Sa ne mintiti bine!

Postat de Gheorghe Piperea in Criza economica

In urma cu 7-8 luni estimam ca statul roman ar putea intra in faliment daca nu se vor fi luat masuri economice sanatoase de iesire din criza. Autoritatile romane insa tocmai obtinusera un imprumut masiv de la FMI si de la Comisia Europeana si nu aveau timp de astfel de “glume”, iar politicienii nostri erau in campanie electorala, fiind ocupati sa cheltuie bani pentru coafarea realitatii si imbrobodirea populatiei. In timp ce infrastructura de transport nu putea fi construita sau reparata, statul roman oferea cu larghete ajutoare sociale posesorilor de Mercedes, cu singurul scop de a le cumpara voturile. In timp ce erau inchise spitale si scoli, statul roman se lansa in bufoneria promovarii turistice a Romaniei, uitand ca 60% din populatia Romaniei inca are toaleta in curte.

Ei bine, acum, cand se vad cu ochiul liber efectele crizei (indelung si obstinat negate de autoritatile romane) si cand FMI cere Guvernului dovezi ale eforturilor anticriza, Presedintele Romaniei, din proprie initiativa, anunta, foarte constitutional, decizia sa de a impune Guvernului taierea nediferentiata a 25% din salariile tuturor bugetarilor, a 15% din bugetul pensiilor si a 15% din bugetul asigurarilor sociale. Nu stiu cum va face acest lucru Guvernul – efortul legislativ necesar fiind imposibil de finalizat in asa fel incat masurile respective sa intre in vigoare din 1 iunie – dar, din perspectiva cetateanului platitor de taxe si impozite, gestul Presedintelui si atitudinea Guvernului reclama demisia amandurora.

Statul roman este ca un comerciant care a luat un credit de la o banca, credit pe care nu il mai poate rambursa. Bancile, in astfel de cazuri, au doua optiuni : falimentul sau restructurarea creditului. A doua optiune se aplica doar in cazul in care comerciantul sau actionarii lui se obliga la unele sacrificii in plus, spre exemplu, aduc bani de acasa sau aduc garantii in plus. Asa si cu statul roman, reprezentat de Guvern. Vorbim de un comerciant cu un buget cam de 40 miliarde de euro. Atat e bugetul Romaniei acum. La acesti bani, care se aduna din taxele si impozitele platite de noi, se adauga alte 10 miliarde de euro din contributiile anuale de asigurari sociale. Contributiile sunt banii nostri: noi ii platim ca, la nevoie, de exemplu, la batranete, boala sau somaj, statul sa ni-i dea inapoi. Cu toate acestea, administratorii acestor bani, Guvernul si supra-guvernul, adica Presedintele, ne spun ca vor taia 15% din bugetul pensiilor si ajutoarelor sociale. Aceasta, in conditiile in care acesti administratori ne cheltuie banii cu investitii inutile in sedii de institutii publice, in masini de lux si in autostrazi pe Luna. Daca vrea sa evite falimentul, comerciantul in cauza trebuie sa isi schimbe managemenul, de urgenta. Asa si statul roman.

Dupa demisie, banii ar trebui sa fie orientati exclusiv catre cheltuielile absolut esentiale – educatie, sanatate, ordine publica, aparare si justitie. Investitiile paguboase ar trebui abandonate sau vandute particularilor care, ulterior, ar urma sa plateasca taxe, impozite, redevente din utilizarea acestor investitii.

Trecand la nivelul concret, nimeni nu ar fi de acord – si cu atat mai putin eu – cu majorarea impozitului unic sau a tva-ului, dar nimic nu impiedica Guvernul, mai ales fiscul, sa impoziteze veniturile si averile ascunse ale bogatilor Romaniei. Dl Patriciu spunea ca numai in bancile elvetiene sunt ascunse aprox.18 miliarde euro. In plus, vedeti si dumneavoastra pe strada sute de Mercedes S Klasse, pentru care in Franta se platesc cam 5.000 euro pe an, in timp ce la noi se plateste cam de cinci ori mai putin. De asemenea, vedeti sute si mii de case noi, construite de persoane fizice, care sunt impozitate cu 2,15 lei… De aici, din averile ascunse fiscului, dar afisate cu ostentatie vecinilor si fraierilor care se chinuie cu 1000 lei pe luna, se pot scoate bani seriosi. In plus, sunt cel putin 10 ministere care nu au nici un motiv sa existe. La ce ne trebuie un Minister al Turismului, decit ca sa o facem ministru pe prima doamna din umbra a tarii? De ce ne trebuie un Minister al Comunicatiilor, decit ca sa platim o sinecura politica? In fine, sunt 400 de companii mari, care au datorii la buget si la fondurile de asigurari sociale (pensii, somaj si sanatate) de 2,5 miliarde euro. Nimeni nu intreaba aceste companii cand isi vor plati aceste datorii. Si se intampla asta de 20 de ani.

Asadar, cand dl.presedinte va spune ca nu sunt bani pentru invatamant, sanatate, pensii si somaj, nu-l credeti, caci va (ne) minte.

Populatia rurala a Romaniei, care este majoritara, este lipsita de sansa unei educatii scolare sistematice si de calitate, intrucat scolile sunt improprii invatamantului, iar cadrele didactice profesioniste sunt o raritate. Sunt sute de localitati rurale in care scolile au in corpul didactic mai mult de jumatate din personal suplinitori, foarte multi dintre profesori fiind pensionari rechemati la catedra, din lipsa de solutii. Sunt scoli in care copiii de la ciclul primar “invata” cu un singur invatator, si acela suplinitor, in aceeasi perioada a zilei, in aceeasi clasa. Dar nu numai in zonele rurale situatia este atat de grava. In toata tara, cadrele didactice renunta la vocatia lor, plecand la munca in strainatate, din ratiuni economice si sociale.

Calitatea proasta a educatiei scolare rezulta din salarizarea inadmisibil de redusa a cadrelor didactice si a personalului auxiliar. Cadrele didactice care nu pleaca la munca in strainatate sau nu sunt nevoite sa se recalifice pentru un salariu mai decent, sunt determinate sa faca munca didactica suplimentara (denumita, impropriu, “meditatie”), in sacrificiul profesiei principale. In ultimii 20 de ani s-a creat un sistem paralel celui oficial in care elevii nu mai invata la scoala, ci la “meditatii”. Tot din lipsa unor salarii decente si a unei politici coerente si responsabile pentru viitorul Romaniei a aparut si a proliferat partea rea a invatamantului universitar privat.
Intr-adevar, afaceristi verosi si fara vocatie didactica au creat universitati particulare ca o afacere, dar aceasta afacere a devenit un debuseu obligatoriu si o sursa suplimentara de venit pentru majoritatea profesorilor de la universitatile de stat, care nu puteau subzista cu salariile din sistemul public. De aici scaderea dramatica a nivelului academic nu numai in universitatile particulare, ci si in universitatile de stat, si de aici inflatia uriasa de absolventi de invatamant obligatoriu care ingroasa an de an randurile somerilor sau ale imigrantilor romani.

Daca statul roman va asigura pe termen lung un salariu rezonabil si investitii sustinute in scoli, profesorii romani nu vor mai pleca la munca in strainatate, ci vor ramane in tara, pentru a-si valorifica vocatia. Daca acelasi stat va asigura o rezonabila plata a cadrelor didactice universitare, acestia nu vor mai fi tentati sa se angajeze in alte doua – trei job-uri de profesor in invatamantul privat, concentrandu-se pe calitatea actului de invatamant. Numarul potentialilor studenti se va reduce, astfel incat universitatile, publice sau private, sa redevina etaloane ale academismului.

In sistemul de sanatate trebuie sa se asigure de catre stat salarii rezonabile pentru medici si personal medical auxiliar. Un salariu rezonabil este singurul argument care i-ar putea retine pe medici si asistenti de la a pleca la munca in strainatate. Statul roman trebuie sa isi asume un plan pe termen mediu si lung de facilitare a asigurarilor private de sanatate si a spitalelor private. De asemenea, sunt urgent si imperativ necesare inchiderea si demolarea spitalelor vechi, cele mai multe infestate cu microbi intraspitalicesti. Statul roman trebuie sa isi asume constructia de spitale noi, dotate la standarde moderne. In afara de beneficiile evidente pentru populatia consumatoare de servicii medicale, constructia de spitale noi ar putea crea mii de locuri de munca si ar antrena si dezvoltarea unor sectoare economice grav afectate de criza, cum sunt constructiile si materialele de constructii.

O lacuna grava a sistemului romanesc de aparare este lipsa personalului calificat si a dotarilor necesare pentru apararea contra dezastrelor (inundatii, incendii de mare amploare, cutremure, atac terorist). O tara in care sa te simti in siguranta este o tara care cheltuieste eficient bani publici pentru asigurarea cetatenilor sai contra dezastrelor.

Din ratiuni electorale, Romania a ajuns o tara de asistati sociali, in conditiile in care un numar din ce in ce mai mic de persoane salariale reusesc sa mai alimenteze bugetele asigurarilor sociale. In timp ce Romania plateste ajutoare sociale posesorilor de Mercedes si amnistiaza fiscal marile intreprinderi de stat care nu platesc cu decadele contributiile la asigurarile sociale, copii si batranii institutionalizati mor cu zile in orfelineate si aziluri, pensionarii si saracii Romaniei nu-si pot cumpara medicamentele necesre, care sunt din ce in ce mai scumpe, iar diabeticii, persoanle afectate de cancer sau HIV traiesc cu spaima ca maine statul roamn nu va mai avea bani ca sa le asigure medicamentele gratuite sau compensate. Trebuie sa spunem nu unei Romanii de asistati sociali. Trebuie ca statul roman sa cheltuiasca banii de asigurari sociale numai pentru pensionari, someri si pentru persoanele aflate in nevoie si sa pretinda prin orice mijloace ca intreprinderile sa isi achite datoriile catre bugetele de asigurari sociale.