Aplicabilitatea regulilor privind societățile pe acțiuni la societățile cu răspundere limitată. De când? De lege ferenda

Postat de Petre Piperea în Drept Comercial | 0 Comentarii
  1. Societatea cu răspundere limitată este concepută şi adaptată ca o formă juridică potrivită pentru operaţiuni comerciale de anvergură medie, dat fiind faptul că regulile de constituire şi funcţionare sunt mult mai simple decât în cazul societăţilor de capital. De asemenea, afacerile „de familie” se desfășoară prin societăți cu răspundere limitată, care sunt protejate de terţii interesaţi de preluarea societăţii prin caracterul intuitupersonae al societăţii, concretizat în regulile de transmitere a părţilor sociale, mai precis în dreptul de agrement al asociaţilor existenţi la intrarea terţilor neasociaţi, dobânditori ai părţilor sociale în societate[1].

… mai mult

Un tramvai numit dorință: hotărârea prealabilă. Preocupări pentru asigurarea practicii (ne)unitare

Postat de Petre Piperea în Procedură Civilă | 0 Comentarii
  1. Valoarea precedentului judiciar și pizma celor care nu pot călca pe urma lui

 1.1.      ”Într-o celebră sentință din 1963, Brady vs. Maryland[1], Curtea Supremă a SUA stabilise că ascunderea dovezilor favorabile acuzatului violează corectitudinea unui proces în care vinovăția se stabilește pe baza probelor materiale, indiferent de buna sau reaua-credință a acuzării.

Brady se înrădăcinase ca procedură. O cerere de tip Brady este un lucru de rutină pentru orice avocat al apărării și este făcută încă din primul moment. Întâmpinare Brady. Audiere Brady. Documente Brady. L-am învins cu un Brady… mai mult

Gâlceava executorului cu legea. Descriptio fraudis: ghid pentru evitarea plafonului maxim al onorariilor

Postat de Petre Piperea în Procedură Civilă | 0 Comentarii

Motto: ”Lăcomia dă mereu de fundul sacului” (Care Santos, Încăperi ferecate).

Acest studiu de caz încearcă să devoaleze practicile abuzive ale unor executori judecătorești.

Practicile descrise mai jos reprezintă, în opinia autorilor, reale escrocherii multiplicate la scară națională și patentate cu scopul spolierii debitorilor picați în mrejele unor personaje nărăvite. … mai mult

După blocurile gri stăm noi … polițiștii ?!

Postat de Petre Piperea în Uncategorized | 0 Comentarii

”Învățătoarea îl întreabă pe Bulă ce vrea să se facă atunci când va fi mare:

Bulă: Vreau să mă fac tâmplar.

Învățătoarea: Seriooos?!

Bulă: Da, dna profesoară, voi sta după colț și voi da la tâmplă …”

Acesta este un succint studiu de caz care își propune să ridice câteva întrebări asupra unor conduite atipice ale polițiștilor rutieri, conduite care întrunesc, în viziunea autorilor, toate condițiile pentru a fi calificate drept metehne inveterate ale sistemului.

Orice asemănare cu fapte sau cu persoane reale nu este deloc o întâmplare. Mai mult, autorii nutresc în mod ușuratic speranța că situația descrisă mai jos, precum și altele similare, ar putea constitui premisa schimbării unor mentalități păguboase. … mai mult

Adio, dar rămâi cu noi!

Postat de Petre Piperea în Uncategorized | 0 Comentarii

Parinti mandri cu cartea noastra Mistria

Clipa înfricoșată a venit pentru ”nea Ion” în 16 februarie 2016 înainte de a mai vedea zorii acelei zile. Acum el a devenit o amintire vie și frumoasă pentru că tatăl meu a fost un om mare la propriu și la figurat. Mai ales la figurat.
Nea Ion s-a născut sărac lipit pământului, dar a reușit să-și croiască propriul destin cu mistria în mână, neavând alte mijloace decât munca onestă, o inteligență nativă, o constituție robustă, spirit de sacrificiu și, desigur, mult simț al umorului.
Bunul Dumnezeu i-a făcut, totuși, cel mai frumos dar: o soție extraordinară, de o loialitate incredibilă, și trei copii care l-au prețuit și l-au iubit nespus.
În ciuda tuturor lipsurilor îndurate, au avut mereu un cămin fericit.
Un om care nu a reușit să termine decât 8 (opt) clase – pentru că părinții lui ”nu l-au putut ține în școală” – și-a luat revanșa prin educația oferită copiilor săi și prin trimiterea lor la ”cele mai bune școli”.
Și-a lăsat amprenta inconfundabilă asupra a nenumărați urmași spirituali (copii, nepoți, prieteni), în amintirea cărora va trăi mereu și care-i vor perpetua întreaga colecție a vorbelor sale de duh încărcate cu un umor debordant.
De acum încolo, viața noastră se va raporta la un reper solemn: înainte sau după moartea lui nea Ion …
Este uimitor să constați că o astfel de viață tumultuoasă, cu toate amărăciunile și bucuriile ei, poate fi rezumată în câteva cuvinte…
Îi mulțumesc Bunului Dumnezeu pentru privilegiul de a fi avut un asemenea tată și-L rog din toate puterile mele să-l aibă în paza Lui.
La despărțirea de el, îl rog pe tăicuțul meu scump să mă ierte dacă i-am greșit vreodată; eu nu am ce să-i iert lui pentru că a fost un TATĂ la superlativ.
Îl voi purta mereu în gene, pentru că așa a făcut Dumnezeu să fie. Îl voi purta mereu în minte și în suflet, pentru că așa a făcut nea Ion să fie.

Dumnezeu să-l ierte și să-l aibă în paza Lui!