Codul Fiscal nu poate fi aplicat. Daţi statul în judecată!

Postat de Gheorghe Piperea in "The Way I Are", Criza economica, Politica

Am dat un interviu pentru Romania Libera cu privire la aberatia privind contribuţiile pentru veniturile din drepturi de autor. Interviul a fost citat si la Mircea Badea in emisiune.

Un scurt preview al aparitiei din RL mai jos. La finalul acestuia, gasiti si extrasul din emisiune in care este prezentata opinia mea cu privire la aberatia comisa de actualul sistem.

R: Cum vedeţi toată această discuţie privind contribuţiile pentru veniturile din drepturi de autor? Este un întreg circ. Unde este marea problemă?

Gheorghe Piperea: În primul rând, normele contrazic legea. Ordonanţa spune despre drepturile de autor (nu o spune direct, expres, se subînţelege, pentru că ordonanţa a fost făcută special pentru chestiunea asta şi s-a pornit de la cazul Realitatea TV) că, atunci când încasezi cu caracter de continuitate drepturi de autor, eşti în relaţie de dependenţă cu plătitorul drepturilor de autor şi asta înseamnă că trebuie să suporţi toate contribuţiile pe care le suportă un angajat obişnuit. Şi mai spune un lucru, că cel care plăteşte aceste contribuţii prin reţinere la sursă nu este beneficiarul venitului, ci plătitorul acestui venit, aşa cum, de altfel, a fost şi până acum.

Normele şi spun (o aberaţie mai mare decât asta nu am putut să aud): contractele de drepturi de autor, indiferent că sunt cu caracter de continuitate sau ocazionale, indiferent că sunt suprapuse pe un contract de muncă sau sunt, pur şi simplu, cu caracter independent, nu pot fi recalificate ca fiind raporturi de dependenţă. Ori aceste prevederi contrazic direct chiar Ordonanţa 58.

R: Asta, pe de-o parte. Dar ce părere aveţi despre cozile de la ghişee?

Gh.P.: Aceasta este a doua aberaţie. Faptul că legea te obligă să plăteşti tu în fiecare lună. Şi la toate instituţiile, eventual stând la coadă în fiecare lună câte o zi. Să plăteşti tu aceste contribuţii.

R: La nivel european mai există o astfel de situaţie?

Gh.P.: Nu, nu. O să vă spun imediat cum este la nivel european şi ce trebuie făcut. Aberaţia cea mai mare este însă alta. Există o declaraţie (pe care trebuie să o depui, pentru că altfel te sancţionează cu amendă) din care rezultă că trebuie să spui că nu mai realizezi venituri din drepturi de autor. Păi, eu, dacă realizez venituri, înseamnă că plătesc un impozit. Şi te anunţ. Eventual, o dată pe an. Plătesc impozit. Dacă nu am realizat venitul respectiv nu mai apare în declaraţia aceea de impozit. De ce trebuie să fim atât de imbecili, în primul rând statul român, funcţionarii, încât să trâmbiţăm: Dom’ne, nu mai fac venituri din drepturi de autor! Nu se gândeşte nimeni că dreptul de autor chiar asta înseamnă. E o idee. Ideea îţi vine o dată şi îţi mai vine o dată la 7 ani. Nu scrii 15 cărţi într-un an, ca Sandra Brown.

Esenţialul a fost omis în dezbaterile publice, pentru că aceste norme completează şi contrazic legea. Aceasta înseamnă un singur lucru: că ele nu trebuie să fie aplicate. Iar dacă se aplică, dacă un funcţionar zelos aplică aceste norme şi te amendează sau îţi pune penalităţi, atunci aceste amenzi sunt ilegale şi trebuie să fie contestate în justiţie. Trebuie să dai în judecată statul.

Continuarea interviului AICI.

Gheorghe Piperea – citat la Mircea Badea in emisiune
Încărcat de gheorghepiperea. – News videos hot off the press.

Dupa 20 de ani

Postat de Gheorghe Piperea in Politica

La 20 de ani de la Revoluţia din Decembrie 1989, România este perceputa ca una dintre cele mai corupte ţări din Europa, incapabilă să acceseze şi să gestioneze fondurile europene, incapabilă să îşi creeze sau sa-si intretina propria infrastructura, incapabilă să îşi educe proprii cetăţeni si incapabilă să asigure sănătatea, accesul la justitie şi securitatea propriilor cetateni.

România este identificată în lume ca fiind ţara violurilor, crimelor, jafurilor, accidentelor, grevelor declansate de sindicalisti milionari, a cazurilor de corupţie, spăgilor, cerşetorilor, taberelor de la marginea oraşelor si a copiilor maltrataţi. Este tara in care se moare in spitale sau in ambulante pentru ca nu sunt medicamente, medici, curatenie si omenie. Este ţara în care promisiunile nu se respecta, iar tupeul înlocuieşte legea sau comportamentul civilizat.

România in care traim nu a fost capabilă, ca stat, să îşi promoveze propria elită respectată şi urmată în exemplul ei de cetăţenii ţării si să se impună restului lumii prin acţiuni coerente, profesioniste şi argumentate. A reusit sa isi creeze, in schimb, o pletora de politicieni care s-au insurubat bine in economie si administratie, o asa-zisa clasa politică dominată de persoane care provin din fosta securitate, din fostul partid comunist sau din fosta nomenclatură politico-economică de dinainte de 1989 si care, in mare parte, se regaseste direct sau indirect in topul primilor milionari ai tarii.

Aproape toţi seniorii politicii româneşti s-au format în perioada comunistă în decursul căreia erau, într-un fel sau altul, inter-dependenţi cu structurile de control al politicii şi al economiei din acea vreme. Pentru a păstra acest control, ei şi-au perpetuat relaţiile şi mentalitatea de atunci.

Majoritatea absolută a tinerilor politicieni români s-a format pe lângă aceşti seniori şi ei sunt, practic, clone ale acestora.

Cel mai rău este faptul că nici actuala criză politică majoră pe care o traversează lumea şi, o dată cu ea, şi România, nu a determinat aceste persoane să facă necesarul pas înapoi, pentru a da o şansă cetăţenilor României de a alege. De altfel, principalii contracandidaţi ai actualului preşedinte nu sunt altceva decât epigoni ai acestuia, ce îi repetă stilul şi chiar limbajul.

O asemenea clasă politică nu poate fi o soluţie la actuala criză şi nu ne poate reda demnitatea şi libertatea. Ea trebuie înlocuită, fizic, cu o nouă clasă politică, alcătuită din oameni care s-au format şi au performat după Revoluţie.

Estimez ca, in mod realist, maxim 40% la sută din români vor veni la vot în toamnă, restul fiind ori dezinteresati, ori scirbiti de framintarea politica romaneasca. In definitiv, omul are alte prioritati acum, spre exemplu, sa reuseasca sa gestioneze bine criza economica a propriei familii. Dar lipsa de la vot e periculoasa, intii pentru ca dezastrul economic ce se apropie este rodul „muncii” actualei clase politice si, mai apoi, pentru ca cei 40% de care vorbim vor veni să îi voteze cam în proporţii egale pe cei trei reprezentanţi ai partidelor mari din Parlament şi, poate, pe naţionalişti. Adica tot pe ei, politicienii cocotati in fruntea statului de 20 de ani, si culpabili de actuala criza economica. Nu avem nici o speranta de schimbare din aceasta zona de votanti, mai ales că votul lor este orientat prin strategii de manipulare (pomeni electorale, asistenta sociala ne-necesara, ajutoare de stat, promisiuni de majorari ale salariilor) şi de recompensare în bani a exerciţiului votului. Este frustrant ca, totusi, acestia sunt votantii care ne vor decide destinul pentru inca 5 ani.

Solutia este ca Romania „tacuta”, platitoare de taxe, tematoare pentru viitorul ei si pentru destinul Romaniei ca democratie, capabila sa coaguleze si sa ofere o alternativă la actuala clasă politică, sa vina la vot. Sunt convins că din cei 60% din românii cu drept de vot ce refuză sau omit acum să voteze, foarte mulţi sunt interesaţi de spaţiul public şi de siguranţa afacerii sau locului lor de muncă, dar nu vin la vot pentru că nu au o opţiune. Cred cu tarie ca cei ce s-au format şi au performat după 1990, fără a fi parte a sistemului politico-economic românesc, ar putea fi această optiune.

Cei care s-au săturat să aleaga intre comunistul cu fata umana şi comunistul rău si decrepit ori sa aleaga între securişti şi masoni si cei deranjati de faptul că jocurile continuă să fie făcute în cercul închis al celor care, de 20 de ani, au făcut din politică o afacere şi o sursă de bani, fiţe, amante şi sinecuri, au o solutie: votul informal contra tuturor acestor politicieni.

Mergeti la vot si scrieti pe buletin numele persoanei pe care ati dori-o presedinte. Votul va fi, desigur, anulat, iar persoana indicata nu va deveni presedinte, dar candidatii oficiali cu sanse de a fi votati de cei carora le manipuleaza de 20 de ani voturile vor avea, la modul cel mai dur cu putinta, acceptiunea faptului ca timpul lor a trecut. Dintr-un astfel de vot informal este foarte probabil sa se coaguleze aceea miscare civica, similara celei din decembrie 1989, care ii va matura de la putere pe urmasii lui Ceausescu.

Primul principiu al acestei miscari este refuzul ipocriziei. Să nu minţi ca să îi controlezi pe ceilalţi – acesta este adevaratul comandament al bunului simt si nu sloganul de campanie electorala al celor trei “mari”.

Cel de-al doilea principiu este valorizarea meritului. Romania are valorile sale individuale, multe dintre aceste valori contribuind la progresul altor tari, caci in tara lor sunt ignorate. E timpul ca acest stat sa rupa cu „traditia” ocultarii acestor valori, pe care o practica in favoarea acestor indivizi fără scrupule care ne conduc si care s-au “valorizat” după ce au intrat în politică sau pentru că sunt rude cu politicieni importanţi.

În fine, un al treilea principiu este cel al statului – paznic de noapte. Statul roman trebuie să ne asigure accesul la învăţământ, la sistemul de sănătate şi protecţie socială, funcţionarea justiţiei, ordinea publică şi apărarea ţării. În rest, statul trebuie să se abţină de la a interveni în economie şi să nu pătrundă pe terenul drepturilor individuale. Dacă este lăsat în pace, românul se descurcă singur.

Asadar, sa mergem la vot si sa punem punct celor 20 de ani profetiti de Brucan!

Ma retrag din cursa. Dar raman pe baricade

Postat de Gheorghe Piperea in "The Way I Are", Politica

Dupa o experienta de aproape 4 luni de zile, este momentul sa imi anunt retragerea din „cursa” pentru mandatul de Presedinte al Romaniei. Am strins pina acum doar 15.000 de semnaturi. Sunt mindru de aceste semnaturi, pentru ca ele sunt sincere si datatoare de speranta ca in viitorul apropiat oamenii isi vor dori o alta clasa politica si ca vom reusi demolarea actualului stil romanesc de a face politica. Sunt mindru de aceste semnaturi si pentru ca ele s-au obtinut pe cheltuiala si efort proprii, fara sprijinul vreunei forte politice.
Am retinut din aceasta experienta multe, dar cele mai semnificative sunt urmatoarele :

a) Am aflat de la sursa cit este de simpla „procedura” de falsificare a semnaturilor de sustinere; acest lucru imi va permite sa contest cel putin o candidatura la presedintie a unuia dintre primii 4 candidati din sondaje;

b) Modalitatea de filtrare a candidatilor la prezidentiale, actualmente in vigoare in Romania, este complet ipocrita si fals democratica; in viitorul apropiat trebuie abandonat acest criteriu ipocrit al semnaturilor de sustinere a candidaturii, in favoarea unui sistem de alegeri preliminare, de genul celor care se fac in SUA, sistem care este nu numai democratic, ci si necesar pentru o mai buna cunoastere a candidatilor si a programelor lor; ca fapt divers, rog cititorii acestui mesaj sa observe ca dl Flutur, seful de campanie al dlui Basescu, a anuntat ca, in numai 5 zile, PDL a reusit sa stringa 600.000 de semnaturi de sustinere; am facut un calcul si mi-a reiesit ca, pentru acest final, ar fi trebuit mobilizati cel putin 600 de oameni care sa se ocupe timp de 5 zile exclusiv cu stringerea de semnaturi si m-am intrebat cind oare au fost adunati acesti oameni si pusi la lucru atit de intens, daca dl Basescu, independentul nostru presedinte, si-a anuntat candidatura in urma cu doar 10 zile; si n-am gasit nici un raspuns logic; oare exista vreo logica aici?

c) Mass-media traditionala si, implicit, televiziunile de stiri, fie au ignorat candidatura si programul meu, fie le-au ironizat, fara sa se intrebe daca realmente am ceva de spus; nu ma deranjeaza atit de mult aceasta atitudine, intrucit am stiut de la inceput ca asa va fi; nu ma pot opri, insa, de la urmatoarea observatie : presa traditionala este ca femeia romanca, mai ales cea de la tara, care este batuta si umilita sistematic de un sot sau ibovnic betiv, afemeiat si cartofor, dar care nu face nimic pentru a scapa de cosmar, intrucit barbatul-calamitate respectiv aduce bani in casa sau are avere; intr-un stil un pic masochist, presa romana se plinge pe toate drumurile ca nu are optiune in clasa politica actuala, dar, in acelasi timp, nu se poate abtine de la a fabrica stiri si talk-show-uri cu vesnicii politicieni romani specialisti in orice si in nimic, cu presedinti de club de fotbal – politicieni si cu club-eri deveniti peste noapte euro-parlamentari, pentru ca scandalurile, laturile in care se balacesc acestia si ghionturile pe care si le administreaza aduc rating si, deci bani in casa; sunt televiziuni care, in mod ipocrit, lanseaza chiar programe de debarasare de actualii politicieni („Miscarea de rezistenta”; „Noi vrem respect” si alte campanii ipocrite de acelasi gen), dar cind cineva le prezinta un program si o experienta personala care ar putea contribui la aceasta debarasare, acel cineva este ironizat sau ignorat; multumesc acelor ziaristi care, totusi, m-au intrebat ce vreau – ma refer la Bursa, la Radio Romania Actualitati si la dna Monica Anghel de la Europa FM.

Multe alte lucruri mai sunt de spus, dar toate la timpul lor. Subsemnatul nu va disparea din spatiul public, ci va incerca, cu forte proprii (limitate, dar sincer mobilizate catre scopul Programului Piperea), sa ajute la aceasta schimbare si sa coaguleze o miscare civica sau chiar politica, despre care clasa politica actuala sa fie nevoita a vorbi cu respect si teama in viitorul apropiat.

In final, sfatuiesc toti cei 15.000 de cetateni romani care au semnat pentru candidatura mea sa nu ii voteze pe Oprescu (veti vedea motivele acestei sugestii miine, 16 oct. 2009, in ziarul Romania libera, care imi va publica un articol pe tema candidaturii acestui fals independent) si nici pe Basescu sau Geoana. Cele doua persoane din urma sunt acelea care au adus dezastrul in Romania in anul 2009 si care s-au cocotat in sondaje pe primele doua locuri. Oameni buni, nu-i mai votati. Acesti tipi nu sunt doar incompetenti. Ei v-au adus aici ca sa va poata controla mai bine. Cel ce ajunge la disperare asteapta salvarea de la stat. Nimic nu e mai simplu decit sa minti si sa manipulezi un om disperat. Asa cum au facut-o de fiecare data, dupa ce va vor fi cumparat voturile cu promisiuni mincinoase, vor uita imediat cea au promis, caci pe ei nu ii intereseaza decit puterea si controlul asupra voastra, si nu respectarea cuvintului dat.

Si, in plus, nu vedeti ca tipii astia au o gramada de schelete in dulap (sau “scheleti”, ca sa il citez pe Oprescu)? Au afaceri ciudate cu case date cadou de stat, au rude si rubedenii care fac hiper-afaceri cu statul si nu se dau in laturi nici de la comert cu arme, pe scurt fac averi pe spatele vostru. Nici unul dintre ei si nici rubedeniile lor nu ar fi nimic fara postura politica in care se afla de 20 de ani. Ce ar fi fost cei doi, daca nu ar fi intrat in politica dupa 1990? Zero. Nada. Nulla. Nullum est, nullum producit efectum. Daca ar iesi din politica, s-ar rata complet. De aceea e important pentru ei sa ramina in politica.

Dar pentru noi e important sa o paraseasca.

Guvernul Boc a facut Poc – Romania la 10.000 de leghe sub normalitate

Postat de Gheorghe Piperea in Politica

A cazut Guvernul, motiunea a trecut. Sustin cu tarie, asa cum am facut si in trecut, varianta unui guvern tehnocrat, de specialisti. Este SINGURA SOLUTIE pe care Romania o are in aceste momente dramatice pe care le traverseaza, atat din punct de vedere politic, cat si economic si social.

Zilele care urmeaza sunt hotaritoare si dramatice pentru urmatorul an de zile din viata acestui stat roman falit si a unui popor scarbit, realmente, de ceea ce vede cand ridica privirea catre politicieni.

Un guvern demis de parlament nu mai poate emite nici un act juridic, ci numai sa gestioneze treburile curente ale statului pina la alegerile presedintiale.

Asadar, nici o ordonanta de urgenta, hotarire de guvern sau achizitie publica nu vor mai fi posibile. Nici macar legile care asteapta votul in parlament, fie pentru ca sunt proiecte initiate de guvern, fie ca sunt proiecte parlamentare, nu vor mai putea “trece”, intrucit avizul guvernului, obligatoriu in procedura legislativa, nu va mai putea fi semnat. In situatii speciale sunt : legea salvgardarii intreprinderilor, legea insolventei simplilor particulari, legea bugetului pe anul 2010 (proiectul bugetului, care trebuie depus in parlament aceste zile, nu va mai putea fi semnat valabil), preconizatul pact asupra justitiei (care ar fi trebuit semnat pina in 31 oct. 2009, sub sanctiunea reluarii protestului magistratilor), proiectul legii pensiilor (care ar fi trebuit sa fie adoptat prin procedura asumarii raspunderii de catre demisul guvern Boc, si fara de care, dupa spusele acestuia, sistemul pensiilor va intra curind in colaps) si cele trei legi adoptate deja prin asumarea raspunderii in urma cu trei saptamini (care acum sunt inca la Curtea Constititionala, cu mari sanse de a fi declarate neconstitutionale).

Dar cel ma grav lucru este impactul enorm asupra situatiei economice. In afara de cursul de schimb (care a scazut in citeva zile de la 4,2 la 4,3 Ron/euro si care va provoca o crestere rapida a ratei creditelor neperformante, intrucit peste 80% din creditele de retail sunt in euro sau sunt consolidate in euro, crestere care va ridica in slavi riscul bancilor expuse pe astfel de credite), trebuie sa ne ingrijoreze efectul asupra increderii investitorilor in economia Romaniei, care oricum era déjà la cote alarmante si care tinde acum asimptotic catre zero. Bursa si-asa era muribunda; ii mai trebuia aceasta lovitura de gratie. Cum somajul este deja la 9% (eu cred ca este mai mult, avind in vedere ca majoritatea celor care nu lucreaza nu sunt inregistrati la oficiile de munca drept someri), iar romanii care lucreaza in strainatate fie nu mai trimit bani, fie se intorc in tara intrucit isi pierd locurile de munca pe capte, si cum lipsa banilor inseamna o reducere drastica a consumului, deci o reducere dramatica a incasarilor la buget, e usor de intrevazut ca sistemul cheltuielilor publice va crapa pe la toate incheieturile. Si iarna este atit de aproape…

Desigur ca un guvern poate fi propus de noua coalitie formata in parlament odata cu depunerea si votarea motiunii de cenzura. Nimic nu il poate obliga, insa, pe presedintele tarii, sa numeasca primul -ministru propus de aceasta coalitie. Dimpotriva, cred ca presedintele il va propune din nou ca premier pe dl Boc, sau pe altcineva din PDL. Probabil ca vom asista la un balet penibil coalitie majoritara – PDL – presedinte. Atentia publicului va fi distrasa de la alegerile presedintiale si focusata pe criza parlamentara si guvernamentala. Din aceasta situatie va cistiga, evident, actualul presedinte.

De altfel, criza actuala este un evident cistig pentru presedintele in functie, pentru ca acesta va veni, cu siguranta, la B1TV si ne va spune ca el a incercat sa ii tina in friu pe parlamentari, dar acestia au pus interesul de partid mai presus de interesul national, au lasat balta tara pentru a se rafui cu PDL si alte bla-bla-uri de acest gen. Este evident ca, mai mult sau mai putin, dl presedinte a lasat sau a fortat lucrurile sa mearga in aceasta directie, pentru a culege profitul. Stim bine ca dl presedinte se simte perfect in situatii de criza,  cind poate pescui in ape tulburi.

Totusi, ma intreb, de ce avea nevoie dl presedinte de o astfel de criza? In conditiile in care, oricum, la vot vor veni maxim 40% din romani, care vor vota in acelasi stil polarizat pe care il cunoastem din ultimele alegeri (36% PDL, 33% PSD, 15% PNL, 10% nationalisti), dl Basescu “nu are nicio sansa” sa piarda alegerile. Si, in conditiile in care, asa cum singur zicea la Sinicolaul Mare, unde si-a anuntat, by surprize, candidatura (ma rog ,a fost o “surpriza” doar pentru dna Udrea), dl presedinte nu si-a propus sa scoata tara din criza, de ce mai avea nevoie sa atirne inca o piatra de moara la gitul statului roman?

PS Subsemnatul nu mai este candidat la presedintia Romaniei.

(foto ziare.com)

Candidatul Oprescu: Cavalerul fals si pisicher, calare pe o martoaga

Postat de Gheorghe Piperea in Politica

Domnul Oprescu imi este cunoscut, sub o anume fateta, din decembrie 2006-ianuarie 2007.

Intr-un anume proces, domnia sa a reusit suspendarea unui ordin de ministru care il demitea din functia de director al unui numar de 4 (patru!) spitale. A fost vorba de o sentinta a Curtii de apel Bucuresti, sectia contencios administrativ. Presa l-a considerat atunci un fel de erou care se luptase cu sistemul si cistigase. E drept ca, pe fond, procesul respectiv a fost irevocabil pierdut de dl Oprescu, atit la Curtea de apel, precum si la Curtea constitutionala si la Curtea de Casatie, dar presa a retinut doar victoria temporara din ianuarie 2007, nu si esecul definitiv si irevocabil din toamna lui 2007. In 2008, inainte de a deveni primar al Bucurestiului, dl Oprescu pierduse deja functia de director la toate cele 4 spitale pe care le pastorea prin 2006. Deci lupta de atunci a domniei sale cu sistemul se cam festelise. A ramas, insa, sporul evident de imagine dobindit la prima victorie.

Dupa ce a cistigat primaria, cu proiecte idioate de genul autostrazii suspendate, dl Oprescu nu a pierdut nici un prilej de a spune ca a venit la primarie pentru a ramine mult timp, pentru ca el vrea sa lucreze pentru bucurestenii “lui”. Asta pina cind un anume domn Cozminca (supranumit pe vremea lui Iliescu Zero Cozminca) l-a convins ca poporul il vrea presedinte al Romaniei. Nu a contat ca dl Oprescu este “miticul” perfect, bucuresteanul neserios care scuipa pe jos si asculta manele cu difuzoarele la maxim si care nu va fi votat in veci de ardeleni, banateni si nord-moldoveni (sau poate ca da; cine stie, s-o fi manelizat toata tara asta si n-am observant eu). Nu, a contat doar ca pentru dl Iliescu si pentru dl Nastase (doi insi care trebuie sa se razbune cumva pe prosta…, pardon, pe dl Geoana, care le-a furat jucaria), dl Oprescu este cavalerul care vine pe calul alb ca sa-l dea jos pe Basescu. Dar cavalerul e cam fals si cam pisichier, iar calul alb e de fapt o mirtoaga.

Cind dl Oprescu a candidat la primaria Bucurestiului, intr-o prima faza, BEM si Tribunalul Bucuresti i-au refuzat candidatura, pe motiv de lipsa a numarului minim de candidaturi. In plus, au fost suspiciuni de falsificare a unui mare numar de semnaturi si de folosire ilegala a bazelor de date ale unor spitale pentru a obtine identitati care sa umple pe lista spatiul de pina la semnatura. Sa nu uitam ca dl Oprescu a fost director la 4 (patru) astfel de spitale si ca a reusit sa adune „circa 40.000 de semnaturi”, cum singur declara, in anul 2008, in doar 4 zile. Cum o fi facut asta, Dumnezeu stie, dar Cotidianul chiar a publicat in facsimil o foaie cu 16 semnaturi, dintre care doar 2 persoane recunosteau ca au semnat (ce vremuri, ce ziar era Cotidianul si ce foaie mizera e acum, cind ni-l prezinta pe Oprescu drept solutia salvatoare de natie!). Ciudat este ca toti cei de pe lista erau fie angajati la spitalele respective, fie (fosti) pacienti.
M-am intrebat si atunci si ma intreb si acum daca nu cumva apar si eu pe vreo astfel de lista, pentru ca am fost si eu pacient al Spitalului Universitar Bucuresti in anul 2007!

Nici un procuror nu s-a sesizat din oficiu pentru vreo ancheta penala, dar oare nu era suspect amanuntul celor 5.000 de semnaturi false, mai ales ca, in anul 2007, candidatul Oprescu fusese acuzat in unele ziare ca isi cam lucrase dosarul de conferentiar universitar, adaugind pe lista de lucrari care trebuiau sa faca sustenabila candidatura sa, unele lucrari care nu ii apartineau? Eu, in locul celor de la BEC si in locul procurorului general, as fi foarte atent la acest amanunt, mai ales ca presa a vazut in sala in care s-a re-lansat dl Oprescu o sumedenie de generali de armata si de securisti. Ma rog, important este ca, in 2008, intr-un recurs formulat contra deciziei BEM si a Tribunalui Bucuresti, dl Oprescu  si-a re-cistigat calitatea de candidat, printr-o decizie un pic bizara a justitiei. Vreau sa fac observat efectul pozitiv imens antrenat de aceasta „victorie in contra sistemului” a dlui Oprescu. Ca element de PR, patania i-a venit manusa dlui Oprescu, facindu-l sa emita celebra – dar plagiata – fraza “fratilor, a venit si Oprescu”. Sunt 100% convins ca, in mod direct sau camuflat, strategia se va repeta si acum.

V-as ruga acum sa va reamintiti cine a pronuntat decizia irevocabila care i-a dat un atit de prielnic vint in pinze dlui Oprescu : aceeasi Curte de apel Bucuresti, sectia contencios administrativ care i-a dat cistig de cauza si in ianuarie 2007!

Coincidenta ma face sa imi reamintesc circumstantele bizare ale celeilalte “victorii” a dlui Oprescu impotriva sistemului, din 5 ianuarie 2007. Presa vremii spunea, mai mult inabusit decit pe fata, ca autorul actului jurisdictional “de mare curaj” de atunci nu era altul decit un fost colonel de securitate, fost subordonat al unui fost general de securitate, omonim reclamantului. Rapiditatea deosebita si eficienta in planul PR-ului a solutiei de admitere a candidaturii la primaria Bucurestiului ma fac si acum sa ma intreb daca nu cumva a fost si aici vorba de un mic ajutor dinspre indelung acuzata, dar niciodata dovedita parte sub acoperire a magistraturii romanesti.

In plus, multe lucruri au ramas nelamurite atunci, in 2008. Ni s-a spus, spre exemplu, ca pentru valabilitatea semnaturilor, era suficient CNP-ul, ca element de identificare, desi din legea alegerilor locale rezulta cu totul altceva. Dar cum de figurau persoanele respective pe lista doar cu CNP-ul, ca la…spital? Ni s-a mai spus ca cele aproape 5 mii de semnaturi eliminate de BEM ca fiind ilegale sau false nu aveau de ce sa fie analizate si in cadrul recursului, intrucit celelalte 30.000 de semnaturi erau legale si suficiente pentru a sustine semnatura. Deci, Curtea de Apel nu a spus ca acele 5.000 de semnaturi sunt adevarate sau false, ci doar ca nu au a fi analizate. Dar oare semnaturile de sustinere false sau ilegale nu delegitimeaza semnaturile legale? 

Oare consilierii condidatului Oprescu au pus in practica un plan win-win? Adica (i) se respinge candidatura si, pe valul unei mari simpatii populare, PSD-ul il va rechema pe dl Oprescu pentru a-l inlocui pe dl Geoana sau (ii) se admite candidatura si dl Oprescu capata pozitia unui candidat cu sanse reale, capabil nu numai sa il devanseze pe candidatul scriptic al PSD, dar si sa intre in turul II?

Aviz BEC-ului, societatii civile si votantilor PSD : si in 2008 dl Oprescu a candidat tot contra dlui Geoana.

Poate stie dl Iliescu de ce.

Protestatar de meserie: Mascaradă în ţara lui Papură-Vodă

Postat de Gheorghe Piperea in Politica

Iata ce imi relateaza Iustin Armasu, unul dintre colaboratorii mei, care ma ajuta in stringerea de semnaturi pentru candidatura la prezidentiale :  

“Anunţat cu mare tam-tam, protestul de miercuri, 30 septembrie 2009, avea, cel puţin teoretic, un scop nobil: exprimarea dezamăgirii în legătură cu degradarea urbanistică a Bucureştilor. După cum s-a susţinut în presă, membrii mai multor ONG-uri, plus un grup de PRM-isti, s-au adunat în faţa Primăriei Capitalei pentru un amplu protest. Dar, oare acele persoane s-au adunat din convingere?

Unul dintre participanţi, un tânăr dornic de a-şi spori banii de buzunar, mi-a relatat o mica intâmplare hazlie. Astfel, într-o dimineaţă, omul nostru a fost sunat de un prieten şi a fost întrebat dacă nu vrea să obţină 200 de lei pentru câteva ore de muncă; propuitorul nu ştia mai multe detalii despre job, fiind una dintre ultimele verigi ale lanţului slăbiciunilor. Acordul fiind dat, cei doi s-au dus în punctul de întâlnire – Primăria Capitalei  - şi au aflat care este contraprestaţia pentru cei 200 de lei sau, mai bine spus, job-ul lor temporar : PROTESTATAR. Asadar, sufletistele ONG-uri, plus PRM-ul care a parazitat manifestarea, sub pretextul grijei pentru soarta Bucureştiului, plătesc persoane care, în mare parte, nu au nici cea mai mică preocupare în legătură cu degradarea urbanistică a Bucureştiului, ci doar sa faca ceva banuti de cheltuiala. E ca in asa-zisele spectacole cu public de la tv – spectatorii sunt platiti ca sa particpe si sa rida sau sa aplaude la comanda. Sau ca in Caragiale.

Desigur, ne doare si pe noi degradarea urbanismului Capitalei, dar ce autoritate morală si ce credibilitate au acesti protestatari de capatuiala?  De altfel, s-a vazut ca a ieşit o mare mascaradă, iar participanţii, ca orice actori respectabili, au protestat, s-au batut, au baut si pentru asta si-au capatat remuneraţia, pe măsura evenimentului.

Asa, ca fapt dievers : studentul despre care vorbim era în prima lui săptămână în Bucureşti, acesta neştiind nici măcar unde îşi are sediul – cel puţin momentan – Primăria Capitalei şi, din păcate, nu era singurul în această postură”.

Iata starea jalnica si patetica a unei parti din electoratul roman! E momentul sa decidem NOI si nu incompetentii pentru viitorul nostru!

Postat de Gheorghe Piperea in Politica

Va prezint, integral, observatiile unuia din oamenii mei de campanie, cu privire la culegerea de semnaturi pentru candidatura mea la presedintia Romaniei.

Concluziile despre halul in care a ajuns politica in Romania le puteti trage singuri.

Colectarea a 200 000 de semnături pare a fi cu atât mai dificilă cu cât nivelul de educaţie a celui căruia ii ceri semnatura este mai scăzută. În cursul acestor zile de colectat semnături în vederea candidaturii domnului profesor Gheorghe Piperea la alegerile prezidenţiale, am reuşit să aflăm informaţii preţioase despre “principiile” politice şi morale, mai mult sau mai puţin solide, ale cetăţenilor români cu drept de vot şi despre cum arată, de fapt, o campanie de colectare a semnăturilor  încununată de „succesuri” în rândul maselor.

În primul rând, am aflat că, pentru foarte multe persoane, convingerile politice trec prin stomac. Astfel, prima întrebare a multor cetăţeni (excludem intelectualii sau intelectualii în devenire) înainte de a semna este: „Mie ce îmi iese la afacerea asta?”. În urma răspunsului nostru, total neavantajos pentru cel in cauză – „posibilitatea schimbării actualei clase politice cu una mai bună, care să scoată România din actualul impas economic şi politic” – observăm dezamăgire, dezavuare şi brusc cetăţeanul îşi aminteşte de solidele sale “principii” politice (fie simpatia pentru un partid, fie simpatia pentru un personaj de pe actuala scenă politică – EBA, Băsescu, Geoană, Oprescu – fie simpatia faţă de un personaj istoric sau personaj de pe fosta scenă politică – Ţepeş, Ion Antonescu, Ceauşescu – fie trage concluzia – „Toţi sunt hoţi. Nu mă interesează politica”). Apoi, cetăţeanul conchide : „Totuşi dacă m-aţi motiva şi voi cu ceva…”. Continuarea a fost diferită de la o persoană la alta. Astfel, ni s-au cerut bani (între 20 lei şi 100 lei), produse alimentare (orez, zahăr, făină, carne), telefoane mobile, cartele reîncărcabile etc. La refuzul nostru vehement, unii cetăţeni au insistat, oferindu-ne exemple (nu le cunoaştem veridicitatea, dar le enumerăm). Astfel, am fost informaţi că în cunoscutul sector 5, cetăţenii care au semnat pentru un anumit candidat (nu am fost informaţi şi la ce alegeri) au fost „motivaţi” cu o sumă de până la 100 lei sau un telefon mobil. Acelaşi exemplu l-am primit şi de la susţinătorii domnişoarei EBA, susţinătorii fiind recompensaţi in acest caz cu 50 lei pentru o semnătură.

Mai mult, am mai aflat şi că anumiţi cetăţeni binevoitori ne pot ajuta şi cu mai mult de o singură semnătură dacă sunt suficient de motivaţi. Ni s-au propus baze de date de la persoane din staff-ul unor partide sau al unor „independenţi” (PSD, PDL, EBA etc.). Astfel, conform acestor surse (repet, nu le cunoaştem momentan veridicitatea), niciun candidat nu strânge 200 000 de semnături reale, ci se transpune pe listele susţinătorilor unui pardid/candidat conţinutul unor baze de date preluate din spitale, de la companii de asigurări şi de la alte instituţii de stat sau din domeniul privat. Spre dezamăgirea şi mirarea acestora, am refuzat să oferim câteva sute de lei în schimbul unor astfel de liste care, probabil, ne-ar fi apropiat de rezultat. Îmi amintesc o astfel de propunere, propunere pe care o pot reda aproape cu exactitate: „Toţi evazionează semnăturile. Ei ies în stradă mai mult pentru campanie, dar nu si pentru semnaturi. Eu am nişte liste de când am strâns pentru un candidat independent la Europarlamentare. Ţi le dau ieftin”. Refuzul nostru (“omule, noi nu facem falsuri, colectăm semnături oferite din convingere etc.”) l-a făcut pe acest cetăţean binevoitor să nu ne mai ureze o campanie plină de realizări ca până atunci, ci să susţină că tot pe el îl vom contacta atunci când vom avea nevoie (?!!!).

Apoi, multă lume se teme să îşi treacă toate datele din C.I. din diverse motive: să nu li se “fure” casa (de parcă ar fi un bun mobil), să nu li se spargă apartamentul, să nu fie înscrisi fără voie într-un partid politic sau la vreun medic de familie. Interesant este ca toţi cei care ofereau aceste explicaţii susţineau vehement că au avut astfel de experienţe în trecut. Totuşi, dacă ar fi fost motivaţi, cu siguranţă frica le-ar fi dispărut prompt şi ar fi oferit toate datele necesare. Şi nu este o simplă supoziţie, ci aşa ni s-a dat de înţeles chiar de către aceşti cetăţeni prejudiciaţi în trecut de generozitatea lor („Faci un bine şi ei îţi ia casa”, iar exemplele pot continua). De aici evidenta concluzie ca nimeni nu poate stringe realmente 200.000 de semnaturi reale intr-o saptamina si ca, de fapt, “semnaturile” depuse de majoritatea candidatilor sunt falsificate in genul explicat mai sus, prin folosirea unor baze de date, obtinute din diverse surse.   

În încercarea noastră de a găsi oameni care să îşi treacă datele în lista susţinătorilor domnului prof. Piperea la alegerile prezidenţiale, o echipă de colectare a semnăturilor a fost prezentă în imediata apropiere a câtorva evenimente din Capitală. Tinerii erau dispuşi să semneze, majoritatea fără să solicite o contraprestaţie din partea noastră, dar aceştia aveau o principală doleanţă de la candidatul independent Gheorghe Piperea: legalizarea drogurilor uşoare şi a prostituţiei. Totuşi semnau, chiar şi fără această promisiune. Observăm totuşi o bizară coincidenţă: Comisia prezidenţială a propus aceste schimbări (irealizabile în opinia mea pe termen scurt si de nerecomandat in Romania) chiar în prag de campanie electorală, cunoscându-se că acestea sunt doleanţele unui segment larg dintre alegători (care se şi prezintă la vot). Pe cale de consecinţă, conform studiului nostru (este drept, nu foarte documentat din punct de vedere sociologic, dar cu un eşantion larg), actualul preşedinte a mai câştigat câteva procente prin acest anunt.

O altă încercare am avut-o într-un mare centru comercial – Dragonul Roşu. Aici am fost jigniţi, cel mai adesea primind celebra etichetă pusă oricărei persoane care ar putea să aibă şi cea mai mică tangenţă cu o noţiune asimilată politicii – hoţ. În ciuda încercărilor noastre de a convinge aceste persoane, care se hazardau să ne facă cel puţin un profil psihologic, că se află în eroare, “politologii” din fostul complex Europa nu renunţau aşa uşor la “principiile” şi “valorile” ce îi călăuzesc. Tot în acest complex comercial, anumiţi vânzători refuzau să semneze deoarece credeau că stringerea de semnaturi este un mijloc de control din partea organelor statului a formei mai mult sau mai puţin legale în care lucrează. În acest scop, se pare că aceşti angajaţi aveau răspunsuri pregătite a priori(„Sunt în probe, încă nu am carte de muncă” sau „Eu doar o ajut pe vânzătoarea X, nu lucrez aici”). Unii dintre ei se lăsau convinşi într-un final că nu acesta este scopul „vizitei” noastre şi semnau.

Un motiv de bucurie pentru noi a fost respectul păstrat încă de populaţia României pentru oamenii cu studii superioare, nimeni neavând nicio obiecţie asupra studiilor profesorului şi avocatului Gheorghe Piperea. Desigur, au existat mici confuzii, dar nu au constituit decât un motiv de amuzament, oamenii semnând totuşi cu plăcere. De exemplu, după succinta prezentare a candidatului (am inclus şi faptul că este doctor al Universităţii Sorbona din Paris), am fost întrebaţi prompt: „La ce spital ziceai că e doctor?”. Mai mult, după ce au aflat că este vorba de un avocat de succes, mai mulţi comercianţi ne-au solicitat cartea de vizită a domnului profesor deoarece aveau diverse dosare penale, dar au semnat şi fără aceasta, echipa motivând că nu are cărţi de vizită ale domnului avocat. Dar, trebuie să le şi mulţumim multor angajaţi ai acestui complex comercial, angajaţi care au semnat pentru candidat, împărtăşind convingerile acestuia, sperând într-o schimbare benefică pentru cetăţean.

Este remarcabilă şi solidaritatea cetăţenilor străini, fie că sunt mici afacerişti, angajaţi sau studenţi în România – şi ei nemulţumiţi de clasa politică actuală – care întrebau cu speranţă dacă le este permis să semneze pentru o schimbare de care să beneficieze şi ei.

În concluzie, exceptând micile incidente – propuneri de falsificare („evazionare”) a semnăturilor, solicitarea unei contraprestaţii sau includerea noastră (totalmente fără fundament) în actuala clasă politică de “hoti”– constatăm o dezavuare din partea românilor în ceea ce priveşte actuala clasă politică şi o dorinţă/speranţă de schimbare în bine. Acestui segment de populaţie ne-am adresat, iar aceşti cetăţeni, printre care ne aflăm şi noi, nu sunt naivi (cum susţin anumiţi neîncrezători), ci cred că se poate produce o schimbare în actuala clasă politică doar luptând cu abnegaţie pentru valorile noastre, iar nu prin pasivitate.

Gheorghe Piperea – candidat independent la presedintia Romaniei – interviu la Reporter Virtual

Postat de Gheorghe Piperea in Politica

Extras din interviul dat lui Tiberiu Lovin:

“Mi-am retinut tentatia de a anunta aceasta intentie inca din 2008, intrucit atunci lumea probabil ca ar fi ironizat ideea. Acum este un moment bun, intrucit alegerile prezidentiale de anul acest reprezinta o oportunitate pentru a transmite un mesaj si de a lansa o provocare Romaniei “tacute”, care nu vine la vot nu din lehamite, ci din lipsa de optiune. Suntem la sfarsitul celor 20 de ani de care vorbea Brucan, iar tranzitia nu se mai termina.

Dimpotriva, in prezent, Statul roman are toate “sansele” sa intre in faliment.

Se intampla, de altfel, si la case mai mari, cum ar fi Belgia, sau chiar americanii, pe care, sunt convins, ii asteapta o noua criza financiara, intrucit bancile si societatile de investitii, prea mari ca sa fie falimentate in 2008, sunt acum si mai mari si nu vor putea fi lasate sa falimenteze. In timp ce in statele dezvoltate, cirza a fost constientizata din timp si au inceput sa se ia masuri pentru controlarea efectelor dezastrului, in Romania inca mai incercam sa intelegem ce ni se intimpla.

In orice caz, cu clasa actuala politica nu avem nicio sansa sa iesim din criza.

Sunt unii politicieni, inclusive actualul presedinte, care ne spun cu patos ca tara este muribunda. Nimic mai fals – nu tara este muribunda, ci Statul roman, condus de actualii politicieni, este in faliment.”

Inteleg ca nu sunteti un visator, dar totusi de ce l-as vota eu pe Piperea?

Din pacate, la putere se vine pe baza unui vot negativ sau a unei minciuni frumos ambulate. Dosarele lui A. Nastase, spre exemplu, pentru care dl Basescu a obtinut atitea voturi si la alageri si la referendumul de demitere a sa, nu sunt nici acum rezolvate. Si daca ar fid oar acest esec, si dl Basescu ar trebui sa renunte la a mai candida. Dl Basescu s-a “bagat” prea mult in justitie si a facut-o prost. Eu vreau sa schimb aceasta clasa politica de care ne-am saturat toti. In intregime. Si am un proiect propriu, un mesaj care poate aduce un vot pozitiv, dupa ani si ani de vot negativ. Poate e un motiv. Si sunt, totusi, un om independent. Nu candidez pentru interesele mele. Am o cifra de afaceri de milioane, iar profesional sunt realizat. Poate e si asta un motiv.”

Restul interviului AICI.

Criza din justitie se datoreaza exclusiv actualei clase politice, care il are la virf pe Traian Basescu

Postat de Gheorghe Piperea in Politica

Eu sustin ferm ca nu avem nevoie de o noua revolutie, nici de lovituri de stat – Doamne fereste – ci de judecatori care, in birourile electorale, sa bareze incercarile de frauda si candidaturile unor “independenti” falsi bazate pe semnaturi false, precum si de votul masiv contra actualei clase politice. Colegii nostrii judecatori trebuie sa accepte ca, daca planul razboinic al dnei Pivniceru de a determina judecatorii sa opreasca total lucrul in 6 octombrie 2009 se va pune in practica, aceasta ar insemna anarhie si anarhia s-ar intoarce si impotriva judecatorilor, nu numai impotriva tarii.

Deja protestul este atit de radical in Bucuresti incit usile salilor de judecata sunt inchise : daca pina acum judecatorii intrau in sala si ne anuntau, cei mai multi cu regret, ca nu se judeca nimic, “in baza hotaririi adunarii generale a judecatorilor”, acum nici macar nu mai suntem primiti in sala, probabil pentru a nu ni se permite sa protestam. Si cind ma gindesc ca unii comentatori la textul meu de simbata spuneau ca inca nu au auzit un justitiabil sa protesteze in sala contra protestului… Si trebuie spus ca sunt unele instante care au decis vineri sa suspende protestul (e cazul Tribunalului Constanta), dar azi, luni, l-au continuat, probabil dupa ce asociatiile profesionale ale magistratilor sau CSM (celalalt sindicat al magistratilor) le vor fi chemat la ordine…

Fara a mai lungi vorba, reamintesc ceea ce am spus acum trei saptamini : criza din justitie se datoreaza exclusiv actualei clase politice care il are la virf si, deci, ca principal vinovat, pe actualul presedinte al Romaniei. Pentru ca nu a perceput la timp anvergura si potentialul catastrofic al acestei crize in sistemul judiciar, ba mai mult, pentru ca a pus gaz pe foc, alocind sumele din taxele de timbru judiciar primariilor, actualul guvern este vinovat de subminarea economiei nationale si a democratiei si trebuie sa plece, primul si cel mai urgent gest trebuind sa fie demiterea Ministrul Finantelor.

Opiniile mele complete le gasiti pe Juridice.ro aici

E timpul sa punem PUNCT!

Exista o solutie. In sfarsit poti actiona. Gheorghe Piperea. Nu are sustinere politica de la nici un partid, nu este un simplu bugetar si nu este nici pensionar. Este un avocat, profesor universitar, doctor al universitatilor Bucuresti si Sorbona, specialist in drept comercial si insolventa.

Chiar santajeaza magistratii Guvernul?

Postat de Gheorghe Piperea in Politica

Se pare ca da.

Nimeni nu-i poate opri pe magistrati sa-si continue greva, desi acestia pun in pericol functionarea statului de drept, dupa cum explica specialistii. Unsprezece curti de apel, 35 de tribunale si 97 de judecatorii au decis sa continue protestele. Exista insa destui judecatori care sustin si varianta unei greve totale, in care sa nu mai aiba cine semna mandatele de arestare si sa nu mai fie judecate nici un fel de cauze. Nu exista un mecanism de oprire a grevei si este evident ca magistratii santajeaza Guvernul, pentru ca, de exemplu, in cadrul adunarilor generale s-a decis “prelungirea protestului pana pe 5 octombrie, iar pe 6 octombrie, daca nu se vor rezolva toate problemele ridicate de ei, vor intrerupe total lucrul”, adica nu vor mai rezolva nici urgentele penale.

Cititi restul acestui material in acest articol din Romania Libera de azi.