Brigada de Politie Rutiera obligata de Judecatoria Sectorului 6 Bucuresti sa despagubeasca soferii ale caror masini au fost ridicate ilegal

Postat de Gheorghe Piperea in Despre avocatura

Imi face placere sa va anunt ca SCA Piperea & Asociatii a obtinut in instanta, in premiera, obligarea Politiei Rutiere la despagubiri pentru emiterea in mod ilegal a unei dispozitii de ridicare a unui autoturism parcat in sectorul 6 din Bucuresti.

Prin plangerea contraventionala formulata s-a solicitat atat anularea procesului-verbal de contraventie si a notei de constatare intocmite de intimata DGPMB – Brigada de Politie Rutiera in mod nelegal, cat si obligarea intimatei la plata despagubirilor materiale pentru ridicarea masinii fara temei legal.

Prin hotararea pronuntata la data de 19.02.2010, instanta de judecata a dispus anularea procesului verbal de contraventie intocmit de intimata ca nelegal, cu consecinta exonerarii petentului de plata amenzii in cuantum de 240 lei si inlaturarea celor 3 puncte de penalizare, precum si anularea notei de constatare intocmita de intimata in vederea luarii masurii ridicarii masinii. In plus, intimata Brigada de Politie Rutiera a fost obligata si la repararea prejudiciului creat contestatorului prin intocmirea unui proces-verbal si a unei note de constatare ilegale care au dus la ridicarea masinii contestatorului.

Prejudiciul cauzat a fost reprezentat de „taxa” de 500 lei pe care contestatorul a fost obligat sa o achite S.C. Ilcor Auto S.R.L. pentru recuperarea autovehiculului ridicat in baza unei dispozitii ilegale a politiei.

Temeiul juridic in baza caruia Brigada de Politie Rutiera a fost obligata la despagubirea contestatorului pentru prejudiciul cauzat este reprezentat de art. 998 C.Civ., conform caruia „Orice fapta a omului, care cauzeaza altuia prejudiciu, obliga pe acela din a carui greseala s-a ocazionat, a-l repara”.

Descarca plangerea contraventionala AICI.

Later UPDATE: interviul de la Realitatea FM [podcast]http://www.piperea.ro/wp-content/uploads/2010/realitateafm.mp3[/podcast]

Am intors soarta celui mai vechi dosar din Romania!

Postat de Gheorghe Piperea in Despre avocatura

Pe data de 4 martie 2010 s-a admis contestatia in anulare formulata de SC Metalexportimport SA impotriva colosilor din grupul de societati Thyssen Krupp si Otto Wolff. Astfel, saga celui mai vechi dosar din Romania, aflat pe rolul instantelor din 1983, continua.

Obiectul litigiului il constituie plata de daune de peste 30 milioane de dolari, reprezentand contravaloarea a 68.246 tona de tabla groasa, neachitata, plus dobanda aferenta.

Chiar daca in 2008, casele de avocatura NNDKP si Musat & Asociatii si-au anuntat victoria irevocabila, SC Metalexportimport SA, prin echipa sa de avocati, a reusit sa schimbe in favoarea sa decizia.

Motivul contestatiei in anulare a fost incalcarea normelor de competenta functionala de catre instanta de recurs. SC Metalexportimport SA a fost reprezentata in acest dosar de mine.

Bancile din Romania nu dau un leu pe consumatorul roman

Postat de Gheorghe Piperea in Despre avocatura

Legea falimentului persoanelor fizice, care ar scoate din dificultate mii de romani aflati in incapacitate de plata, independent de vointa lor, este criticata aprig de Asociatia Romana a Bancilor.

Este un semn clar al dezinteresului masiv vis-a-vis de consumatorul roman, haituit in prezent de bancherii romani daca nu isi mai poate plati, efectiv, ratele la banca, din pricina problemelor financiare. Potrivit ARB “în Europa sunt foarte puţine ţări ce au reglementat falimentul persoanelor fizice, acestea făcând parte din rândul «statelor dezvoltate»”.

Cu alte cuvinte Romania este un stat inapoiat, unde bancherii pot face legea dupa bunul lor plac!
Va invit sa cititi pozitia mea oficiala in acest articol din Curierul National.

Insolventa – avantaje si dezavantaje pentru debitori si creditori

Postat de Gheorghe Piperea in Despre avocatura

“Militie spirituala, te iubim”

Postat de Gheorghe Piperea in Despre avocatura

instiintare1.pdf

Priviti, va rog, cu atentie, documentul din anexa. Daca mai existau colegi de breasla care aveau dubii cu privire la mediul in care a germinat si a crescut actualul decan, cu documentul cu pricina ne putem considera lamuriti. Printr-o nota de serviciu adresata personalului administrativ al baroului, avocatii care nu au depus juramantul sunt opriti de la a obtine “lucrarile solicitate” (ah, ce-mi place limbajul de lemn militienesc!), adica orice document, inregistrare, lamuriri, informatii etc. de la barou. Ma intreb daca mai putem plati taxe si contributii, caci si chitanta de plata sau declaratia de venituri inregistrata la barou sunt tot “lucrari”. In orice caz, daca ati avut proasta inspiratie sa va faceti o societate, sa va cooptati un nou partener, sa va modificati sediul profesional sau sa operati orice alte modificari in structura business-ului dumneavoastra si sunteti dintre cei care nu si-au depus juramantul, va rog sa vaceti bine si sa va prezentati joi in sala de festivitati a baroului si sa va depuneti juramantul in fata zidurilor salii.

Cum ni se refuza acest drept la “lucrarile” solicitate? Nu printr-o hotarare a consiliului, care sa fie facuta cunoscuta tuturor breslasilor, ci printr-o nota interna, nepublica, “luata la cunostinta” (ce cool suna formula, mai cool chiar decat “interzicerea obligarii”, formula folosita intr-un anumit program electoral, al unui anumit fost candidat) doar de secretara consiliului si de … dl. Gheorghiu. Putea foarte bine sa fie si o nota informativa. Ma intreb daca stie macar vreun membru al Consiliului Baroului de aceasta bazaconie.

Stimati colegi, dupa cate observ, dl. decan ne invita sa ne depunem juramantul in fiecare joi. Cum depunem acest juramant, ne ducem in sala si juram la pereti? Cui prezentam si cine constata acest juramant de joi de la pranz?

Daca dl. decan nu stie, ii reamintesc eu ceea ce scrie in lege si in statut: juramantul se depune la intrarea in profesie, in cadru solemn, in fata consiliului baroului (art.21 din Lege; art.47 din Statut). Textele legale se refera exclusiv la avocatii nou-inscrisi. Avocatii inscrisi deja in tabelul avoatilor nu sunt vizati de textul legal referitor la juramant. Personal sunt deja inscris in tabelul avocatilor si nu ma consider obligat sa depun acum de nouveau juramantul. Asa ca, personalul baroului si dl. decan ar face bine sa nu imi refuze “lucrarile” solicitate, pentru a nu da nastere la o actiune in daune.

DNA

Postat de Gheorghe Piperea in Despre avocatura

Observ ca, in ultimele zile, DNA si, in special, seful vremelnic al acestei institutii, sunt din nou in centrul atentiei opiniei publice.
Personal, n-am vazut nici un caz de mare coruptie care sa fi fost rezolvat de catre DNA. De aceea, nu vad utilitatea DNA si, cu atit mai putin, nu vad necesitatea pastrarii in fruntea acestei institutii a aceleasi persoane. Si nu ma refer la cazurile nerezolvate cu parlamentari sau ministri (aici sa zicem ca exista scuza imunitatii parlamentare si a interventiei vinovate a Curtii Constitutionale), ci ma refer la celelalte cazuri, unde vedem la televizor arestari spectaculoase si ne trezim peste citeva luni cu achitari tot atit de spectaculoase. Pentru exemplu, a se vedea cazurile celor doua judecatoare din Mures si, respectiv, Oradea, al procurorului din Prahova etc. Vedem la televizor cazuri de arestati care, dupa 2-3 luni de stat in arest, sunt bine mersi, la vechile locuri de munca, eliberati fiind pentru greseli de procedura. Pentru exemplu, a se vedea cazul functionarilor de la pasapoarte, de anul trecut. Ba mai mult, vedem imens de multe cazuri in care intreaga cercetare penala este anulata, pe motiv de lipsa de procedura (cazul Copos este edificator). Cel arestat sau doar acuzat pe nedrept are dreptul la despagubiri, inclusiv la despagubiri morale, pe care nu va ezita sa le ceara, inclusiv la CEDO. Doi fosti presedinti de banci au si facut-o deja si au obtinut cistig de cauza la CEDO, statul roman  – si nu procurorul instrumentator al cazului – urmind sa plateasca daunele. Acestea, stimati tovarasi, sunt esecuri profesionale ale procurorilor DNA si, mai ales, esecuri manageriale ale conducerii DNA, cu nimic justificate. Sistemul judiciar penal romanesc presupune ca procurorul acuza si judecatorul judeca. Daca judecatorul nu este convins de justetea acuzatiei, atunci inseamna ca a gresit procurorul. Simplu. Nu sistemul este de vina, ci procurorul si, datorita ierarhiei, seful acestuia.

Cum se explica aceste esecuri? Separind cazurile politice de cazurile, nu exista alti vinovati decit institutia in sine, conducatorii acestia si insisi procurorii care lucreaza in cadrul institutiei.

DNA este burta moale a sistemului judiciar penal romanesc. In anul 2002, ideea PNA-ului (institutia de unde a “evoluat”actualul DNA, conceputa de PSD-ului dnului Nastase, a fost unanim criticata ca fiind neconstitutionala, intrucit inventa un corp de procurori paralel celui care se integreaza, conform Constitutiei, Ministerului Public, si inducea ideea prosteasca si periculoasa pentru actul de justitie penala ca procurorii obisnuiti nu sunt capabili sa solutioneze in conditii eficiente cazurile de coruptie. Asa-zisul reper al acestei institutii, Parchetul National Anti-Mafia din Italia, nu a fost, de fapt, un model de eficienta si nici de respect deosebit al drepturilor omului, Italia fiind in deceniul noua un fel de campioana a condamnarilor la CEDO in urma celebrei operatiuni mani pullite din anii 80′. Sub pretextul luptei contra mafiei italiene (vedem acum ce eficienta a fost aceasta lupta, cind mafia napoletana a ingropat Napoli sub tone de gunoaie), procurorii anti-mafia au comis multe incalcari ale drepturilor omului si Italia a platit, ulterior, pentru aceste abuzuri. Istoria se va repeta, probabil, cu Romania. Institutia, rebotezata DNA, a fost ulterior integrata Parchetului General, primind acelasi rang de competenta, si a fost transformata treptat intr-o vedeta media, care obisnuieste sa isi rezolve  - fals si partial - cazurile la televizor. Fiind cea mai vizibila institutie judiciara, DNA a reusit cumva sa creeze impresia ca este nu numai un corp profesional eficient, ci si unicul organism statal care mai lupta cu coruptia. Din aceasta perspectiva, de luptator special si unic contra coruptiei, PNA/DNA este o insulta la adresa celorlalti procurori, a judecatorilor si a sistemului judiciar, in genere.

Ultimul raport al Comisiei Europene asupra justitiei contine aprecieri pozitive la adresa DNA. Intrucit nu sunt decident politic si cu riscul de a comite o impietate (caci, nu-i asa, ceea ne spune Comisia este sfint), voi sustine ca aceasta apreciere pozitiva este cit se poate de superficiala si de gresita.
Oriunde in lume, anularea unui mare dosar de coruptie pentru lipsa de procedura, ca sa iau doar un exemplu, ar fi dus imediat la demisia/demiterea conducerii. Dar la noi, nu. Locul sfinteste omul in Romania. Am ajuns sa fim convinsi ca o institutie statala nu poate functiona eficient decit daca are la conducere una si aceeasi persoana, pentru singurul motiv ca a fost laudat de Comisia Europeana. Pe plan intern si din perspectiva profesionala, eu nu vad decit un sef al DNA care nu a reusit, in 3 ani, sa duca la bun sfirsit nici un dosar de mare coruptie, ci doar sa se gudure pe linga presedinte si dea bine la societatea civila. In fine, in structura acestei institutii, egala in ierarhia competentei cu Parchetul General, lucreaza in jur de 200 de procurori, cei mai multi dintre ei fiind adusi de la parchetele din teritoriu, fara ca treptele obligatorii de promovare catre Parchetul General sa fi fost parcurse in mod firesc. Este aproape natural ca cel care a ajuns pe aceasta inalta treapta a magistraturii arzind mai multe etape sa vrea sa epateze cu arestari televizate, ignorind procedurile si tinta reala a dosarului de coruptie, respectiv, condamnarea sau achitarea acuzatului. Poate ca aceasta constatare ar trebui sa dea de gindit decidentilor nostri.
Poate ca DNA ar trebui desfiintata sau procedura de selectie a procurorilor modificata. Oricum am da-o, dl Morar trebuie schimbat.

Cele trei petitii de care vorbeam ieri

Postat de Gheorghe Piperea in Despre avocatura

Iata cele trei petitii pe care le-am trimis astazi la doua din institutiile europene (Comisia si Ombudsman-ul European), prin e-mail, posta rapida si prin reprezentantele in Romania ale acestor institutii. In prima petitie am solicitat Comisiei sa ia masuri impotriva Italiei, asa cum face in mod obsinuit in cazuri de incalcare a Tratatului de la Roma. Comisia ar fi putut sa se sesizeze din oficiu in acest caz, mai ales in urma Rezolutiei de saptamina trecuta a Parlamentului European, dar nu a facut-o, neavind suficient curaj sa ia masuri impotriva unei legislatii impuse de noul guvern italian, venit la putere in principal pe valul unor promisiuni de eradicare a imigratiei ilegale si de combatere a criminalitatii legate de imigranti. Probabil ca, neoficial, Comisia a incercat sa ia atitudine, dar Guvernul de dreapta italian si-a sustinut masurile cu tenta fascista pe motiv ca acestea au fost promise electoratului italian, care nu trebuie deceptionat printr-o retragere prea rapida a acestor masuri legislative. De asemenea, Comisia ar fi putut fi sesizata direct de Statul roman, dar reactia autoritatilor romane a fost anemica sau plina de intelegere (ca sa nu zic supusenie) la adresa unui guvern italian sustinut de puternicul Partid Popular European, care s-a aratat intotdeauna reticent la adresa Romaniei si nu s-ar fi cuvenit sa „apara” riscul unui raport de tara defavorabil. Nici europarlamentarii romanii din grupul PPE nu au reactionat, ba chiar se pare ca au votat contra rezolutiei, adica pentru pastrarea reglementarii (?!). La cite bube avem in cap, in parte, o astfel de atitudine este explicabila. Dar Statul Roman inca nu si-a dat seama ca suntem membrii cu drepturi depline ai Uniunii Europene si, ca si Polonia, putem sa ne spunem tare si raspicat cuvintul in probleme de acest gen? Personal consider ca e o mare ipocrizie la mijloc, pentru ca, in cazul in care, sa zicem, firme din Italia ar fi fost in pericol de a fi concurate, legal sau ilegal, de firme din Romania sau cu sediul in Romania, Comisia ar fi intervenit imediat (precedente exista cu duiumul; a se vedea cazul Ford si cazul Nokia de anul trecut). Deci, cind este vorba de banii si interesele economice ale corporatiilor din Europa, reactia si interventia Comisiei sunt prompte, in schimb, cind este vorba de banalele drepturi ale omului, Comisia este foarte precauta si diplomata, inceata si ineficienta. Ca orice guvern, de altfel.

In cea de-a doua petitie, care este, de fapt, o plingere prealabila in vederea promovarii unui eventual recurs in carenta la Curtea de Justitie a Comunitatii Europene, dublata de o cerere de suspendare a masurilor abuzive intreprinse de guvernul italian prin care se urmareste identificarea etnicilor romi, am solicitat Comisiei sa ia de urgenta masuri pentru a pune in aplicare Rezolutia Parlamentului si sa oblige guvernul italian sa renunte la reglementarile incriminate si sa nu foloseasca amprentele deja luate copiilor de tigani. Observ ca rezolutiile Parlamentului sunt uneori dispretuite de tari ca Italia sau de Comisie, din moment ce nici una nici alta nu se grabesc sa puna in aplicare masurile cerute in Rezolutie. Trebuie stiut ca, daca cererea de suspendare nu va fi luata in considerare de Comisie, plingerea prealabila, urmata de recursul in carenta, chiar favorabile petentului, pot ajunge sa fie emise post factum, adica dupa ce masura amprentarii va fi fost finalizata (ea, oricum, este presupusa a dura 3 luni; guvernul italian se si grabeste sa o finalizeze, pentru acest lucru implicind si un ONG de prestigiu; vom vedea cit mai ramine din acest prestigiu dupa aceasta implicare Crucii Rosii in demersul de amprentare). Sunt constient ca la dispozitia Comisiei sunt 2 luni pentru a raspunde la plingere, ca daca raspunsul la plingere este negativ, recursul in carenta poate dura ani de zile si ca obligarea Comisiei la emiterea unui act de drept comunitar (acesta  este scopul recursului in carenta) poate fi ignorata de Comisie si de tara incriminata etc., dar asta este, nu prea avem ce face altceva; sistemul institutional al Uniunii Europene nu poate da mai mult si nu este foarte sincer cu astfel de situatii. Poate de aceea irlandezii au refuzat tratatul constitutional, pentru ca l-au vazut cit este de ipocrit, ca, de exemplu, impune un spatiu al economiei libere, mai degraba decit un spatiu al libertatii si drepturilor omului.

In fine, a treia petitie este adresata Ombusdman-ului European (Mediatorul European), institutie putin cunoscuta si folosita in Romania, dar care are unele atributii foarte importante si interesante in materia drepturilor omului, el putind sesiza direct Curtea de Justitie, Comisia Eurpeana sau chiar si CEDO, pentru cazuri de incalcare a drepturilor omului.

Anti – ipocrizie

Postat de Gheorghe Piperea in Despre avocatura

Voi face o sesizare la Comisia Europeana contra Italiei. Am cooptat un numar de persoane, avocati si studenti la drept, care sa semneze alaturi de mine. Voi incerca sa si mediatizez acest demers, mai ales ca reactia/implicarea statului roman este anemica. Comisia Europeana, la rindul ei, evita sa se implice, intrucit politicienii italieni la putere acum le-a explicat pe sleau ca ei au fost votati pentru a curata Italia de infractori, si atunci legea cu amprentarea copiilor de romi (nu a infractorilor, ci a copiilor unor potentiali infractori) nu poate fi abandonata, fara ca electoratul italian sa ii sanctioneze pe cei afalti acum la putere.
Deci puterea trebuie mentinuta cu orice pret. In timp ce din perspectiva economica state ca Romania sunt rapid santionate pentru ajutoare de stat sau alte fapte ce ar putea atinge concurentii europeni, Comisia Europeana intervenind rapid, inclusiv cu masuri urgente de suspendare a tranzactiilor suspectate, cind e vorba de drepturi ale omului, asa cum este dreptul de libera stabilire pe teritoriul oricarui stat membru al UE, Comisia Europeana se da pe dupa gard, cu ipocrizie. Poate ca de aceea irlandezii si olandezii au respins constitutia/tratatul constitutional al Uniunii Europene, pentru ca structura institutionala si procesul decizional in Uniune sunt ipocrite. Nu poti avea incredere in prefacuti.
Sustii un astfel de demers?

Pentru colegii de breasla care vor pleca in vacanta si nu numai

Postat de Gheorghe Piperea in Despre avocatura

Miine este 1 iulie, deci incepe, oficial, asa zisa vacanta judiciara. Asa ca am ales sa revin pe blog cu unele mici anunturi & comentarii numai bune pentru vacanta.

UNBR a adoptat unele hotariri importante la congresul de anul acesta. Unele dintre ele intereseaza direct avocatii din Baroul Bucuresti. Spre exemplu, se introduce sistemul datei de referinta in stabilirea cvorumului de sedinta, inclusiv – sau mai ales – pentru adunarea electiva. Vor avea dreptul sa participe la adunarea electiva numai acei avocati, membri ai Baroului Bucuresti, care sunt in situatie regulata (au achitate taxele la zi, sunt asigurati pentru raspundere profesionala, sunt “nepatati” din punct de vedere disciplinar etc)., adica numai acele persoane care au deplinatatea drepturilor conferite de calitatea de avocat. Exact ca la societatile comerciale pe actiuni. Actionarii care au aceasta calitate la data de referinta (o data anterioara datei sedintei aga, de obicei cu 30 de zile) si actionarii care sunt la zi cu varsamintele corespunzatoare subscrierilor de actiuni au dreptul de a participa la aga si de a vota. Daca, din varii motive, o persoana a devenit actionar dupa data de referinta, aceasta nu va avea dreptul de a participa la adunare. La fel si cu avocatii : daca cel in cauza isi regularizeaza situatia pina la data de referinta, participa la adunarea electiva, daca nu, nu. Pentru buna regula, reamintesc ca am asimilat corpul nostru profesional cu o corporatie atunci cind am sugerat aplicarea principiilor guvernarii corporatiste la Baroul Bucuresti. Unii avocati mai in urma cu evolutiile pietei serviciilor profesionale (inclusiv un important candidat la decanat, membru in conducerea UNBR) s-au oripilat la auzul acestei asimilari. Dar nu acest lucru este important, ci faptul ca noua regula poate asigura, in sfirsit, cvorumul necesar adunarii elective (care se va organiza in octombrie 2008; iata o stire pentru ne-linistea dvs). Pacat ca regula datei de referinta nu se va aplica si adunarii ordinare. In orice caz, sa vedeti ce surprize ne asteapta atunci cind vom sti cam citi dintre noi sunt in situatie regulata. Nu vreau sa fiu prapastios, dar sunt convins ca cel putin 2000 de avocati sunt in situatie neregulata si, deci, nu vor putea participa la alegeri, nici ca alegatori, nici ca potentiali alesi. Dar dupa ce vor fi facute aceste verificari (consiliul va avea mult de lucru pe timpul verii, ce bine!), vom sti, in sfirsit, cam citi suntem. Va rog sa va reamintiti ce va spuneam acum citeva luni – ca nu se stie exact citi suntem. In orice caz, cu 45-60 de zile inainte de data preconizata a adunarii elective, se va sti cu precizie cine are si cine nu are dreptul de a participa la alegeri. De-abia astept sa vad cine si ce va contesta. Poate cei 4 contestatori care au reusit sa faca sa se anuleze (de catre acelasi UNBR care introduce acum regula datei de referinta) convocarea pentru alegerile din 29 martie? Poate cei ce se vor trezi din adormire si vor observa, in sfirsit, ca sunt in neregula dpdv profesional? [sunt nevoit sa va introduc intr-o paranteza, neavind alta solutie stilistica : la consiliu ne chinuim, efectiv, sa suspendam cam 300 de "colegi" pentru neplata taxelor; pina in prezent, dintr-o falsa solidaritate de breasla, cu care eu, aprig aparator al moralei profesionale, nu am fost si nu sunt de acord, decizia s-a tot aminat; acum, insa, aminarile nu-si mai au sensul : asa ceva nu mai este posibil, "colegii" in cauza trebuie suspendati; va mai tin un pic in paranteza : in proportie de 90 % din cazuri, atunci cind un avocat este chemat in fata consiliului pentru a da explicatii in diverse proceduri disciplinare, cel in cauza nu vine; curind acesti "colegi" vor fi sanctionati disciplinar, in lipsa, tocmai pentru refuzul de a se prezenta la consiliu; nici acestia nu vor avea drept de a participa la alegeri].

Alta noutate – perioada de 6 luni de la publicare in care trebuia postat pe site regulamentul alegerilor si in care nu se putea organiza nici o adunare electiva a fost redusa la o treime (2 luni). Regulamentul alegerilor de anul acesta este gata, probabil ca a fost publicat deja. Acest regulament explica destul de bine sistemul datei de referinta, procedura verificarilor in vederea stabilirii avocatilor cu drept de participare, procedura emiterii si verificarii buletinelor de vot si ale certificatelor de reprezentanti – electori etc. De aceea, vom avea alegeri in octombrie.

In alta ordine de idei, UNBR a facut si unele propuneri de modificare a Legii 51/1995. Unele dintre ele sunt interesante – spre exemplu, se propune echivalarea masterului la facultatile de drept agreate de UNBR (pentru idee, a se vedea “Programul de guvernare” elaborat de moi, soussigne) cu invatamintul profesional pentru stagiari/invatamint profesional continuu, se introduce o obligatie de pregatire profesionala continua, sub sanctiunea disciplinara a suspendarii (cam prea mult), se introduce societatea profesionala cu raspundere limitata, care are personalitate juridica, dar tine contabilitate in partida simpla si plateste aceleasi impozite ca si societatea profesionala fara personalitate juridica, intrucit i se aplica principiul transparentei fiscale (modelul este preluat din OUG nr.86/2006 privind profesia de practician in insolventa). Una dintre aceste propuneri este cam enervanta si – fara sa vreau sa deranjez pe cineva – cam prosteasca : va putea fi decan numai avocatul care are cel putin 12 ani vechime in profesie. Daca s-a intentionat eliminarea din cursa a avocatilor cu mai putin de 12 ani “vechime”, atunci am o veste proasta pentru initiatori : subsemnatul are 12 ani de vechime incepind cu 1 iunie 2008. La fel si alti doi candidati cu sanse, dar care sunt tot de peste 12 ani in profesie. Deci, “sfortare” inutila. Pe de alta parte, ideea este prosteasca, pentru ca “vechimea” in profesie nu inseamna automat si calitate profesionala si calitati de manager. In plus, daca unui avocat i se vonfera dreptul de a pune concluzii la ICCJ dupa 6 ani si mai i se da si dreptul la a indruma stagiari, inseamna ca acel avocat este destul de matur pentru a-si organiza propriul business si destul de matur pentru a gestiona si “business”-ul corpului profesional. Cam saracuti in idei acesti initiatori, nu?

In fine, cred ca v-ati dat seama ca vorbesc, din nou, pe acest blog, despre candidatura mea la decanat. Ma simt liber sa o fac, totusi, pentru ca am mai scris si altele pe blog-ul de fata si, in plus, ce credeti ca voi face daca nu cistig? Mai voi retrage din consiliu, in mod glorios, si voi ramine deoparte, sa chibitez cu voi, sa critic, sa injur si sa fiu fioros si furios cu cel ce se va fi ales in octombrie. Nu-i asa ca este comod si eficient?               

Postat de Gheorghe Piperea in Despre avocatura

In urmarea unei discutii cu Andrei Savescu, am o potentiala solutie pentru a avea cvorum la adunarea generala electiva. In loc sa stabilim existenta cvorumului la inceputul sedintei, am putea vota toata ziua, ca la alegeri, si am putea stabili cvorumul la finalul alegerilor. Daca in ziua respectiva nu se vor fi prezentat suficienti avocati care sa acopere conditia de cvorum, atunci alegerile ar urma sa fie aminate.

Problema este una principiala, pentru ca legea, statutul si regulamentul vorbesc de cvorum si un contestator al alegerilor ar putea sustine ca, nefiind cvorum, hotarirea de alegeri nu ar fi valabila.

Desigur ca solutia cea mai clara si precisa este ca adunarea sa fie aminata, se se insereze in lege si statut modificarile cuvenite pentru a se putea adopta solutia de mai sus si sa se valideze un alt regulament al alegerilor. Dar aceasta inseamna o aminare a alegerilor de cel putin 8 luni. In intentia de a evita aceasta aminare, Consiliul Baroului a decis, cu majoritate de voturi (cu votul meu si al altor doi consilieri impotriva) se se faca aceste alegeri in 29 martie 2008, conform reglementarilor in vigoare.

Ma intreb, insa, si va intreb : oare cvorumul trebuie neaparat indeplinit la inceputul sedintei adunarii generale? Fiind vorba de alegeri, nu se poate stabili cvorumul la finalul unei zile de alegeri, dupa numararea voturilor introduse in urna?