construite pe vremea lui Pazvante Chiorul și suprasaturate cu microbi intraspitalicești. Am văzut în primăvară că, după un simplu chiuretaj, se poate muri în urma infectării cu acești microbi.

Președintele Colegiului Medicilor din Romania care declara atunci că “toată lumea știe că în spitale există viruși. În toate spitalele din lume (…) sunt viruși intraspitalicești”. Doar că în spitalele din Occident, unde pacienții – plătitori de asigurări de sănătate – sunt respectați, acești microbi sunt eliminați prin metode sigure și eficiente. Dacă nu se poate darâma tencuiala zidurilor sau nu e posibilă schimbarea podelelor, spitalele infectate cu acești microbi sunt dărâmate și reconstruite, soluție mai sigură și chiar mai rentabilă decât reconsolidarea acestora. În România există spitale a căror ”dată de naștere” este pierdută în negura istoriei, la fel ca și data ultimei renovări.

Banii alocați de la buget (și este vorba de sume enorme) sunt investiți în ”zugrăveli” superficiale de milioane de euro, în aparatură medicală nefolosită sau nefolosibilă cumpărată la suprapreț, în contracte de întreținere supraevaluate ș.a.m.d. Nimeni nu se gândește la construirea de spitale noi căci ar însemna ca marii baroni ai sistemului să rămână fără sinecuri. Deși toți cei din sistem invocă lipsa cronică de finanțare (campion la lamentări fiind Sorin Oprescu), se risipesc sume enorme anual cu aceste cârpeli, sume care se regăsesc de regulă în conturile baronilor sistemului. Cu sumele risipite în Romania numai în ultimii doi ani se puteau construi zeci de spitale noi, renuntându-se la improvizațiile de genul celor care au ucis cei cinci bebelusi la Maternitatea Giulesti.

Cine este de vină pentru starea acestui sistem? Sursa problemelor este la nivel decizional. Managementul spitalelor, ocupat, în proporție covârșitoare de medici – cadre didactice universitare pe la te miri ce universități particulare, este corupt și în strânsă legătură cu activitatea politică, iar dacă nu este așa încă de la început, este obligat să devină, uneori chiar pentru binele spitalului, conform principiului mai bine mai puțin decât deloc.

Începutul de soluție la problema spitalelor infractoare este construcția unor noi spitale și demolarea celor vechi, care consumă  inutil sute de milioane de euro anual de la buget. Poate că n-ar fi rau ca spitalele să se privatizeze în masă, în varianta MEBO (Management Employee Buy Outs), adică medicii și asistentele din spital să devina acționari ai spitalelor și să nu mai fie tentați să plece la muncă în străinătate.

Între timp, trebuie să aibă loc o schimbare în ceea ce privește conducerea acestor spitale. Managerii de spital sunt doctori (atât la clinici private, cât și la clinici de stat), uneori cadre didactice universitare, uneori oameni politici, dar in orice caz nu manageri propriu-ziși. Conceptul românesc de Homo Universalis s-a dovedit aplicabil doar în fanteziile lui Sorin Oprescu, realitatea cruntă obligându-ne să ne întoarcem la principiul specializării. Managementul spitalelor este încredințat, în SUA, unor manageri de profesie, doctorii fiind chemați să își facă treba lor de medici.

Actul medical nu trebuie să fie suprapus peste ingrata postură de manager (căci altfel, un medic care este director de spital de 27 de ani poate greși și, poate, indirect, cauza tragedii de genul celei de la Maternitatea Giulești) și trebuie separat de calitatea de om politic. Când este vorba de sănătatea și viața omului e deranjantă și această ”bipolaritate” a medicului care lucrează atât la spitalul ”de stat” cât și medic de clinică particulară. Orice alte încercări de reformă ar însemna să reparăm o Dacie din 1970 care și reparată nu va mai funcționa căci nu mai există tipul de benzină cu care sa funcționeze motorul.

Codul Fiscal nu poate fi aplicat. Daţi statul în judecată!

Postat de Gheorghe Piperea in "The Way I Are", Criza economica, Politica

Am dat un interviu pentru Romania Libera cu privire la aberatia privind contribuţiile pentru veniturile din drepturi de autor. Interviul a fost citat si la Mircea Badea in emisiune.

Un scurt preview al aparitiei din RL mai jos. La finalul acestuia, gasiti si extrasul din emisiune in care este prezentata opinia mea cu privire la aberatia comisa de actualul sistem.

R: Cum vedeţi toată această discuţie privind contribuţiile pentru veniturile din drepturi de autor? Este un întreg circ. Unde este marea problemă?

Gheorghe Piperea: În primul rând, normele contrazic legea. Ordonanţa spune despre drepturile de autor (nu o spune direct, expres, se subînţelege, pentru că ordonanţa a fost făcută special pentru chestiunea asta şi s-a pornit de la cazul Realitatea TV) că, atunci când încasezi cu caracter de continuitate drepturi de autor, eşti în relaţie de dependenţă cu plătitorul drepturilor de autor şi asta înseamnă că trebuie să suporţi toate contribuţiile pe care le suportă un angajat obişnuit. Şi mai spune un lucru, că cel care plăteşte aceste contribuţii prin reţinere la sursă nu este beneficiarul venitului, ci plătitorul acestui venit, aşa cum, de altfel, a fost şi până acum.

Normele şi spun (o aberaţie mai mare decât asta nu am putut să aud): contractele de drepturi de autor, indiferent că sunt cu caracter de continuitate sau ocazionale, indiferent că sunt suprapuse pe un contract de muncă sau sunt, pur şi simplu, cu caracter independent, nu pot fi recalificate ca fiind raporturi de dependenţă. Ori aceste prevederi contrazic direct chiar Ordonanţa 58.

R: Asta, pe de-o parte. Dar ce părere aveţi despre cozile de la ghişee?

Gh.P.: Aceasta este a doua aberaţie. Faptul că legea te obligă să plăteşti tu în fiecare lună. Şi la toate instituţiile, eventual stând la coadă în fiecare lună câte o zi. Să plăteşti tu aceste contribuţii.

R: La nivel european mai există o astfel de situaţie?

Gh.P.: Nu, nu. O să vă spun imediat cum este la nivel european şi ce trebuie făcut. Aberaţia cea mai mare este însă alta. Există o declaraţie (pe care trebuie să o depui, pentru că altfel te sancţionează cu amendă) din care rezultă că trebuie să spui că nu mai realizezi venituri din drepturi de autor. Păi, eu, dacă realizez venituri, înseamnă că plătesc un impozit. Şi te anunţ. Eventual, o dată pe an. Plătesc impozit. Dacă nu am realizat venitul respectiv nu mai apare în declaraţia aceea de impozit. De ce trebuie să fim atât de imbecili, în primul rând statul român, funcţionarii, încât să trâmbiţăm: Dom’ne, nu mai fac venituri din drepturi de autor! Nu se gândeşte nimeni că dreptul de autor chiar asta înseamnă. E o idee. Ideea îţi vine o dată şi îţi mai vine o dată la 7 ani. Nu scrii 15 cărţi într-un an, ca Sandra Brown.

Esenţialul a fost omis în dezbaterile publice, pentru că aceste norme completează şi contrazic legea. Aceasta înseamnă un singur lucru: că ele nu trebuie să fie aplicate. Iar dacă se aplică, dacă un funcţionar zelos aplică aceste norme şi te amendează sau îţi pune penalităţi, atunci aceste amenzi sunt ilegale şi trebuie să fie contestate în justiţie. Trebuie să dai în judecată statul.

Continuarea interviului AICI.

Gheorghe Piperea – citat la Mircea Badea in emisiune
Încărcat de gheorghepiperea. – News videos hot off the press.

UE: Exista deficiente majore de finantare a Justitiei

Postat de Gheorghe Piperea in "The Way I Are", Despre avocatura

Live la TVR2, impreuna cu Ana-Maria Puiu, judecator la Judecatoria Sectorului 1. Raportul Comisiei Europene referitor la Justiţia românească a avut numeroase referiri la problemele structurale ale sistemului judiciar.

Legea Concordatului Preventiv, realizata de Gheorghe Piperea, recenzata si promovata in Jurnalul INSOL EUROPE

Postat de Gheorghe Piperea in "Falimentul febletea mea", "The Way I Are", Criza economica

Pe fondul perioadei economice dificile pe care o traverseaza Romania si majoritatea tarilor lumii, intreaga comunitate juridica se indreapta catre specialistii care pot ajuta economia sa iasa din impas.

Recenta lucrare a profesorului Gheorghe Piperea, “Legea Concordatului Preventiv” este apreciata de INSOL Europe drept una din cele mai aplicate lucrari din domeniul insolventei, “avand o abordare pragmatica, tehnica si organizata impresionanta”.

Recenzia cartii, care apare in jurnalul INSOL Europe, Eurofenix, Summer 2010, este realizata de Prof. Diana Deleanu. Aceasta scrie: “cartea prezinta o viziune autocritica asupra propriei creatii, o lege asa cum este ea, cu beneficiile sale extraordinare, precum si cu slabiciunile sale inerente. [...] Legea Concordatului este, in primul rand, un manual absolut necesar mediului romanesc de insolventa, un punct de vedere transant, coerent [...] potrivit pentru aceste vremuri de criza.”, mai scrie Diana Deleanu.

Aparitia in jurnalul INSOL intareste pozitia autorului drept una din figurile cele mai importante din Romania in ceea ce priveste insolventa. Mai mult decat atat, abordarea sa constructiva in scrierea lucrarii, reitereaza dorinta autorului de a oferi solutii juridice clare mediului economic romanesc, atat de incercat de criza economica inceputa in 2008.

No comment

Postat de Gheorghe Piperea in "The Way I Are", Despre avocatura

Da, fara comentarii…

Apel public: Luati atitudine: 100 de avocati pro-bono pentru Romania!

Postat de Gheorghe Piperea in "The Way I Are", Criza economica

Drepturile unui numar foarte mare de cetateni romani sunt, in prezent, in pericol. Statul roman, sub pretextul crizei economice, si-a uitat sau si-a renegat principalele doua atribute : stat social si stat democratic.

Statul roman a devenit oligarhic, practicand un fel de haiducie pe invers – ia de la saraci si oculteaza veniturile si sursele de inavutire ale unei clici de persoane foarte bogate care au facut si continua sa faca bani din politica. Astfel securizate, aceste avutii pot trece fara griji de criza economica.

Traim vremuri urate. Criza economica e mult mai aspra decit ne lasau sa credem in anii 2008-2009 autoritatile si politicienii aflati in campanile electorala perpetua.

Reducerea salariilor sau pierderea locului de munca fac ca drepturile esentiale ale persoanelor sa nu mai poata fi realizate, date fiind costurile judiciare ridicate. Acelasi motiv face imposibila sau foarte anevoioasa implicarea societatii civile in transparentizarea guvernarii si a relatiei fisc – contribuabil – consumator de resurse bugetare.

Si totusi, cetatenii romani au dreptul la un sistem de sanatate sigur, dreptul la educatie, la siguranta si la un mediu sanatos si dreptul de a cere socoteala celor care gestioneaza taxele, impozitele si contributiile pe care cei mai multi dintre noi le platesc.

Si totusi, avem cu totii nevoie sa stim cum se cheltuiesc banii nostri si de ce, spre exemplu, nu sunt bani pentru finantarea sistemului sanitar, a invatamintului, a ordinii publice si a justitiei, in timp ce se cheltuiesc miliarde de euro pentru constructia cvasi-inexistentelor autostrazi romanesti sau pentru sedii de zeci de milioane de euro pentru SRI, SPP si alte servicii secretoase, ori sute de milioane de euro pentru informatizarea unei tari a carei populatie rurala inca mai foloseste toaleta din curte.

Avocatii nu sunt simpli prestatori de servicii. Ei sunt principalele instrumente de realizare a dreptului. Sunt, de altfel, si un puternic segment al societatii civile. Caci, cunoscind dreptul, avocatii pot mai lesne sa transforme drepturile si facultatile cetatenesti in fapte.

Cred ca este momentul sa ne manifestam ca atare, ca indivizi ce apartin cetatii.

De aceea, eu lansez un mesaj, care poate fi si o provocare pentru avocati : sa cream o retea de avocati ai societatii civile care sa preia, pro bono, diverse cauze ale particularilor sau ale ONG-urilor in care se pot realiza drepturile si, pe un plan mai inalt, se poate realiza dreptul. Nu e vorba de o asociatie profesionala in cadrul profesiei de avocat, nu e vorba de un ONG, e vorba de o simpla retea care sa includa avocati voluntari ai societatii civile. Fiecare dintre noi putem prelua un caz, doua, pe an, fara plata. Statutul profesiei de avocat ne permite implicarea in astfel de pricini, chiar si fara onorarii.

Fiecare dinte noi putem – fara a fi obligati – sa ne angajam, fara plata, in dosare sau chestiuni judiciare foarte complexe, atit din punct de vedere juridic, social si economic, cit si in plan personal. Fiecare dintre noi poate sprijini ca avocat demersuri ale unor ONG-uri de protejare sau realizare a drepturilor persoanelor fara resurse financiare. E vorba de pensionari, someri, mame carora li se reduce indemnizatia de crestere a copilului, familii care sunt pe cale de a fi evacuate pe motiv de neplata a ratelor la credite etc. Dar poate fi vorba si de ridicarea ilegala de masini, in profitul unor societati de rude ale primarilor, de taxa auto, de drepturile romanilor din UE, de drepturi de securitate sociala etc.

Pentru cei care nu s-au convins inca de faptul ca unele drepturi ori sunt simple sloganuri, ori sunt aneantizate de lipsa de bani pentru cheltuielile judiciare, am sa dau un exemplu. Am auzit un caz la Europa FM, despre o femeie de vreo 50 de ani care fusese operata prin extirparea unei tumori pe creier, cu lacuna fizica (ati citit bine – femeia respectiva nu mai are o parte din creier). In urma unui control al unor functionari complet idioti, femeia si-a pierdut pensia de invaliditate permanenta, pentru ca s-a considerat ca, dupa 10 ani de la operatie, si-ar fi recapatat puterea de munca. Atentie, e vorba de o femeie cu o parte din creier lipsa, care are 50 de ani, adica sanse de reangajare foarte, foarte mari,  si despre care medicul chirurg spunea la radio ca nu poate sa stea mai mult de 5 minute in picioare. Aceasta in timp ce sunt localitati in care citeva procente bune din populatie sunt pensionare pe caz de boala (tot la radio s-a vorbit saptamina trecuta de un sat de 7000 de persoane din care cam 3000 erau diagnosticate cu diverse afectiuni la ochi; asta nu i-a impidicat pe vreo 20 dintre ei sa isi ia carnet de conducere …). De unde apare diferenta? Simplu, de la sfinta spaga. Oare nu merita efortul un astfel de caz, chiar si fara plata unui onorariu?

Oricum, in urma masurilor de “austeritate” promise de autoritatile romane, vor aparea mii de cazuri si situatii in care pensionarii, somerii, parintii aflati in ingrijirea copilului sau asistentii maternali isi vor vedea veniturile cu 15% reduse. Acesti oameni vor face foamea. Multi dintre ei vor fi in pericol de moarte, la propriu, din moment ce nu isi vor mai putea achita medicamentele. Acesti oameni nu vor apela la justitie pentru a-si recapata drepturile, pentru ca nu vor avea bani de avocat. Oare nu este aceasta o serie de cazuri aparte, care pot fi tratate de avocati pro bono?

Un singur avocat nu poate face prea mult pentru acesti oameni, caci sunt prea multi.

Dar daca se implica in acest demers 100 de avocati care sa lucreze pro bono in aceste pricini, atunci se poate face ceva. Sau sa selectam cauze care se manifesta cu repetivitate si sa punem la dispozitia oamenilor modele de cereri si hotarari judecatoresti. Eficient, sigur si durabil.

Nu e suficient sistemul de ajutor public judiciar, (ne)finantat de stat. Nu e cazul sa ne prefacem ca simpatizam cu acesti oameni, luandu-ne ca reper un Che Guevara sau un Fidel Castro (din pacate, un coleg de breasla cu noi, presedinte de partid mare, crede ca solutia este o revolutie permanenta). Mai degraba, o retea de minim 100 de avocati ar putea sa obtina efecte imediate mult mai bune daca, pur si simplu, ar formula in numar mare, pentru simplii particulari sau pentru ONG-uri, cereri de informatii de ordin public cu privire la modul in care se cheltuiesc banii publici pe proiecte de gen “Sali de sport in comuna natala a dlui Boc” (caruia i se mai spune si Foame, in limba Romani).

Asadar, stimati colegi de breasla, ce mai asteptati?

25, 15, 15

Postat de Gheorghe Piperea in "The Way I Are"

Niste simple cifre? Nu.

Sunt gradele ipocriziei si ale minciunii care ingheata apele in Romania. Cu lefuri diminuate cu 25%, profesorii nu or sa ne mai poata educa noua generatie, iar doctorii nu or sa ne mai poata feri  – sau nu or sa mai vrea sa ne fereasca  – de microbii intraspitalicesti. Profesorii or sa se ocupe de meditatii sau de agricultura si medicii o sa plece si mai vartos in Occident, ca sa lucreze pe salarii decente. Cu pensii si, respectiv, ajutoare de somaj mai mici cu 15%, batranii si saracii nostri or sa moara mai usor.

Nu e mai cool sa cheltuiesti 100 de milioane pentru imaginea tarii, decat sa intretii un astfel de lest? In definitiv, nici nu trebuie sa ne suparam prea tare pe cei care, mai deunazi, ne urau sa traim bine. Pana la urma toata lumea moare. Mai devreme sau mai tirziu (ma rog, la noi se intampla sa fie cam prea devreme). Dupa moarte, toti cei care sunt legati sufleteste se regasesc, acolo, sus, si raman impreuna pentru vesnicie. Depinde doar cu cine ai vrea sa iti petreci vesnicia.

Cel mai mult ii iubesti, in sensul esential al cuvantului, pe aceia cu care ai vrea sa iti petreci vesnicia. Nu sunt aceste cifre o dovada de respect fata de noi, cei ce ne iubim? De ce ne-am supara, deci, pe cel caruia i se spune foame?

Ridicarea masinilor din centrul Bucurestiului se face… ilegal

Postat de Gheorghe Piperea in "The Way I Are"

Asa cum spuneam si aici , ridicarea masinilor din centrul Bucurestiului se face… ilegal. De asemenea, aici am aratat si succesul unui petent impotriva Brigazii de Politie Rutiera.

Preluate de Pro TV, iata si parerile primariilor de sector si ale celor de la capitala. Nu uitati, asupra Dvs. se face un abuz atunci cand va este ridicata masina. Aici aveti toti pasii pe care ii puteti urma atunci cand va aflati intr-o situatie de ridicare a masinii.

La vremuri noi, tot voi…

Postat de Gheorghe Piperea in "The Way I Are", Criza economica

Suntem in campanile pt turul doi unde se vor bate doi vajnici exponenti ai acelei clase politice venite din communism si care nu ne mai lasa de 20 de ani incoace: Geoana si Basescu.

Din programul meu pentru iesirea veritabila a Romaniei din criza, va prezint partea de introducere, care e perfect valabila pentru realitatea crunta pe care Romania o incearca.

La 20 de ani de la Revoluţie, România este una din cele mai corupte ţări din Europa, percepută ca fiind incapabilă să acceseze şi să gestioneze fondurile europene, incapabilă să îşi
creeze propria infrastructura, incapabilă să îşi educe proprii cetăţeni, incapabilă să asigure sănătatea, cultura şi securitatea oamenilor. România este identificată în lume ca fiind ţara violurilor, crimelor, jafurilor, accidentelor, grevelor, cazurilor de corupţie, spăgilor, cerşetorilor, taberelor de la marginea oraşelor, copiilor maltrataţi etc. Este ţara în care promisiunile nu se respectă iar tupeul înlocuieşte legea sau comportamentul civilizat.

Toate astea se întâmplă pentru că România nu a fost capabilă să îşi promoveze propria elită de intelectuali, specialişti, cercetători, informaticieni, sportivi etc. elită care să fie  recunoscută, respectată şi urmată în exemplul ei de cetăţenii ţării, respective să impună restului lumii prin acţiuni coerente, profesioniste şi argumentate în beneficiul poporului
român. Tot acum, la aceiaşi 20 de ani de la Revoluţie, clasa politică românească este dominată de persoane care provin din fosta securitate, din fostul partid comunist sau din fosta
nomenclatură politico-economică de dinainte de 1989.

Aproape toţi seniorii politicii româneşti s-au format în perioada comunistă în decursul căreia erau, într-un fel sau altul, dependenţi de structurile de control al politicii şi al economiei din acea dată. Pentru a păstra acest control, ei şi-au perpetuat relaţiile şi mentalitatea de atunci. Majoritatea absolută a tinerilor politicieni români s-a format pe lângă aceşti seniori şi ei sunt, practic, clone ale acestora. Cel mai rău este faptul că nici actuala criză politică majoră pe care o traversează lumea şi, o dată cu ea, şi România, nu a determinat aceste persoane să facă necesarul pas înapoi, pentru a da o şansă cetăţenilor României de a alege. De altfel, principalii contracandidaţi ai actualului preşedinte nu sunt altceva decât epigoni ai acestuia,
ce îi repetă stilul şi chiar limbajul. O asemenea clasă politică nu poate fi o soluţie la actuala criză şi nu ne poate reda demnitatea şi libertatea. Ea trebuie înlocuită, fizic, cu cu o nouă clasă politică, alcătuită din oameni care s-au format şi au performat după Revoluţie.

Dvs. chiar nu v-aţi săturat să alegeţi întotdeauna între rău şi mai puţin rău ? Chiar nu vă este lehamite să alegeţi între comunistul bun şi comunistul rău, între securiştii lor şi masonii celorlalţi ? Chiar nu vă deranjează că jocurile continuă să fie făcute în cercul închis al celor care, de 20 de ani, au făcut din politică o afacere şi o sursă de bani, fiţe, amante şi sinecuri ?

Ma retrag din cursa. Dar raman pe baricade

Postat de Gheorghe Piperea in "The Way I Are", Politica

Dupa o experienta de aproape 4 luni de zile, este momentul sa imi anunt retragerea din „cursa” pentru mandatul de Presedinte al Romaniei. Am strins pina acum doar 15.000 de semnaturi. Sunt mindru de aceste semnaturi, pentru ca ele sunt sincere si datatoare de speranta ca in viitorul apropiat oamenii isi vor dori o alta clasa politica si ca vom reusi demolarea actualului stil romanesc de a face politica. Sunt mindru de aceste semnaturi si pentru ca ele s-au obtinut pe cheltuiala si efort proprii, fara sprijinul vreunei forte politice.
Am retinut din aceasta experienta multe, dar cele mai semnificative sunt urmatoarele :

a) Am aflat de la sursa cit este de simpla „procedura” de falsificare a semnaturilor de sustinere; acest lucru imi va permite sa contest cel putin o candidatura la presedintie a unuia dintre primii 4 candidati din sondaje;

b) Modalitatea de filtrare a candidatilor la prezidentiale, actualmente in vigoare in Romania, este complet ipocrita si fals democratica; in viitorul apropiat trebuie abandonat acest criteriu ipocrit al semnaturilor de sustinere a candidaturii, in favoarea unui sistem de alegeri preliminare, de genul celor care se fac in SUA, sistem care este nu numai democratic, ci si necesar pentru o mai buna cunoastere a candidatilor si a programelor lor; ca fapt divers, rog cititorii acestui mesaj sa observe ca dl Flutur, seful de campanie al dlui Basescu, a anuntat ca, in numai 5 zile, PDL a reusit sa stringa 600.000 de semnaturi de sustinere; am facut un calcul si mi-a reiesit ca, pentru acest final, ar fi trebuit mobilizati cel putin 600 de oameni care sa se ocupe timp de 5 zile exclusiv cu stringerea de semnaturi si m-am intrebat cind oare au fost adunati acesti oameni si pusi la lucru atit de intens, daca dl Basescu, independentul nostru presedinte, si-a anuntat candidatura in urma cu doar 10 zile; si n-am gasit nici un raspuns logic; oare exista vreo logica aici?

c) Mass-media traditionala si, implicit, televiziunile de stiri, fie au ignorat candidatura si programul meu, fie le-au ironizat, fara sa se intrebe daca realmente am ceva de spus; nu ma deranjeaza atit de mult aceasta atitudine, intrucit am stiut de la inceput ca asa va fi; nu ma pot opri, insa, de la urmatoarea observatie : presa traditionala este ca femeia romanca, mai ales cea de la tara, care este batuta si umilita sistematic de un sot sau ibovnic betiv, afemeiat si cartofor, dar care nu face nimic pentru a scapa de cosmar, intrucit barbatul-calamitate respectiv aduce bani in casa sau are avere; intr-un stil un pic masochist, presa romana se plinge pe toate drumurile ca nu are optiune in clasa politica actuala, dar, in acelasi timp, nu se poate abtine de la a fabrica stiri si talk-show-uri cu vesnicii politicieni romani specialisti in orice si in nimic, cu presedinti de club de fotbal – politicieni si cu club-eri deveniti peste noapte euro-parlamentari, pentru ca scandalurile, laturile in care se balacesc acestia si ghionturile pe care si le administreaza aduc rating si, deci bani in casa; sunt televiziuni care, in mod ipocrit, lanseaza chiar programe de debarasare de actualii politicieni („Miscarea de rezistenta”; „Noi vrem respect” si alte campanii ipocrite de acelasi gen), dar cind cineva le prezinta un program si o experienta personala care ar putea contribui la aceasta debarasare, acel cineva este ironizat sau ignorat; multumesc acelor ziaristi care, totusi, m-au intrebat ce vreau – ma refer la Bursa, la Radio Romania Actualitati si la dna Monica Anghel de la Europa FM.

Multe alte lucruri mai sunt de spus, dar toate la timpul lor. Subsemnatul nu va disparea din spatiul public, ci va incerca, cu forte proprii (limitate, dar sincer mobilizate catre scopul Programului Piperea), sa ajute la aceasta schimbare si sa coaguleze o miscare civica sau chiar politica, despre care clasa politica actuala sa fie nevoita a vorbi cu respect si teama in viitorul apropiat.

In final, sfatuiesc toti cei 15.000 de cetateni romani care au semnat pentru candidatura mea sa nu ii voteze pe Oprescu (veti vedea motivele acestei sugestii miine, 16 oct. 2009, in ziarul Romania libera, care imi va publica un articol pe tema candidaturii acestui fals independent) si nici pe Basescu sau Geoana. Cele doua persoane din urma sunt acelea care au adus dezastrul in Romania in anul 2009 si care s-au cocotat in sondaje pe primele doua locuri. Oameni buni, nu-i mai votati. Acesti tipi nu sunt doar incompetenti. Ei v-au adus aici ca sa va poata controla mai bine. Cel ce ajunge la disperare asteapta salvarea de la stat. Nimic nu e mai simplu decit sa minti si sa manipulezi un om disperat. Asa cum au facut-o de fiecare data, dupa ce va vor fi cumparat voturile cu promisiuni mincinoase, vor uita imediat cea au promis, caci pe ei nu ii intereseaza decit puterea si controlul asupra voastra, si nu respectarea cuvintului dat.

Si, in plus, nu vedeti ca tipii astia au o gramada de schelete in dulap (sau “scheleti”, ca sa il citez pe Oprescu)? Au afaceri ciudate cu case date cadou de stat, au rude si rubedenii care fac hiper-afaceri cu statul si nu se dau in laturi nici de la comert cu arme, pe scurt fac averi pe spatele vostru. Nici unul dintre ei si nici rubedeniile lor nu ar fi nimic fara postura politica in care se afla de 20 de ani. Ce ar fi fost cei doi, daca nu ar fi intrat in politica dupa 1990? Zero. Nada. Nulla. Nullum est, nullum producit efectum. Daca ar iesi din politica, s-ar rata complet. De aceea e important pentru ei sa ramina in politica.

Dar pentru noi e important sa o paraseasca.