Codul Fiscal nu poate fi aplicat. Daţi statul în judecată!

Postat de Gheorghe Piperea in "The Way I Are", Criza economica, Politica

Am dat un interviu pentru Romania Libera cu privire la aberatia privind contribuţiile pentru veniturile din drepturi de autor. Interviul a fost citat si la Mircea Badea in emisiune.

Un scurt preview al aparitiei din RL mai jos. La finalul acestuia, gasiti si extrasul din emisiune in care este prezentata opinia mea cu privire la aberatia comisa de actualul sistem.

R: Cum vedeţi toată această discuţie privind contribuţiile pentru veniturile din drepturi de autor? Este un întreg circ. Unde este marea problemă?

Gheorghe Piperea: În primul rând, normele contrazic legea. Ordonanţa spune despre drepturile de autor (nu o spune direct, expres, se subînţelege, pentru că ordonanţa a fost făcută special pentru chestiunea asta şi s-a pornit de la cazul Realitatea TV) că, atunci când încasezi cu caracter de continuitate drepturi de autor, eşti în relaţie de dependenţă cu plătitorul drepturilor de autor şi asta înseamnă că trebuie să suporţi toate contribuţiile pe care le suportă un angajat obişnuit. Şi mai spune un lucru, că cel care plăteşte aceste contribuţii prin reţinere la sursă nu este beneficiarul venitului, ci plătitorul acestui venit, aşa cum, de altfel, a fost şi până acum.

Normele şi spun (o aberaţie mai mare decât asta nu am putut să aud): contractele de drepturi de autor, indiferent că sunt cu caracter de continuitate sau ocazionale, indiferent că sunt suprapuse pe un contract de muncă sau sunt, pur şi simplu, cu caracter independent, nu pot fi recalificate ca fiind raporturi de dependenţă. Ori aceste prevederi contrazic direct chiar Ordonanţa 58.

R: Asta, pe de-o parte. Dar ce părere aveţi despre cozile de la ghişee?

Gh.P.: Aceasta este a doua aberaţie. Faptul că legea te obligă să plăteşti tu în fiecare lună. Şi la toate instituţiile, eventual stând la coadă în fiecare lună câte o zi. Să plăteşti tu aceste contribuţii.

R: La nivel european mai există o astfel de situaţie?

Gh.P.: Nu, nu. O să vă spun imediat cum este la nivel european şi ce trebuie făcut. Aberaţia cea mai mare este însă alta. Există o declaraţie (pe care trebuie să o depui, pentru că altfel te sancţionează cu amendă) din care rezultă că trebuie să spui că nu mai realizezi venituri din drepturi de autor. Păi, eu, dacă realizez venituri, înseamnă că plătesc un impozit. Şi te anunţ. Eventual, o dată pe an. Plătesc impozit. Dacă nu am realizat venitul respectiv nu mai apare în declaraţia aceea de impozit. De ce trebuie să fim atât de imbecili, în primul rând statul român, funcţionarii, încât să trâmbiţăm: Dom’ne, nu mai fac venituri din drepturi de autor! Nu se gândeşte nimeni că dreptul de autor chiar asta înseamnă. E o idee. Ideea îţi vine o dată şi îţi mai vine o dată la 7 ani. Nu scrii 15 cărţi într-un an, ca Sandra Brown.

Esenţialul a fost omis în dezbaterile publice, pentru că aceste norme completează şi contrazic legea. Aceasta înseamnă un singur lucru: că ele nu trebuie să fie aplicate. Iar dacă se aplică, dacă un funcţionar zelos aplică aceste norme şi te amendează sau îţi pune penalităţi, atunci aceste amenzi sunt ilegale şi trebuie să fie contestate în justiţie. Trebuie să dai în judecată statul.

Continuarea interviului AICI.

Gheorghe Piperea – citat la Mircea Badea in emisiune
Încărcat de gheorghepiperea. – News videos hot off the press.

Legea Concordatului Preventiv, realizata de Gheorghe Piperea, recenzata si promovata in Jurnalul INSOL EUROPE

Postat de Gheorghe Piperea in "Falimentul febletea mea", "The Way I Are", Criza economica

Pe fondul perioadei economice dificile pe care o traverseaza Romania si majoritatea tarilor lumii, intreaga comunitate juridica se indreapta catre specialistii care pot ajuta economia sa iasa din impas.

Recenta lucrare a profesorului Gheorghe Piperea, “Legea Concordatului Preventiv” este apreciata de INSOL Europe drept una din cele mai aplicate lucrari din domeniul insolventei, “avand o abordare pragmatica, tehnica si organizata impresionanta”.

Recenzia cartii, care apare in jurnalul INSOL Europe, Eurofenix, Summer 2010, este realizata de Prof. Diana Deleanu. Aceasta scrie: “cartea prezinta o viziune autocritica asupra propriei creatii, o lege asa cum este ea, cu beneficiile sale extraordinare, precum si cu slabiciunile sale inerente. [...] Legea Concordatului este, in primul rand, un manual absolut necesar mediului romanesc de insolventa, un punct de vedere transant, coerent [...] potrivit pentru aceste vremuri de criza.”, mai scrie Diana Deleanu.

Aparitia in jurnalul INSOL intareste pozitia autorului drept una din figurile cele mai importante din Romania in ceea ce priveste insolventa. Mai mult decat atat, abordarea sa constructiva in scrierea lucrarii, reitereaza dorinta autorului de a oferi solutii juridice clare mediului economic romanesc, atat de incercat de criza economica inceputa in 2008.

22 de milioane de vinovati? Nici vorba, domnule Președinte!

Postat de Gheorghe Piperea in Criza economica

Aseara am fost invitat in direct la Antena 3 in emisiunea Sinteza Zilei. Ca si observatii:

• nu poti lupta impotriva lui Basescu intr-un stil kung-fu de bodegă, ci intr-o modalitate calmă, cu argumente simple si directe
• raportati afirmatiile mele la pozitia sindicatelor bugetarilor si trageti singuri concluziile
• nu 22 de milioane de romani sunt responsabili pentru situatia dramatica in care se afla Romania. Domnule Presedinte, cumva cei 6 milioane de copii sunt responsabili de contractia economica majora pe care o sufera PIB-ul Romaniei in acest an?
• finalmente, este oare cumva responsabil restul de populatie adulta a Romaniei pentru gestiunea afacerilor clientelei politice si pentru deciziile iresponsabile luate in ultimii 6 ani la nivel guvernamental?

CEDO impotriva taierii salariilor bugetarilor

Postat de Gheorghe Piperea in Criza economica

Live la Realitatea TV, azi dimineata.

Gheorghe Piperea live la Realitatea TV from Gheorghe Piperea on Vimeo.

Apel public: Luati atitudine: 100 de avocati pro-bono pentru Romania!

Postat de Gheorghe Piperea in "The Way I Are", Criza economica

Drepturile unui numar foarte mare de cetateni romani sunt, in prezent, in pericol. Statul roman, sub pretextul crizei economice, si-a uitat sau si-a renegat principalele doua atribute : stat social si stat democratic.

Statul roman a devenit oligarhic, practicand un fel de haiducie pe invers – ia de la saraci si oculteaza veniturile si sursele de inavutire ale unei clici de persoane foarte bogate care au facut si continua sa faca bani din politica. Astfel securizate, aceste avutii pot trece fara griji de criza economica.

Traim vremuri urate. Criza economica e mult mai aspra decit ne lasau sa credem in anii 2008-2009 autoritatile si politicienii aflati in campanile electorala perpetua.

Reducerea salariilor sau pierderea locului de munca fac ca drepturile esentiale ale persoanelor sa nu mai poata fi realizate, date fiind costurile judiciare ridicate. Acelasi motiv face imposibila sau foarte anevoioasa implicarea societatii civile in transparentizarea guvernarii si a relatiei fisc – contribuabil – consumator de resurse bugetare.

Si totusi, cetatenii romani au dreptul la un sistem de sanatate sigur, dreptul la educatie, la siguranta si la un mediu sanatos si dreptul de a cere socoteala celor care gestioneaza taxele, impozitele si contributiile pe care cei mai multi dintre noi le platesc.

Si totusi, avem cu totii nevoie sa stim cum se cheltuiesc banii nostri si de ce, spre exemplu, nu sunt bani pentru finantarea sistemului sanitar, a invatamintului, a ordinii publice si a justitiei, in timp ce se cheltuiesc miliarde de euro pentru constructia cvasi-inexistentelor autostrazi romanesti sau pentru sedii de zeci de milioane de euro pentru SRI, SPP si alte servicii secretoase, ori sute de milioane de euro pentru informatizarea unei tari a carei populatie rurala inca mai foloseste toaleta din curte.

Avocatii nu sunt simpli prestatori de servicii. Ei sunt principalele instrumente de realizare a dreptului. Sunt, de altfel, si un puternic segment al societatii civile. Caci, cunoscind dreptul, avocatii pot mai lesne sa transforme drepturile si facultatile cetatenesti in fapte.

Cred ca este momentul sa ne manifestam ca atare, ca indivizi ce apartin cetatii.

De aceea, eu lansez un mesaj, care poate fi si o provocare pentru avocati : sa cream o retea de avocati ai societatii civile care sa preia, pro bono, diverse cauze ale particularilor sau ale ONG-urilor in care se pot realiza drepturile si, pe un plan mai inalt, se poate realiza dreptul. Nu e vorba de o asociatie profesionala in cadrul profesiei de avocat, nu e vorba de un ONG, e vorba de o simpla retea care sa includa avocati voluntari ai societatii civile. Fiecare dintre noi putem prelua un caz, doua, pe an, fara plata. Statutul profesiei de avocat ne permite implicarea in astfel de pricini, chiar si fara onorarii.

Fiecare dinte noi putem – fara a fi obligati – sa ne angajam, fara plata, in dosare sau chestiuni judiciare foarte complexe, atit din punct de vedere juridic, social si economic, cit si in plan personal. Fiecare dintre noi poate sprijini ca avocat demersuri ale unor ONG-uri de protejare sau realizare a drepturilor persoanelor fara resurse financiare. E vorba de pensionari, someri, mame carora li se reduce indemnizatia de crestere a copilului, familii care sunt pe cale de a fi evacuate pe motiv de neplata a ratelor la credite etc. Dar poate fi vorba si de ridicarea ilegala de masini, in profitul unor societati de rude ale primarilor, de taxa auto, de drepturile romanilor din UE, de drepturi de securitate sociala etc.

Pentru cei care nu s-au convins inca de faptul ca unele drepturi ori sunt simple sloganuri, ori sunt aneantizate de lipsa de bani pentru cheltuielile judiciare, am sa dau un exemplu. Am auzit un caz la Europa FM, despre o femeie de vreo 50 de ani care fusese operata prin extirparea unei tumori pe creier, cu lacuna fizica (ati citit bine – femeia respectiva nu mai are o parte din creier). In urma unui control al unor functionari complet idioti, femeia si-a pierdut pensia de invaliditate permanenta, pentru ca s-a considerat ca, dupa 10 ani de la operatie, si-ar fi recapatat puterea de munca. Atentie, e vorba de o femeie cu o parte din creier lipsa, care are 50 de ani, adica sanse de reangajare foarte, foarte mari,  si despre care medicul chirurg spunea la radio ca nu poate sa stea mai mult de 5 minute in picioare. Aceasta in timp ce sunt localitati in care citeva procente bune din populatie sunt pensionare pe caz de boala (tot la radio s-a vorbit saptamina trecuta de un sat de 7000 de persoane din care cam 3000 erau diagnosticate cu diverse afectiuni la ochi; asta nu i-a impidicat pe vreo 20 dintre ei sa isi ia carnet de conducere …). De unde apare diferenta? Simplu, de la sfinta spaga. Oare nu merita efortul un astfel de caz, chiar si fara plata unui onorariu?

Oricum, in urma masurilor de “austeritate” promise de autoritatile romane, vor aparea mii de cazuri si situatii in care pensionarii, somerii, parintii aflati in ingrijirea copilului sau asistentii maternali isi vor vedea veniturile cu 15% reduse. Acesti oameni vor face foamea. Multi dintre ei vor fi in pericol de moarte, la propriu, din moment ce nu isi vor mai putea achita medicamentele. Acesti oameni nu vor apela la justitie pentru a-si recapata drepturile, pentru ca nu vor avea bani de avocat. Oare nu este aceasta o serie de cazuri aparte, care pot fi tratate de avocati pro bono?

Un singur avocat nu poate face prea mult pentru acesti oameni, caci sunt prea multi.

Dar daca se implica in acest demers 100 de avocati care sa lucreze pro bono in aceste pricini, atunci se poate face ceva. Sau sa selectam cauze care se manifesta cu repetivitate si sa punem la dispozitia oamenilor modele de cereri si hotarari judecatoresti. Eficient, sigur si durabil.

Nu e suficient sistemul de ajutor public judiciar, (ne)finantat de stat. Nu e cazul sa ne prefacem ca simpatizam cu acesti oameni, luandu-ne ca reper un Che Guevara sau un Fidel Castro (din pacate, un coleg de breasla cu noi, presedinte de partid mare, crede ca solutia este o revolutie permanenta). Mai degraba, o retea de minim 100 de avocati ar putea sa obtina efecte imediate mult mai bune daca, pur si simplu, ar formula in numar mare, pentru simplii particulari sau pentru ONG-uri, cereri de informatii de ordin public cu privire la modul in care se cheltuiesc banii publici pe proiecte de gen “Sali de sport in comuna natala a dlui Boc” (caruia i se mai spune si Foame, in limba Romani).

Asadar, stimati colegi de breasla, ce mai asteptati?

Sa ne mintiti bine!

Postat de Gheorghe Piperea in Criza economica

In urma cu 7-8 luni estimam ca statul roman ar putea intra in faliment daca nu se vor fi luat masuri economice sanatoase de iesire din criza. Autoritatile romane insa tocmai obtinusera un imprumut masiv de la FMI si de la Comisia Europeana si nu aveau timp de astfel de “glume”, iar politicienii nostri erau in campanie electorala, fiind ocupati sa cheltuie bani pentru coafarea realitatii si imbrobodirea populatiei. In timp ce infrastructura de transport nu putea fi construita sau reparata, statul roman oferea cu larghete ajutoare sociale posesorilor de Mercedes, cu singurul scop de a le cumpara voturile. In timp ce erau inchise spitale si scoli, statul roman se lansa in bufoneria promovarii turistice a Romaniei, uitand ca 60% din populatia Romaniei inca are toaleta in curte.

Ei bine, acum, cand se vad cu ochiul liber efectele crizei (indelung si obstinat negate de autoritatile romane) si cand FMI cere Guvernului dovezi ale eforturilor anticriza, Presedintele Romaniei, din proprie initiativa, anunta, foarte constitutional, decizia sa de a impune Guvernului taierea nediferentiata a 25% din salariile tuturor bugetarilor, a 15% din bugetul pensiilor si a 15% din bugetul asigurarilor sociale. Nu stiu cum va face acest lucru Guvernul – efortul legislativ necesar fiind imposibil de finalizat in asa fel incat masurile respective sa intre in vigoare din 1 iunie – dar, din perspectiva cetateanului platitor de taxe si impozite, gestul Presedintelui si atitudinea Guvernului reclama demisia amandurora.

Statul roman este ca un comerciant care a luat un credit de la o banca, credit pe care nu il mai poate rambursa. Bancile, in astfel de cazuri, au doua optiuni : falimentul sau restructurarea creditului. A doua optiune se aplica doar in cazul in care comerciantul sau actionarii lui se obliga la unele sacrificii in plus, spre exemplu, aduc bani de acasa sau aduc garantii in plus. Asa si cu statul roman, reprezentat de Guvern. Vorbim de un comerciant cu un buget cam de 40 miliarde de euro. Atat e bugetul Romaniei acum. La acesti bani, care se aduna din taxele si impozitele platite de noi, se adauga alte 10 miliarde de euro din contributiile anuale de asigurari sociale. Contributiile sunt banii nostri: noi ii platim ca, la nevoie, de exemplu, la batranete, boala sau somaj, statul sa ni-i dea inapoi. Cu toate acestea, administratorii acestor bani, Guvernul si supra-guvernul, adica Presedintele, ne spun ca vor taia 15% din bugetul pensiilor si ajutoarelor sociale. Aceasta, in conditiile in care acesti administratori ne cheltuie banii cu investitii inutile in sedii de institutii publice, in masini de lux si in autostrazi pe Luna. Daca vrea sa evite falimentul, comerciantul in cauza trebuie sa isi schimbe managemenul, de urgenta. Asa si statul roman.

Dupa demisie, banii ar trebui sa fie orientati exclusiv catre cheltuielile absolut esentiale – educatie, sanatate, ordine publica, aparare si justitie. Investitiile paguboase ar trebui abandonate sau vandute particularilor care, ulterior, ar urma sa plateasca taxe, impozite, redevente din utilizarea acestor investitii.

Trecand la nivelul concret, nimeni nu ar fi de acord – si cu atat mai putin eu – cu majorarea impozitului unic sau a tva-ului, dar nimic nu impiedica Guvernul, mai ales fiscul, sa impoziteze veniturile si averile ascunse ale bogatilor Romaniei. Dl Patriciu spunea ca numai in bancile elvetiene sunt ascunse aprox.18 miliarde euro. In plus, vedeti si dumneavoastra pe strada sute de Mercedes S Klasse, pentru care in Franta se platesc cam 5.000 euro pe an, in timp ce la noi se plateste cam de cinci ori mai putin. De asemenea, vedeti sute si mii de case noi, construite de persoane fizice, care sunt impozitate cu 2,15 lei… De aici, din averile ascunse fiscului, dar afisate cu ostentatie vecinilor si fraierilor care se chinuie cu 1000 lei pe luna, se pot scoate bani seriosi. In plus, sunt cel putin 10 ministere care nu au nici un motiv sa existe. La ce ne trebuie un Minister al Turismului, decit ca sa o facem ministru pe prima doamna din umbra a tarii? De ce ne trebuie un Minister al Comunicatiilor, decit ca sa platim o sinecura politica? In fine, sunt 400 de companii mari, care au datorii la buget si la fondurile de asigurari sociale (pensii, somaj si sanatate) de 2,5 miliarde euro. Nimeni nu intreaba aceste companii cand isi vor plati aceste datorii. Si se intampla asta de 20 de ani.

Asadar, cand dl.presedinte va spune ca nu sunt bani pentru invatamant, sanatate, pensii si somaj, nu-l credeti, caci va (ne) minte.

Populatia rurala a Romaniei, care este majoritara, este lipsita de sansa unei educatii scolare sistematice si de calitate, intrucat scolile sunt improprii invatamantului, iar cadrele didactice profesioniste sunt o raritate. Sunt sute de localitati rurale in care scolile au in corpul didactic mai mult de jumatate din personal suplinitori, foarte multi dintre profesori fiind pensionari rechemati la catedra, din lipsa de solutii. Sunt scoli in care copiii de la ciclul primar “invata” cu un singur invatator, si acela suplinitor, in aceeasi perioada a zilei, in aceeasi clasa. Dar nu numai in zonele rurale situatia este atat de grava. In toata tara, cadrele didactice renunta la vocatia lor, plecand la munca in strainatate, din ratiuni economice si sociale.

Calitatea proasta a educatiei scolare rezulta din salarizarea inadmisibil de redusa a cadrelor didactice si a personalului auxiliar. Cadrele didactice care nu pleaca la munca in strainatate sau nu sunt nevoite sa se recalifice pentru un salariu mai decent, sunt determinate sa faca munca didactica suplimentara (denumita, impropriu, “meditatie”), in sacrificiul profesiei principale. In ultimii 20 de ani s-a creat un sistem paralel celui oficial in care elevii nu mai invata la scoala, ci la “meditatii”. Tot din lipsa unor salarii decente si a unei politici coerente si responsabile pentru viitorul Romaniei a aparut si a proliferat partea rea a invatamantului universitar privat.
Intr-adevar, afaceristi verosi si fara vocatie didactica au creat universitati particulare ca o afacere, dar aceasta afacere a devenit un debuseu obligatoriu si o sursa suplimentara de venit pentru majoritatea profesorilor de la universitatile de stat, care nu puteau subzista cu salariile din sistemul public. De aici scaderea dramatica a nivelului academic nu numai in universitatile particulare, ci si in universitatile de stat, si de aici inflatia uriasa de absolventi de invatamant obligatoriu care ingroasa an de an randurile somerilor sau ale imigrantilor romani.

Daca statul roman va asigura pe termen lung un salariu rezonabil si investitii sustinute in scoli, profesorii romani nu vor mai pleca la munca in strainatate, ci vor ramane in tara, pentru a-si valorifica vocatia. Daca acelasi stat va asigura o rezonabila plata a cadrelor didactice universitare, acestia nu vor mai fi tentati sa se angajeze in alte doua – trei job-uri de profesor in invatamantul privat, concentrandu-se pe calitatea actului de invatamant. Numarul potentialilor studenti se va reduce, astfel incat universitatile, publice sau private, sa redevina etaloane ale academismului.

In sistemul de sanatate trebuie sa se asigure de catre stat salarii rezonabile pentru medici si personal medical auxiliar. Un salariu rezonabil este singurul argument care i-ar putea retine pe medici si asistenti de la a pleca la munca in strainatate. Statul roman trebuie sa isi asume un plan pe termen mediu si lung de facilitare a asigurarilor private de sanatate si a spitalelor private. De asemenea, sunt urgent si imperativ necesare inchiderea si demolarea spitalelor vechi, cele mai multe infestate cu microbi intraspitalicesti. Statul roman trebuie sa isi asume constructia de spitale noi, dotate la standarde moderne. In afara de beneficiile evidente pentru populatia consumatoare de servicii medicale, constructia de spitale noi ar putea crea mii de locuri de munca si ar antrena si dezvoltarea unor sectoare economice grav afectate de criza, cum sunt constructiile si materialele de constructii.

O lacuna grava a sistemului romanesc de aparare este lipsa personalului calificat si a dotarilor necesare pentru apararea contra dezastrelor (inundatii, incendii de mare amploare, cutremure, atac terorist). O tara in care sa te simti in siguranta este o tara care cheltuieste eficient bani publici pentru asigurarea cetatenilor sai contra dezastrelor.

Din ratiuni electorale, Romania a ajuns o tara de asistati sociali, in conditiile in care un numar din ce in ce mai mic de persoane salariale reusesc sa mai alimenteze bugetele asigurarilor sociale. In timp ce Romania plateste ajutoare sociale posesorilor de Mercedes si amnistiaza fiscal marile intreprinderi de stat care nu platesc cu decadele contributiile la asigurarile sociale, copii si batranii institutionalizati mor cu zile in orfelineate si aziluri, pensionarii si saracii Romaniei nu-si pot cumpara medicamentele necesre, care sunt din ce in ce mai scumpe, iar diabeticii, persoanle afectate de cancer sau HIV traiesc cu spaima ca maine statul roamn nu va mai avea bani ca sa le asigure medicamentele gratuite sau compensate. Trebuie sa spunem nu unei Romanii de asistati sociali. Trebuie ca statul roman sa cheltuiasca banii de asigurari sociale numai pentru pensionari, someri si pentru persoanele aflate in nevoie si sa pretinda prin orice mijloace ca intreprinderile sa isi achite datoriile catre bugetele de asigurari sociale.

Live pe The Money Channel despre legea insolventei particularilor

Postat de Gheorghe Piperea in "Falimentul febletea mea", Criza economica

Dramatic: peste 100.000 de romani isi pierd casele prin executarea silita

Postat de Gheorghe Piperea in Criza economica

La Stirile ProTV din 17 martie 2010.

Criza din imobiliare: Preturile la apartamente vor scadea vertiginos in 2010

Postat de Gheorghe Piperea in Criza economica

Am acordat un interviu pentru Bloombiz in care am vorbit despre deblocarea pietei imobiliare din Romania. Cu privire la programul “Prima casa”, sunt inca sceptic in ceea ce priveste succesul acestuia. Inca de anul trecut, am spus ca nu va avea mare succes datorita faptului ca implica prea multe proceduri birocratice cu acel fond de garantare. Nu este vorba neaparat de plafonul de garantare. Acesta poate sa fie oricat.

Solutii de criza – Intelegerea intre debitori si creditori

Postat de Gheorghe Piperea in "Falimentul febletea mea", Criza economica

Pe 16 februarie am participat la un exceptional seminar pe teme de insolventa si concordat preventiv, organizat la Camera de Comert si Industrie a Romaniei.

Va prezint un extras din comunicatul Piperea si Asociatii:

“In actualul context al crizei economice, specialisti din domeniul bancar, al insolventei dar si reprezentanti ai statului, s-au intalnit in data de 16 februarie la Camera de Comert si Industrie a Romaniei pentru a discuta despre solutiile pe care creditorii si debitorii le pot accesa.

Concordatul preventiv a constituit vedeta discutiilor, tema fiind sustinuta de Vicepresedintele Uniunii Practicienilor in Insolventa din Romania, Prof. Univ. Dr. Gheorghe Piperea, managing partner la Piperea si Asociatii.

Autor al acestui proiect de lege care are ca scop salvgardarea intreprinderilor romanesti, Piperea a explicat distinsei audiente ca “mandatul ad-hoc si concordatul preventiv nu presupun stigmatul insolventei”.

Conform lui Piperea “un traseu ipotetic al tratamentului dificultatilor intreprinderii poate fi descris astfel:

(i) alerta/avertizarea asupra dificultatilor;

(ii) masurile de preventie a insolventei si, dupa caz, masurile sau procedurile de tratament extrajudiciar al crizei financiare (procedurile de salvgardare);

(iii) protectia tribunalului (insolventa), cu posibilitatea unei reorganizari judiciare.

Mandatul ad-hoc

Ca metoda de prevenire a aparitiei starii de insolventa, un debitor a carui intreprindere se afla in stare de dificultate poate cere presedintelui tribunalului numirea unui mandatar ad-hoc, printr-o cerere care sa cuprinda o “descriere detaliata a motivelor care fac necesara numirea unui mandatar ad-hoc”.

Conform Legii concordatului, numirea mandatarului este o procedura ne-publica, ea desfasurindu-se in camera de consiliu, in fata presedintelui tribunalului, cu convocarea doar a debitorului si a mandatarului ad-hoc propus. Cererea, precum si eventualele acte anexate se inregistreaza intr-un registru special, ne-public. Dupa numirea mandatarului, procedura se mentine confidentiala pe toata durata sa.

Daca presedintele tribunalului constata ca dificultatile intreprinderii debitorului sunt “serioase”, iar mandatarul ad-hoc propus intruneste conditiile legii pentru exercitarea acestei calitati, va desemna, prin incheiere irevocabila, mandatarul ad-hoc propus de debitor.

Mandatarul ad-hoc este un tert independent atit de debitor cit si de creditori. El nu este un mandatar al debitorului si nu e nici mandatar al colectivitatii creditorilor, ci mandatar al presedintelui tribunalului. De aici si potentialul de negociere si de credibilitate mai ridicat al mandatarului ad-hoc fata de cele ale debitorului.

Legea concordatului fixeaza un termen de 5 zile in care debitorul si mandatarul ad-hoc propus sunt convocati, in camera de consiliu, pentru a se solutiona cererea. Convocarea se face prin agent procedural, dar daca debitorul depune personal cererea, el poate lua termen in cunostinta si poate anunta personal mandatarul ad-hoc propus pentru a se asigura ca acesta se prezinta la convocare.

Dupa desemnare, mandatarul ad-hoc va avea sarcina de a realiza, in termen de 90 de zile, o intelegere intre debitor si unul sau mai multi creditori ai sai, in vederea depasirii starii de dificultate in care se afla intreprinderea debitorului, a salvgardarii intreprinderii, a pastrarii locurilor de munca si a acoperirii creantelor asupra debitorului.

In indeplinierea acestei sarcini, mandatarul ad-hoc va putea propune stergeri, reesalonari sau reduceri partiale de datorii, continuarea sau incetarea unor contracte in curs, reduceri de personal, precum si orice alte masuri considera a fi necesare. Negocierea se va desfasura, evident, in relatiile cu creditorii relevanti (banci, fisc, furnizori de utilitati, principalii furnizori, reprezentantii salariatilor), intrucit, pe de o parte, acestia sunt intr-o mai mare masura expusi riscului insolventei debitorului si, in plus, sunt intr-un numar mai redus, ceea ce faciliteaza negocierea.

Acceptind propunerile mandatarului ad-hoc, creditorii relevanti vor trebui sa acorde debitorului : (i) un moratoriu fata de creantele scadente sau care vor deveni scadente intr-un termen scurt (aminarea urmaririlor silite, a actiunilor judiciare sau extrajudiciare sau a cererilor de declansare a procedurilor de insolventa contra debitorului) ;

(ii) o stergere de creante, o reducere sau o inghetare la valoarea nominala a valorii creantelor ; (iii) o esalonare a platii creantelor scadente ;

(iv) o continuare a unor contracte aflate in curs (ex.: utilizarea liniilor si facilitatilor de credit existente) sau, invers, o incetare sau intrerupere a altor contracte aflate in curs, daca sunt pagubitoare pentru sansele debitorului de restructurare ;

(v) o abstentiune de la incercarea de a-si imbunatati pozitia individuala fata de alti creditori prin obtinerea de garantii sau executarea acestora, ori prin solicitarea unui tratament preferential. In lipsa de stipulatie contrara, esecul unui astfel de acord nu inlatura modificarile survenite in modalitatile de plata sau modificarile propriu-zise ale creantelor.

Daca, dupa esecul acestui acord, debitorul intra in insolventa, insasi acordul sau actele aditionale la contractele modificate ca urmare a acordului vor putea fi atacate cu actiunea in reintregirea patrimoniului debitorului prevazuta de art. 79 si urm. din Legea insolventei, dar si cu actiune in nulitate absoluta, daca sunt gasite intemeiate astfel de motive.

Mandatul ad-hoc inceteaza, conform Legii concordatului, in urmatoarele trei situatii :

(i) denuntarea unilaterala a mandatului de catre debitor sau de catre mandatarul ad-hoc; se observa ca, desi mandatarul ad-hoc este o persoana independenta de debitor, el fiind numit de presedintele tribunalului, legea acorda debitorului dreptul de denuntare unilaterala a mandatului; in mod normal, pentru simetrie, acest drept ar fi trebuit sa apartina presedintelului tribunalului (care are pozitia de mandant), si nu debitorului; textul legal poate fi calificat drept o inadvertenta sau, dimpotriva, o norma speciala, care deroga de la regulile obisnuite ale mandatului;

(ii) prin incheierea intelegerii (acordului) asupra modului de depasire a situatiei de dificultate financiara in care se fala debitorul, intelegere care este, de altfel, obiectivul fixat de lege mandatarului ad-hoc;

(iii) prin depasirea perioadei de 90 de zile in care mandatarul ar fi trebuit sa incheie intelegerea cu creditorii sai, fara ca acest acord sa se fi incheiat.

La cererea debitorului sau a mandatarului ad-hoc, presedintele tribunalului va constata incetarea mandatului ad-hoc, prin incheiere irevocabila.

Concordatul preventiv

Desi intentia proiectului initial al Legii concordatului era ca aceasta procedura sa fie una extrajudiciara, in varianta in vigoare a legii, concordatul preventiv este un contract judiciar, intrucit acordul de vointa al debitorului cu majoritatea creditorilor trebuie constatat sau omologat de judecatorul sindic pentru a putea avea efecte si opozabilitate fata de terti si fata de toti creditorii, inclusiv cei ce nu au semnat concordatul.

Chiar si asa, concordatul este in mod esential un acord de vointa al partilor si este, pina la constatarea sau omologarea sa, confidential, o stare pasagera si tratabila de dificultate financiara putind fi deturnata in insolventa, in lipsa confidentialitatii.

Beneficiari ai procedurii concordatului preventiv pot fi debitorii, persoane juridice, « care organizeaza o intreprindere aflata in dificultate financiara » (in realitate, este vorba de persoane juridice, titulare ale unor intreprinderii aflate in dificultate financiara), fara a fi in stare de insolventa.

Asadar, pentru a se putea deschide procedura concordatului preventiv, trebuie verificat daca : (i) petentul este o persoana juridica si (ii) intreprinderea sa se afla in stare de dificultate financiara.

Prezentarea integrala in format PDF o puteti descarca de AICI.