Solutii de criza – Intelegerea intre debitori si creditori

Pe 16 februarie am participat la un exceptional seminar pe teme de insolventa si concordat preventiv, organizat la Camera de Comert si Industrie a Romaniei.

Va prezint un extras din comunicatul Piperea si Asociatii:

„In actualul context al crizei economice, specialisti din domeniul bancar, al insolventei dar si reprezentanti ai statului, s-au intalnit in data de 16 februarie la Camera de Comert si Industrie a Romaniei pentru a discuta despre solutiile pe care creditorii si debitorii le pot accesa.

Concordatul preventiv a constituit vedeta discutiilor, tema fiind sustinuta de Vicepresedintele Uniunii Practicienilor in Insolventa din Romania, Prof. Univ. Dr. Gheorghe Piperea, managing partner la Piperea si Asociatii.

Autor al acestui proiect de lege care are ca scop salvgardarea intreprinderilor romanesti, Piperea a explicat distinsei audiente ca „mandatul ad-hoc si concordatul preventiv nu presupun stigmatul insolventei”.

Conform lui Piperea „un traseu ipotetic al tratamentului dificultatilor intreprinderii poate fi descris astfel:

(i) alerta/avertizarea asupra dificultatilor;

(ii) masurile de preventie a insolventei si, dupa caz, masurile sau procedurile de tratament extrajudiciar al crizei financiare (procedurile de salvgardare);

(iii) protectia tribunalului (insolventa), cu posibilitatea unei reorganizari judiciare.

Mandatul ad-hoc

Ca metoda de prevenire a aparitiei starii de insolventa, un debitor a carui intreprindere se afla in stare de dificultate poate cere presedintelui tribunalului numirea unui mandatar ad-hoc, printr-o cerere care sa cuprinda o “descriere detaliata a motivelor care fac necesara numirea unui mandatar ad-hoc”.

Conform Legii concordatului, numirea mandatarului este o procedura ne-publica, ea desfasurindu-se in camera de consiliu, in fata presedintelui tribunalului, cu convocarea doar a debitorului si a mandatarului ad-hoc propus. Cererea, precum si eventualele acte anexate se inregistreaza intr-un registru special, ne-public. Dupa numirea mandatarului, procedura se mentine confidentiala pe toata durata sa.

Daca presedintele tribunalului constata ca dificultatile intreprinderii debitorului sunt “serioase”, iar mandatarul ad-hoc propus intruneste conditiile legii pentru exercitarea acestei calitati, va desemna, prin incheiere irevocabila, mandatarul ad-hoc propus de debitor.

Mandatarul ad-hoc este un tert independent atit de debitor cit si de creditori. El nu este un mandatar al debitorului si nu e nici mandatar al colectivitatii creditorilor, ci mandatar al presedintelui tribunalului. De aici si potentialul de negociere si de credibilitate mai ridicat al mandatarului ad-hoc fata de cele ale debitorului.

Legea concordatului fixeaza un termen de 5 zile in care debitorul si mandatarul ad-hoc propus sunt convocati, in camera de consiliu, pentru a se solutiona cererea. Convocarea se face prin agent procedural, dar daca debitorul depune personal cererea, el poate lua termen in cunostinta si poate anunta personal mandatarul ad-hoc propus pentru a se asigura ca acesta se prezinta la convocare.

Dupa desemnare, mandatarul ad-hoc va avea sarcina de a realiza, in termen de 90 de zile, o intelegere intre debitor si unul sau mai multi creditori ai sai, in vederea depasirii starii de dificultate in care se afla intreprinderea debitorului, a salvgardarii intreprinderii, a pastrarii locurilor de munca si a acoperirii creantelor asupra debitorului.

In indeplinierea acestei sarcini, mandatarul ad-hoc va putea propune stergeri, reesalonari sau reduceri partiale de datorii, continuarea sau incetarea unor contracte in curs, reduceri de personal, precum si orice alte masuri considera a fi necesare. Negocierea se va desfasura, evident, in relatiile cu creditorii relevanti (banci, fisc, furnizori de utilitati, principalii furnizori, reprezentantii salariatilor), intrucit, pe de o parte, acestia sunt intr-o mai mare masura expusi riscului insolventei debitorului si, in plus, sunt intr-un numar mai redus, ceea ce faciliteaza negocierea.

Acceptind propunerile mandatarului ad-hoc, creditorii relevanti vor trebui sa acorde debitorului : (i) un moratoriu fata de creantele scadente sau care vor deveni scadente intr-un termen scurt (aminarea urmaririlor silite, a actiunilor judiciare sau extrajudiciare sau a cererilor de declansare a procedurilor de insolventa contra debitorului) ;

(ii) o stergere de creante, o reducere sau o inghetare la valoarea nominala a valorii creantelor ; (iii) o esalonare a platii creantelor scadente ;

(iv) o continuare a unor contracte aflate in curs (ex.: utilizarea liniilor si facilitatilor de credit existente) sau, invers, o incetare sau intrerupere a altor contracte aflate in curs, daca sunt pagubitoare pentru sansele debitorului de restructurare ;

(v) o abstentiune de la incercarea de a-si imbunatati pozitia individuala fata de alti creditori prin obtinerea de garantii sau executarea acestora, ori prin solicitarea unui tratament preferential. In lipsa de stipulatie contrara, esecul unui astfel de acord nu inlatura modificarile survenite in modalitatile de plata sau modificarile propriu-zise ale creantelor.

Daca, dupa esecul acestui acord, debitorul intra in insolventa, insasi acordul sau actele aditionale la contractele modificate ca urmare a acordului vor putea fi atacate cu actiunea in reintregirea patrimoniului debitorului prevazuta de art. 79 si urm. din Legea insolventei, dar si cu actiune in nulitate absoluta, daca sunt gasite intemeiate astfel de motive.

Mandatul ad-hoc inceteaza, conform Legii concordatului, in urmatoarele trei situatii :

(i) denuntarea unilaterala a mandatului de catre debitor sau de catre mandatarul ad-hoc; se observa ca, desi mandatarul ad-hoc este o persoana independenta de debitor, el fiind numit de presedintele tribunalului, legea acorda debitorului dreptul de denuntare unilaterala a mandatului; in mod normal, pentru simetrie, acest drept ar fi trebuit sa apartina presedintelului tribunalului (care are pozitia de mandant), si nu debitorului; textul legal poate fi calificat drept o inadvertenta sau, dimpotriva, o norma speciala, care deroga de la regulile obisnuite ale mandatului;

(ii) prin incheierea intelegerii (acordului) asupra modului de depasire a situatiei de dificultate financiara in care se fala debitorul, intelegere care este, de altfel, obiectivul fixat de lege mandatarului ad-hoc;

(iii) prin depasirea perioadei de 90 de zile in care mandatarul ar fi trebuit sa incheie intelegerea cu creditorii sai, fara ca acest acord sa se fi incheiat.

La cererea debitorului sau a mandatarului ad-hoc, presedintele tribunalului va constata incetarea mandatului ad-hoc, prin incheiere irevocabila.

Concordatul preventiv

Desi intentia proiectului initial al Legii concordatului era ca aceasta procedura sa fie una extrajudiciara, in varianta in vigoare a legii, concordatul preventiv este un contract judiciar, intrucit acordul de vointa al debitorului cu majoritatea creditorilor trebuie constatat sau omologat de judecatorul sindic pentru a putea avea efecte si opozabilitate fata de terti si fata de toti creditorii, inclusiv cei ce nu au semnat concordatul.

Chiar si asa, concordatul este in mod esential un acord de vointa al partilor si este, pina la constatarea sau omologarea sa, confidential, o stare pasagera si tratabila de dificultate financiara putind fi deturnata in insolventa, in lipsa confidentialitatii.

Beneficiari ai procedurii concordatului preventiv pot fi debitorii, persoane juridice, « care organizeaza o intreprindere aflata in dificultate financiara » (in realitate, este vorba de persoane juridice, titulare ale unor intreprinderii aflate in dificultate financiara), fara a fi in stare de insolventa.

Asadar, pentru a se putea deschide procedura concordatului preventiv, trebuie verificat daca : (i) petentul este o persoana juridica si (ii) intreprinderea sa se afla in stare de dificultate financiara.

Prezentarea integrala in format PDF o puteti descarca de AICI.

Lasati un raspuns

Trebuie sa fiti conectat pentru a posta un comentariu.