1. O creanta poate fi realizata prin executare silita doar daca are caracter cert, lichid si exigibil, iar executarea silita este ultimul resort la care ar trebui sa apeleze creditorul pentru a si-o realiza[1]. Cuantumul unei obligatii banesti ce rezulta din aplicarea unei clauze abuzive nu poate fi cert, intrucat valoarea data de criteriul formal este diferita de valoarea data de criteriul real de calcul. Expresia baneasca a unei obligatii nu poate fi determinata daca criteriul de calcul este incert, iar momentul de la care incepe calculul este imprecis sau nu poate fi stabilit. Contraprestatia comerciantului care declanseaza obligatia de plata a consumatorului nu exista sau este imprecis indicata, cu consecinta ca nici exigibilitatea creantei nu este indubitabila. … mai mult
Actiunea individuala a consumatorului pentru realizarea drepturilor si protectia intereselor sale economice, intreprinsa fie pe cale conventionala (negociere cu creditorul), fie pe cale judiciara sau administrativa, este, de regula, ineficienta si costisitoare, dar mai ales intimidanta, prin nivelul ridicat al potentialelor cheltuieli de judecata pe care consumatorul le-ar putea risca daca, in mod previzibil, ar pierde lupta (inegala din perspectiva armelor juridice) cu puternicul sau adversar.
Fiscul roman nu ar trebui sa fie nici vedeta, nici personaj negativ, ci sa colecteze integral si la timp veniturile fiscale, fara discriminari si fara a tulbura jocul concurentei oneste.
Din cand in cand, insa, fiscul roman declanseaza campanii de colectare a taxelor, impozitelor si contributiilor sociale, unele dintre ele inventate prin interpretari creative ale legislatiei, altele uitate prin cotloane si sertare, ajunse la limita termenului de prescriptie si scoase de la naftalina pentru a crea impresia ca se lucreaza in interesul intregului popor.
De regula, aceste campanii sunt condimentate cu stimulente fianciare pentru “lucratorii” de la fisc, asa cum este recent re-inventatul fond de premiere, cuantificat dupa formula celor 15% din totalul veniturilor inregistrate intr-un an (si nu a celor colectate efectiv si legal, ca sa se poata vorbi, macar teoretic, de un merit sau de un succes care sa poata fi premiat). … mai mult
I.
Utilizarea pe scara larga a unor platforme electronice si virtuale de interactiune intre persoane a caror identitate este reciproc (si, de regula, intentionat) ignorata, utilizarea unor metode de anonimizare si ascundere a identitatii celor care interactioneaza concentrandu-si atentia pe obiectul comertului si nu pe identitatea participantilor, delocalizarea si depersonalizarea comertului, tipice tehnologiei informatiei, interpunerea din ce in ce mai frecventa a unor algoritmi informatici care incep sa semene din ce in ce mai mult cu inteligentele artificiale din filmele si romanele SF sau distopice, toate acestea fac cvasi-imposibila identificarea unui contract si, deci, a unor stipulatii contractuale care sa poata fi analizate sub raportul caracterului lor abuziv. … mai mult
Esentialul juridic al practicilor incorecte ale comerciantilor
§ 1. Practicile comerciale oneste
- Predictibilitatea si onestitatea practicilor comerciale presupun existenta unor valori, a unor repere sau a unor standarde care sa arate permanent la ce practici si comportamente comerciale ar trebui sa se astepte participantii la piata.
Practicile comerciale oneste, denumite si uzante comerciale cinstite, sunt impreuna un standard etic de comportament[1] in functie de care se apreciaza compatibilitatea sau congruenta practicilor concrete ale unui comerciant cu cerintele legale imperative ale legislatiei concurentei (ordinea publica de directie) si ale legislatiei protectiei consumatorilor sau a salariatilor (ordinea publica de protectie) precum si cu bunele moravuri si buna-credinta. Standardul onestitatii practicilor comerciale ne arata cum ar trebui sa fie raporturile juridice comerciale si economia capitalista de piata, astfel incat comerciantul, dintotdeauna suspectat de mercantilism si de speculatii ilegitime ori de manipulari, sa isi (re)capete si sa isi consolideze increderea partenerilor de afaceri si a cetatii in capacitatea sa de a crea si distribui bogatii. … mai mult
1. Principalul postulat al doctrinei clasice a economiei capitaliste este credinta ca, intr-o piata libera, oamenii se pot imbogati prin efort, inventivitate si productivitate proprii. In aceasta conceptie, cu conditia unei cresteri constante si a increderii in viitor, economia nu mai este un joc de suma nula, in care ceea ce castiga unii, pierd altii. Cand este in crestere constanta, ca o maree care poate ridica toate vasele, corabiile si micile ambaracatiuni de la tarm, economia permite tuturor sa isi ridice gradul de bunastare si calitatea vietii, piata libera favorizand propasirea individuala a celor care isi urmeaza interesele egoiste, ceea ce determina si cresterea generica a bogatiei comunitatii. … mai mult