Partener coordonator al Piperea si Asociatii si al Rominsolv SPRL, Gheorghe Piperea este avocat, profesor universitar doctor, vicepresedinte UNPIR si membru al INSOL Europe. Pe acest blog veti gasi opiniile d-lui Piperea si alte articole de interes pentru mediul juridic, economic si social romanesc. Parerile exprimate aici apartin autorului sau celor care sustin discutii pe marginea subiectelor deschise.
11th
MAY
Sa ne mintiti bine!
Postat de Gheorghe Piperea in Criza economica
In urma cu 7-8 luni estimam ca statul roman ar putea intra in faliment daca nu se vor fi luat masuri economice sanatoase de iesire din criza. Autoritatile romane insa tocmai obtinusera un imprumut masiv de la FMI si de la Comisia Europeana si nu aveau timp de astfel de “glume”, iar politicienii nostri erau in campanie electorala, fiind ocupati sa cheltuie bani pentru coafarea realitatii si imbrobodirea populatiei. In timp ce infrastructura de transport nu putea fi construita sau reparata, statul roman oferea cu larghete ajutoare sociale posesorilor de Mercedes, cu singurul scop de a le cumpara voturile. In timp ce erau inchise spitale si scoli, statul roman se lansa in bufoneria promovarii turistice a Romaniei, uitand ca 60% din populatia Romaniei inca are toaleta in curte.
Ei bine, acum, cand se vad cu ochiul liber efectele crizei (indelung si obstinat negate de autoritatile romane) si cand FMI cere Guvernului dovezi ale eforturilor anticriza, Presedintele Romaniei, din proprie initiativa, anunta, foarte constitutional, decizia sa de a impune Guvernului taierea nediferentiata a 25% din salariile tuturor bugetarilor, a 15% din bugetul pensiilor si a 15% din bugetul asigurarilor sociale. Nu stiu cum va face acest lucru Guvernul – efortul legislativ necesar fiind imposibil de finalizat in asa fel incat masurile respective sa intre in vigoare din 1 iunie – dar, din perspectiva cetateanului platitor de taxe si impozite, gestul Presedintelui si atitudinea Guvernului reclama demisia amandurora.
Statul roman este ca un comerciant care a luat un credit de la o banca, credit pe care nu il mai poate rambursa. Bancile, in astfel de cazuri, au doua optiuni : falimentul sau restructurarea creditului. A doua optiune se aplica doar in cazul in care comerciantul sau actionarii lui se obliga la unele sacrificii in plus, spre exemplu, aduc bani de acasa sau aduc garantii in plus. Asa si cu statul roman, reprezentat de Guvern. Vorbim de un comerciant cu un buget cam de 40 miliarde de euro. Atat e bugetul Romaniei acum. La acesti bani, care se aduna din taxele si impozitele platite de noi, se adauga alte 10 miliarde de euro din contributiile anuale de asigurari sociale. Contributiile sunt banii nostri: noi ii platim ca, la nevoie, de exemplu, la batranete, boala sau somaj, statul sa ni-i dea inapoi. Cu toate acestea, administratorii acestor bani, Guvernul si supra-guvernul, adica Presedintele, ne spun ca vor taia 15% din bugetul pensiilor si ajutoarelor sociale. Aceasta, in conditiile in care acesti administratori ne cheltuie banii cu investitii inutile in sedii de institutii publice, in masini de lux si in autostrazi pe Luna. Daca vrea sa evite falimentul, comerciantul in cauza trebuie sa isi schimbe managemenul, de urgenta. Asa si statul roman.
Dupa demisie, banii ar trebui sa fie orientati exclusiv catre cheltuielile absolut esentiale – educatie, sanatate, ordine publica, aparare si justitie. Investitiile paguboase ar trebui abandonate sau vandute particularilor care, ulterior, ar urma sa plateasca taxe, impozite, redevente din utilizarea acestor investitii.
Trecand la nivelul concret, nimeni nu ar fi de acord – si cu atat mai putin eu – cu majorarea impozitului unic sau a tva-ului, dar nimic nu impiedica Guvernul, mai ales fiscul, sa impoziteze veniturile si averile ascunse ale bogatilor Romaniei. Dl Patriciu spunea ca numai in bancile elvetiene sunt ascunse aprox.18 miliarde euro. In plus, vedeti si dumneavoastra pe strada sute de Mercedes S Klasse, pentru care in Franta se platesc cam 5.000 euro pe an, in timp ce la noi se plateste cam de cinci ori mai putin. De asemenea, vedeti sute si mii de case noi, construite de persoane fizice, care sunt impozitate cu 2,15 lei… De aici, din averile ascunse fiscului, dar afisate cu ostentatie vecinilor si fraierilor care se chinuie cu 1000 lei pe luna, se pot scoate bani seriosi. In plus, sunt cel putin 10 ministere care nu au nici un motiv sa existe. La ce ne trebuie un Minister al Turismului, decit ca sa o facem ministru pe prima doamna din umbra a tarii? De ce ne trebuie un Minister al Comunicatiilor, decit ca sa platim o sinecura politica? In fine, sunt 400 de companii mari, care au datorii la buget si la fondurile de asigurari sociale (pensii, somaj si sanatate) de 2,5 miliarde euro. Nimeni nu intreaba aceste companii cand isi vor plati aceste datorii. Si se intampla asta de 20 de ani.
Asadar, cand dl.presedinte va spune ca nu sunt bani pentru invatamant, sanatate, pensii si somaj, nu-l credeti, caci va (ne) minte.
Populatia rurala a Romaniei, care este majoritara, este lipsita de sansa unei educatii scolare sistematice si de calitate, intrucat scolile sunt improprii invatamantului, iar cadrele didactice profesioniste sunt o raritate. Sunt sute de localitati rurale in care scolile au in corpul didactic mai mult de jumatate din personal suplinitori, foarte multi dintre profesori fiind pensionari rechemati la catedra, din lipsa de solutii. Sunt scoli in care copiii de la ciclul primar “invata” cu un singur invatator, si acela suplinitor, in aceeasi perioada a zilei, in aceeasi clasa. Dar nu numai in zonele rurale situatia este atat de grava. In toata tara, cadrele didactice renunta la vocatia lor, plecand la munca in strainatate, din ratiuni economice si sociale.
Calitatea proasta a educatiei scolare rezulta din salarizarea inadmisibil de redusa a cadrelor didactice si a personalului auxiliar. Cadrele didactice care nu pleaca la munca in strainatate sau nu sunt nevoite sa se recalifice pentru un salariu mai decent, sunt determinate sa faca munca didactica suplimentara (denumita, impropriu, “meditatie”), in sacrificiul profesiei principale. In ultimii 20 de ani s-a creat un sistem paralel celui oficial in care elevii nu mai invata la scoala, ci la “meditatii”. Tot din lipsa unor salarii decente si a unei politici coerente si responsabile pentru viitorul Romaniei a aparut si a proliferat partea rea a invatamantului universitar privat.
Intr-adevar, afaceristi verosi si fara vocatie didactica au creat universitati particulare ca o afacere, dar aceasta afacere a devenit un debuseu obligatoriu si o sursa suplimentara de venit pentru majoritatea profesorilor de la universitatile de stat, care nu puteau subzista cu salariile din sistemul public. De aici scaderea dramatica a nivelului academic nu numai in universitatile particulare, ci si in universitatile de stat, si de aici inflatia uriasa de absolventi de invatamant obligatoriu care ingroasa an de an randurile somerilor sau ale imigrantilor romani.
Daca statul roman va asigura pe termen lung un salariu rezonabil si investitii sustinute in scoli, profesorii romani nu vor mai pleca la munca in strainatate, ci vor ramane in tara, pentru a-si valorifica vocatia. Daca acelasi stat va asigura o rezonabila plata a cadrelor didactice universitare, acestia nu vor mai fi tentati sa se angajeze in alte doua – trei job-uri de profesor in invatamantul privat, concentrandu-se pe calitatea actului de invatamant. Numarul potentialilor studenti se va reduce, astfel incat universitatile, publice sau private, sa redevina etaloane ale academismului.
In sistemul de sanatate trebuie sa se asigure de catre stat salarii rezonabile pentru medici si personal medical auxiliar. Un salariu rezonabil este singurul argument care i-ar putea retine pe medici si asistenti de la a pleca la munca in strainatate. Statul roman trebuie sa isi asume un plan pe termen mediu si lung de facilitare a asigurarilor private de sanatate si a spitalelor private. De asemenea, sunt urgent si imperativ necesare inchiderea si demolarea spitalelor vechi, cele mai multe infestate cu microbi intraspitalicesti. Statul roman trebuie sa isi asume constructia de spitale noi, dotate la standarde moderne. In afara de beneficiile evidente pentru populatia consumatoare de servicii medicale, constructia de spitale noi ar putea crea mii de locuri de munca si ar antrena si dezvoltarea unor sectoare economice grav afectate de criza, cum sunt constructiile si materialele de constructii.
O lacuna grava a sistemului romanesc de aparare este lipsa personalului calificat si a dotarilor necesare pentru apararea contra dezastrelor (inundatii, incendii de mare amploare, cutremure, atac terorist). O tara in care sa te simti in siguranta este o tara care cheltuieste eficient bani publici pentru asigurarea cetatenilor sai contra dezastrelor.
Din ratiuni electorale, Romania a ajuns o tara de asistati sociali, in conditiile in care un numar din ce in ce mai mic de persoane salariale reusesc sa mai alimenteze bugetele asigurarilor sociale. In timp ce Romania plateste ajutoare sociale posesorilor de Mercedes si amnistiaza fiscal marile intreprinderi de stat care nu platesc cu decadele contributiile la asigurarile sociale, copii si batranii institutionalizati mor cu zile in orfelineate si aziluri, pensionarii si saracii Romaniei nu-si pot cumpara medicamentele necesre, care sunt din ce in ce mai scumpe, iar diabeticii, persoanle afectate de cancer sau HIV traiesc cu spaima ca maine statul roamn nu va mai avea bani ca sa le asigure medicamentele gratuite sau compensate. Trebuie sa spunem nu unei Romanii de asistati sociali. Trebuie ca statul roman sa cheltuiasca banii de asigurari sociale numai pentru pensionari, someri si pentru persoanele aflate in nevoie si sa pretinda prin orice mijloace ca intreprinderile sa isi achite datoriile catre bugetele de asigurari sociale.
Comentariile cititorilor
Lasati un raspuns
Post Meta
-
May 11, 2010 -
Criza economica -
5 Comments
-
Comments Feed
Stimate domnule profesor,
Va urmaresc blogul de ceva vreme si m-am hotarat sa va scriu sa va cer o parere in masura in care veti avea timpul necesar sa imi raspundeti. Intrebarea mea nu are legatura cu subiectul de mai sus, dar este legata de domeniul Dumneavoastra predilect de activitate – insolventa.
Problema apartine unor prieteni de familie care au apelat la o societate de constructii pentru a cumpara o casa amplasata intr-o zona rezidentiala. Au avansat suma de 100.000 euro din pretul total de 150.000 euro cat costa casa la cheie (inclusiv moblla). Atat terenul cat si casele din respectivul complex erau ipotecate in favoarea unei banci, societatea finantand constructia cu un credit ipotecar.
Inainte de incheierea contractului de vanzare-cumparare societatea intra in insolventa la cererea debitorului. Casa nu este complet finisata si nici mobilata. La doua zile dupa pronuntarea sentintei, administratorii societatii incheie cu prietenii mei un antecontract de vanzare-cumparare in forma autentica in care recunosc ca au primit suma de 100.000 euro in schimbu casei – nu pomenesc nimic de fapul ca s-a deschis procedura. Pana atunci platile s-au facut in baza unor facturi.
Acum nu stim ce este de facut?
Prietenii mei s-au inscris la masa credala cu suma avansata, dar ei nu vor banii (pe care de altfel nu au sanse sa-i primeasca fiind creditori chirografari)ei vor totusi sa dobandeasca proprietatea casei. Banca pretinde inca o data 150.000 euro, ceea ce este imposibil; prietenii mei nu au banii acestia si oricum casa in stadiul in care se afla si in conditiile pietei actuale nu valoreaza atat.
La sfatul lichidatorului (intre timp s-a dispus intrarea in faliment) prietenii mei au formulat cerere in baza art. 93 indice 1 insa judecatorul-sindic i-a intrebat daca au platit tot pretul sau daca au consemnat diferenta. Se omite insa sa se tina cont de faptul ca imobilul nu este in starea mentionata in antecontract; prietenii mei au cerut evaluarea acsei la stadiul actual si sa se constate ca au achitat pretul corespunzator -judecatorul-sindic a afirmat ca nu poate interveni si modifica acordul de vointa al partilor. Prietenii mei sunt diperati, au platit o suma enorma pentru care au apelat la un credit ale carui rate le platesc lunar, dar casa nu le apartine si este posibil sa ramana fara nimic.
Nu pot sa cred ca nu poate exista nicio solutie acceptabila la aceasta situatie ingrata.
Va rugam sa ne ajutati si sa ne luminati cu un sfat.
Cu deosebita stima si respect,
Buna ziua doamna Ioana, actiunea facuta de petenti in baza art. 93-1 din Legea insolventei este, aparent, singura la indemina. Judecatorul sindic poate sa spuna corect ca n-are atributia de a modifica vointa partilor si, de asemenea, poate spune in mod corect ca pentru a perfecta vinzarea, trebuie consemnat pretul. Cu toate acestea, imobilul nu este finalizat si, deci, e nevoie de finantare pentru a fi terminat. Prietenii dvs au cumparat un imobil ce se presupunea ca va fi finalizat si doar acesta ar fi justificat plata intregului pret. Asadar, o expertiza care sa spuna ce mai e de investit nu ar avea cum sa modifice vointa reala a partilor. Mai exista si solutia ca, dupa ce se inscriu la masa credala cu suma platita in avans, prietenii dvs se se asocieze cu ceilalti cumparatori ai ansamblului, sa participe la licitatia de vinzare in faliment punind in scimbul pretului creantele lor reunite si, ulterior, sa finanteze in comun finalizarea amsamblului. Intr-o asemeea situatie, tot ceea ce ar mai trebui sa plateasca adjudecatari in faliment ar fi cheltuielile de procedura (onorariul lichidatorului plus 2% din suma care se duce la un fond public). Succes, Gh. Piperea
Buna ziua
As dori sa stiu care mai este stadiul Legii falimentului personal si cand apreciati ca ar putea intra in vigoare.
Multumesc anticipat
Stimate domnule profesor,
Aveti dreptate, ducem lipsa de oameni competenti, mai ales in invatamant, locul in care se formeaza specialisti in toate domeniile. Nici nu e de mirare, avand in vedere faptul ca profesori care si-au ales aceasta meserie dupa revolutie, pentru ca asta au vrut, urmand o facultate de stat, trebuie sa stea la cheremul unor directori incompetenti de scoli si licee, numiti politic, si care nu stiu sa faca altceva decat sa “spele” banul public. Ce se poate face in astfel de situatii, cand o banca, o simpla banca in care pot sta 2 elevi, se achizitioneaza cu enorma suma de 800 ron,un scaun(si nu tapitat)cu 80 de ron, iar lambriurile se schimba aproape in fiecare an? Si asta in conditiile in care un birou nu prea modest costa cca 200 ron, iar un scaun tapitat mai putin de 80 ron. Fara sa mai vorbim de alte proiecte extracurriculare finantate din banii primariei, care este foarte bogata, bani pe care si-i insusesc tot unii dintre consilierii primariei, pentru ca sunt profesori si la liceu. La ultima alegere pentru primari, sa fie sigur ca va mai avea un mandat, a dispus ca parintii care platesc engleza la gradinita pentru copiii lor, sa nu mai plateasca, pentru ca vor fi sponsorizati de primarie. Cum? Directorul scolii a semnat un contract de colaborare cu profesorii de engleza, care pentru 8 ore de engleza pe luna efectuate la gradinita luau de 2 ori mai mult decat pentru 72 de ore didactice, norma de profesor. Aici este problema, nu la diminuarea salariilor si a pensiilor care oricum sunt de 2 lei.Eu una, am observat foarte multe, dar se pare ca multi sunt flamanzi, nu de mancare, de bani. Si am vazut ca oamenii competenti sunt incomozi.Chiar trebuie sa-i lasam sa-si faca de cap? Eu ma gandeam ca trebuie sa le mai dam cate un bobarnac, din cand in cand,chiar si astora mici, care fura in disperare.Sistemul e infect, dar am preferat sa ma indrept catre o a doua facultate de stat, decat sa “fug” din tara, chiar si in conditiile in care castig bine numai ca profesor, fara “meditatii”.
Cu deosebita consideratie,
@Elena – Daniela
Multumesc pentru comentariu, foarte pertinent, de altfel. Ramine problema diminuarii progresive a celor care au vocatie de a fi dasacali, dar din ratiuni economice sau sociale migreaza catre alte profesii sau catre alte tari. Eu cred ca aceasta criza, dupa ce va fi trecut, va determina reintoarcerea la valorile sociale adevarate, iar educatia tinerei generatii nu poate fi asigurata decit daca este ghidata de aceste valori adevarate (ma refer la familie, merit, munca cinstita, solidaritate umana si sociala, credinta). Toate cele bune, Gh. Piperea