După blocurile gri stăm noi … polițiștii ?!

Postat de în Uncategorized | 0 Comentarii

”Învățătoarea îl întreabă pe Bulă ce vrea să se facă atunci când va fi mare:

Bulă: Vreau să mă fac tâmplar.

Învățătoarea: Seriooos?!

Bulă: Da, dna profesoară, voi sta după colț și voi da la tâmplă …”

Acesta este un succint studiu de caz care își propune să ridice câteva întrebări asupra unor conduite atipice ale polițiștilor rutieri, conduite care întrunesc, în viziunea autorilor, toate condițiile pentru a fi calificate drept metehne inveterate ale sistemului.

Orice asemănare cu fapte sau cu persoane reale nu este deloc o întâmplare. Mai mult, autorii nutresc în mod ușuratic speranța că situația descrisă mai jos, precum și altele similare, ar putea constitui premisa schimbării unor mentalități păguboase.

  1. Descrierea faptei
  • În data de 04.06.2016, conform obiceiului strămoșesc, transmis prin viu grai, un echipaj de poliție din cadrul Inspectoratului de Poliție al Județului Giurgiu stătea ”la pândă” pe DN 5 (sintagma este deja consacrată și destul de sugestivă, așa că eforturile pentru înlocuirea acesteia par inutile), ascuns după o curbă periculoasă.

Acest echipaj, într-o exercitare ”ireproșabilă” a atribuțiilor de serviciu, a oprit autoturismul în care se afla dl. ”JP” pentru sancționarea șoferului în legătură cu săvârșirea unei presupuse contravenții constând în depășirea limitei de viteză pe sectorul de drum pe care circula.

  • Trebuie menționat că echipajul de poliție respectiv mai oprise anterior, pe același sector de drum situat în vecinătatea imediată a unei curbe periculoase, alte 3 autoturisme.
  • Mai mult, unul dintre agenții de poliție a considerat necesar să oprească încă un autoturism pentru a-i impune șoferului respectiv să semneze în calitate de martor procesul-verbal întocmit cu atâta caznă.
  • Astfel, dând dovadă de o iresponsabilitate ieșită din comun, echipajul de poliție aflat ”la pândă” în ziua respectivă a oprit un număr de 5 (cinci) autoturisme pe un segment de drum în care oprirea/staționarea poate crea riscuri serioase pentru participanții la trafic.
  • De altfel, pericolul s-a concretizat imediat, întrucât mașina martorului (ultima oprită, respectiv a cincea) a fost acroșată de un alt autoturism și proiectată în autoturismul în care dl. ”JP” se afla împreună cu familia sa, respectiv cu încă 4 persoane.
  • Astfel, conduita iresponsabilă a echipajului de poliție a avut ca urmare un accident în care viețile a 7-8 oameni au fost periclitate, au fost provocate vătămări corporale multiple, iar 2 autoturisme au fost distruse total (la locul accidentului s-au prezentat 3 ambulanțe, precum și multe alte echipaje de poliție, acestea din urmă fiind sosite cu intenția de a-și ”acoperi” colegii).
  1. Constatări care nu aparțin agentului
  • Această situație s-a putut întâmpla doar ca urmare a percepției profund eronate a agenților de poliție implicați în eveniment asupra atribuțiilor de serviciu și asupra rolului lor în societate.

Aceste personaje și-au creat convingerea că rolul lor primordial nu este acela de a veghea la asigurarea condițiilor optime pentru desfășurarea și fluidizarea traficului, ci de a realiza un ”plan de amenzi”.

  • Mai mult, agenții de poliție menționați s-au transformat subit în discipoli și apologeți ai principiului machiavelic ”scopul scuză mijloacele”, de vreme ce ascunsul printre tufișuri sau punerea în pericol a vieților oamenilor nu reprezintă impedimente serioase pe traseul lor spre realizarea ”planului de amenzi”.
  • Altfel spus, în loc să considere că sancțiunea are un rol educativ și de prevenție specială și generală, persoanele respective au transformat sancțiunea într-un scop în sine, scopul clar al ”oamenilor legii” fiind acela de a amenda, iar nu de a preveni.
  • Însuși faptul că eficiența proclamată de unii ”purtători de vorbe” ai diverselor structuri de poliție este raportată la numărul de amenzi aplicate subminează chiar scopul urmărit de instituțiile în cadrul cărora funcționează.
  • Astfel, în speță, echipajul de poliție din cadrul IPJ Giurgiu a manifestat o conduită obtuză, agresivă și iresponsabilă, concretizată în oprirea a 5 (cinci) autoturisme pe un segment de drum în care oprirea/staționarea nu ar fi trebuit permisă din cauza vizibilității reduse și a pericolului rezultat pentru participanții la trafic.

Mai mult, așa cum am arătat, pericolul menționat s-a și concretizat, întrucât ultimul autoturism oprit a fost acroșat de un alt autoturism și proiectat în autoturismul oprit anterior, rezultând 2 (două) avarii totale și multiple vătămări corporale.

  1. Obiecțiunile cetățeanului bulversat de practica agenților de circulație

 Așa cum arătam mai sus, sancțiunea contravențională are rol educativ, de prevenție generală și specială.

  • Cutuma polițiștilor rutieri de a se ascunde și de a aștepta producerea unei fapte cu potențial socialmente periculos este cel puțin susceptibilă de reproșuri (dacă nu chiar un abuz în serviciu), de vreme ce prevenția ar putea fi realizată prin amplasarea în locuri vizibile a indicatoarelor privind ”monitorizarea radar” pe sectoarele de drum care prezintă probleme de acest gen.

Prin exhibarea mijloacelor și instrumentelor de monitorizare, respectiv atenționarea participanților privind prezența agenților de poliție, s-ar obține instantaneu un grad foarte mare de conformare la regulile de circulație, cel puțin pe sectorul de drum respectiv.

Astfel, în loc să utilizeze statisticile pentru a-și poziționa ”pânda vânatului” în locuri propice, agenții rutieri pot monitoriza/supraveghea la vedere cel puțin anumite sectoare de drum cu potențial ridicat de producere a evenimentelor rutiere.

În mod evident, o astfel de abordare ar conduce la diminuarea evenimentelor rutiere, dar nu le-ar mai conferi polițiștilor rutieri prilejul de a-i ”îmbolnăvi” pe conducătorii auto cu amenzi drastice orientate spre maxim.

În viziunea acestor vajnici justițiari, greșeala șoferului reprezintă încununarea intenselor eforturi depuse pentru a lua forma și culoarea obiectelor din jur și pretextul care le permite să utilizeze arsenalul pus la dispoziția lor de lege.

Una dintre legile lui Murphy spune că, atunci când ai un ciocan în mână, toate obiectele din jur ți se par cuie …

Mulți se vor grăbi să afirme că ”planul de amenzi” este un mit, dar aceste afirmații nu sunt lipsite de fundament.

În vara anului 2014, președintele de atunci al Sindicatului Național al Agenților de Poliție (SNAP), dl. Iulian Surugiu, făcea o serie de dezvăluiri privind activitatea polițiștilor. Printre acestea se numără și cele privind norma de amenzi impuse polițiștilor: ”Avem județe în care, dacă polițistul nu vine cu patru-cinci amenzi într-o zi pe linie de circulație, este trimis înapoi în teritoriu să dea amenzi. Au un fel de normă zilnică”[1].

În încheierea acestui punct ar trebui menționat că, în opinia noastră, reprezintă cel puțin o conduită atipică atitudinea agentului de poliție care știe că sectorul de drum supravegheat este unul riscant pentru conducătorii auto, dar preferă să intervină cu sancțiuni după consumarea faptelor socialmente periculoase, în loc să încerce să prevină astfel de fapte.

  • În apărarea acestei ”metode” de supraveghere, mulți oameni de bine invocă practica similară a agenților de poliție din Germania, Franța sau Elveția, dar acest argument nu poate fi validat doar pentru că practica pare să vină ”de afară”.
  • Totodată, nu trebuie uitat că țările enumerate mai sus au o infrastructură rutieră de invidiat, ceea ce permite parcurgerea rutelor în intervale de timp rezonabile, ba chiar record.

De asemenea, rezidenții respectivelor țări au la îndemână și transportul rapid și civilizat pe căile ferate, în timp ce noi efectuăm o deplasare București – Craiova în 4 (patru!!) ore, iar întârzierile trenurilor ar putea fi cuantificate în anotimpuri.

Gurile rele susțin că, în gara din Costinești, se șoptește deja pe un ton apocaliptic: ”Winter is coming…”

De altfel, dată fiind starea drumurilor noastre, nu am fi prea uimiți dacă am fi depășiți pe Dealul Negru de Usain Bolt. Pe jos.

Presupunem că nu mai este un secret faptul că infrastructura rutieră este una dintre principalele cauze ale accidentelor rutiere, iar România se află printre fruntașii Europei la numărul de decese în accidente rutiere.

Așadar, Statul Român își acordă cea mai mare libertate de apreciere în construirea infrastructurii rutiere, dar, într-un acces de ipocrizie maximă, nu se lasă intimidat de acest fapt și recurge la cele mai aspre sancțiuni în ipoteza depășirii vitezei legale pe rarele sectoare de drum care ”oferă” această posibilitate.

Este adevărat că polițiștii rutieri nu au printre atribuții construirea autostrăzilor/drumurilor naționale, iar noi nu propunem dotarea lor cu hârlețe și cu roabe (dotate cu sirene, desigur), dar ar putea să-și ajusteze exigențele și sancțiunile și în funcție de aceste elemente (replica presetată și agasantă ”Nu ne interesează aceste aspecte, ați depășit limita legală, vă amendăm! Faceți contestație dacă nu sunteți de acord” are ca efect mutarea conflictului în cârca instanțelor…).

Mai mult, încă nu am văzut un protest sau o petiție inițiată de vreo structură de poliție sau de vreun sindicat al polițiștilor prin care să fie criticată starea/lipsa drumurilor noastre și să fie solicitat un trafic eficient și civilizat (ne referim la traficul auto, evident).

Oricât de disciplinați am fi, constatăm, totuși, că este inadmisibil ca Statul Român să imagineze și să perceapă toate taxele posibile pentru circulația pe drumurile publice, dar să nu se preocupe de starea acestora, ba, mai mult, să instruiască agenții de poliție să rotunjească bugetul cu amenzile aplicate, chiar dacă acest lucru înseamnă încălcarea unor drepturi fundamentale.

Finalul apoteotic al acestui studiu de caz ne conduce la concluzii educative și duioase: polițiștii stau la pândă, șoferii își dau pontul reciproc prin flash-uri, stații, waze (această aplicație sau altele de acest gen vor determina cel puțin o schimbare a practicii agenților de circulație, dacă nu chiar a mentalității), iar, la sfârșitul zilei, nu există nici un câștigător.

Siguranța în trafic a devenit doar un pretext pentru aplicarea amenzilor, șoferii apelează tot mai des la plângeri contravenționale, iar plăcerea de a conduce o experimentăm doar în vacanțele petrecute prin țările care se respectă și oferă o structură rutieră civilizată.

Parafrazând un cunoscut slogan, constatăm că acest micuț dar vioi studiu de caz ne-a lămurit pe partea de ”siguranță”, dar avem ”încredere” că ”Trezirea Forței” agenților rutieri nu va degenera în abuz.

[1] http://www.ziarulring.ro/eveniment/planurile-de-amenzi-ale-poliiei-rutiere-confirmate-de-snap

Petre Piperea

Ruxandra Argăseală

Lasati un raspuns