”Simț enorm și văz monstruos”

Postat de Petre Piperea în Uncategorized | 0 Comentarii

În viziunea lui Montesquieu, printre cauzele prăbușirii Imperiului Roman de Apus trebuie inclusă și decadența societății romane. Acesta a publicat în 1734 o lucrare istorică științifică despre înflorirea și decăderea Romei, Considérations sur les causes de la grandeur des Romains et de leur décadence (Considerații asupra cauzelor măreției și decadenței romanilor), în care a afirmat tranșant că „Roma a oferit spectacolul unei fascinante pervertiri a firii umane, al unei patologii la care republicile sunt extrem de vulnerabile“. … mai mult

Dosar penal pentru autointitulați ”oameni ai legii”

Postat de Petre Piperea în Uncategorized | 0 Comentarii

Un dosar penal aflat pe rolul PÎCCJ reprezintă încă o dovadă concretă că vajnicii justițiari din cadrul poliției locale, „oameni ai legii” în toată puterea cuvântului, urmăresc „rentabilizarea” activității lor prin diverse mijloace frauduloase.
Nu este de mirare că acești funcționari, foști gardieni publici, care poartă pe nedrept titulatura de polițiști, ne pândesc la orice colț, ne găsesc noduri în papură și ne aplică amenzi revoltătoare, cu unicul scop de a ne lua șapte rânduri de piei de pe noi …
În definitiv, bugetul local trebuie alimentat cumva, nu?
… mai mult

Orgia funebră

Postat de Petre Piperea în Uncategorized | 0 Comentarii

Agitația la shopping din zilele Paștilor, festinul îmbuibării cu bucate tradiționale și asezonarea cu alcool mai mult sau mai puțin rafinat, precum și cu urări de sănătate, fericire și prosperitate mă determină să asociez aceste eveniment cu o ”orgie funebră”, o memorabilă expresie a lui Mark Twain.

… mai mult

După blocurile gri stăm noi … polițiștii ?!

Postat de Petre Piperea în Uncategorized | 0 Comentarii

”Învățătoarea îl întreabă pe Bulă ce vrea să se facă atunci când va fi mare:

Bulă: Vreau să mă fac tâmplar.

Învățătoarea: Seriooos?!

Bulă: Da, dna profesoară, voi sta după colț și voi da la tâmplă …”

Acesta este un succint studiu de caz care își propune să ridice câteva întrebări asupra unor conduite atipice ale polițiștilor rutieri, conduite care întrunesc, în viziunea autorilor, toate condițiile pentru a fi calificate drept metehne inveterate ale sistemului.

Orice asemănare cu fapte sau cu persoane reale nu este deloc o întâmplare. Mai mult, autorii nutresc în mod ușuratic speranța că situația descrisă mai jos, precum și altele similare, ar putea constitui premisa schimbării unor mentalități păguboase. … mai mult

Adio, dar rămâi cu noi!

Postat de Petre Piperea în Uncategorized | 0 Comentarii

Parinti mandri cu cartea noastra Mistria

Clipa înfricoșată a venit pentru ”nea Ion” în 16 februarie 2016 înainte de a mai vedea zorii acelei zile. Acum el a devenit o amintire vie și frumoasă pentru că tatăl meu a fost un om mare la propriu și la figurat. Mai ales la figurat.
Nea Ion s-a născut sărac lipit pământului, dar a reușit să-și croiască propriul destin cu mistria în mână, neavând alte mijloace decât munca onestă, o inteligență nativă, o constituție robustă, spirit de sacrificiu și, desigur, mult simț al umorului.
Bunul Dumnezeu i-a făcut, totuși, cel mai frumos dar: o soție extraordinară, de o loialitate incredibilă, și trei copii care l-au prețuit și l-au iubit nespus.
În ciuda tuturor lipsurilor îndurate, au avut mereu un cămin fericit.
Un om care nu a reușit să termine decât 8 (opt) clase – pentru că părinții lui ”nu l-au putut ține în școală” – și-a luat revanșa prin educația oferită copiilor săi și prin trimiterea lor la ”cele mai bune școli”.
Și-a lăsat amprenta inconfundabilă asupra a nenumărați urmași spirituali (copii, nepoți, prieteni), în amintirea cărora va trăi mereu și care-i vor perpetua întreaga colecție a vorbelor sale de duh încărcate cu un umor debordant.
De acum încolo, viața noastră se va raporta la un reper solemn: înainte sau după moartea lui nea Ion …
Este uimitor să constați că o astfel de viață tumultuoasă, cu toate amărăciunile și bucuriile ei, poate fi rezumată în câteva cuvinte…
Îi mulțumesc Bunului Dumnezeu pentru privilegiul de a fi avut un asemenea tată și-L rog din toate puterile mele să-l aibă în paza Lui.
La despărțirea de el, îl rog pe tăicuțul meu scump să mă ierte dacă i-am greșit vreodată; eu nu am ce să-i iert lui pentru că a fost un TATĂ la superlativ.
Îl voi purta mereu în gene, pentru că așa a făcut Dumnezeu să fie. Îl voi purta mereu în minte și în suflet, pentru că așa a făcut nea Ion să fie.

Dumnezeu să-l ierte și să-l aibă în paza Lui!