Legea falimentului personal – din ce in ce mai aproape de realitate

Postat de Gheorghe Piperea in Criza economica

Implicarea mass-mediei devine din ce in ce mai activa in jurul propunerii mele legislative.  Extras din articolul publicat de Click:

În prezent, cine are o datorie şi dintr-un anumit motiv nu o mai poate plăti, rămâne la „mila” creditorilor. Este şi cazul celor peste 600.000 de restanţieri ai băncilor care în momentul de faţă se confruntă cu obligaţia de a returna sumele împrumutate, chiar şi în condiţiile în care se confruntă cu o situaţie financiară precară.

Cititi restul AICI

Foto: Ziarul CLICK.

Dupa 20 de ani

Postat de Gheorghe Piperea in Politica

La 20 de ani de la Revoluţia din Decembrie 1989, România este perceputa ca una dintre cele mai corupte ţări din Europa, incapabilă să acceseze şi să gestioneze fondurile europene, incapabilă să îşi creeze sau sa-si intretina propria infrastructura, incapabilă să îşi educe proprii cetăţeni si incapabilă să asigure sănătatea, accesul la justitie şi securitatea propriilor cetateni.

România este identificată în lume ca fiind ţara violurilor, crimelor, jafurilor, accidentelor, grevelor declansate de sindicalisti milionari, a cazurilor de corupţie, spăgilor, cerşetorilor, taberelor de la marginea oraşelor si a copiilor maltrataţi. Este tara in care se moare in spitale sau in ambulante pentru ca nu sunt medicamente, medici, curatenie si omenie. Este ţara în care promisiunile nu se respecta, iar tupeul înlocuieşte legea sau comportamentul civilizat.

România in care traim nu a fost capabilă, ca stat, să îşi promoveze propria elită respectată şi urmată în exemplul ei de cetăţenii ţării si să se impună restului lumii prin acţiuni coerente, profesioniste şi argumentate. A reusit sa isi creeze, in schimb, o pletora de politicieni care s-au insurubat bine in economie si administratie, o asa-zisa clasa politică dominată de persoane care provin din fosta securitate, din fostul partid comunist sau din fosta nomenclatură politico-economică de dinainte de 1989 si care, in mare parte, se regaseste direct sau indirect in topul primilor milionari ai tarii.

Aproape toţi seniorii politicii româneşti s-au format în perioada comunistă în decursul căreia erau, într-un fel sau altul, inter-dependenţi cu structurile de control al politicii şi al economiei din acea vreme. Pentru a păstra acest control, ei şi-au perpetuat relaţiile şi mentalitatea de atunci.

Majoritatea absolută a tinerilor politicieni români s-a format pe lângă aceşti seniori şi ei sunt, practic, clone ale acestora.

Cel mai rău este faptul că nici actuala criză politică majoră pe care o traversează lumea şi, o dată cu ea, şi România, nu a determinat aceste persoane să facă necesarul pas înapoi, pentru a da o şansă cetăţenilor României de a alege. De altfel, principalii contracandidaţi ai actualului preşedinte nu sunt altceva decât epigoni ai acestuia, ce îi repetă stilul şi chiar limbajul.

O asemenea clasă politică nu poate fi o soluţie la actuala criză şi nu ne poate reda demnitatea şi libertatea. Ea trebuie înlocuită, fizic, cu o nouă clasă politică, alcătuită din oameni care s-au format şi au performat după Revoluţie.

Estimez ca, in mod realist, maxim 40% la sută din români vor veni la vot în toamnă, restul fiind ori dezinteresati, ori scirbiti de framintarea politica romaneasca. In definitiv, omul are alte prioritati acum, spre exemplu, sa reuseasca sa gestioneze bine criza economica a propriei familii. Dar lipsa de la vot e periculoasa, intii pentru ca dezastrul economic ce se apropie este rodul „muncii” actualei clase politice si, mai apoi, pentru ca cei 40% de care vorbim vor veni să îi voteze cam în proporţii egale pe cei trei reprezentanţi ai partidelor mari din Parlament şi, poate, pe naţionalişti. Adica tot pe ei, politicienii cocotati in fruntea statului de 20 de ani, si culpabili de actuala criza economica. Nu avem nici o speranta de schimbare din aceasta zona de votanti, mai ales că votul lor este orientat prin strategii de manipulare (pomeni electorale, asistenta sociala ne-necesara, ajutoare de stat, promisiuni de majorari ale salariilor) şi de recompensare în bani a exerciţiului votului. Este frustrant ca, totusi, acestia sunt votantii care ne vor decide destinul pentru inca 5 ani.

Solutia este ca Romania „tacuta”, platitoare de taxe, tematoare pentru viitorul ei si pentru destinul Romaniei ca democratie, capabila sa coaguleze si sa ofere o alternativă la actuala clasă politică, sa vina la vot. Sunt convins că din cei 60% din românii cu drept de vot ce refuză sau omit acum să voteze, foarte mulţi sunt interesaţi de spaţiul public şi de siguranţa afacerii sau locului lor de muncă, dar nu vin la vot pentru că nu au o opţiune. Cred cu tarie ca cei ce s-au format şi au performat după 1990, fără a fi parte a sistemului politico-economic românesc, ar putea fi această optiune.

Cei care s-au săturat să aleaga intre comunistul cu fata umana şi comunistul rău si decrepit ori sa aleaga între securişti şi masoni si cei deranjati de faptul că jocurile continuă să fie făcute în cercul închis al celor care, de 20 de ani, au făcut din politică o afacere şi o sursă de bani, fiţe, amante şi sinecuri, au o solutie: votul informal contra tuturor acestor politicieni.

Mergeti la vot si scrieti pe buletin numele persoanei pe care ati dori-o presedinte. Votul va fi, desigur, anulat, iar persoana indicata nu va deveni presedinte, dar candidatii oficiali cu sanse de a fi votati de cei carora le manipuleaza de 20 de ani voturile vor avea, la modul cel mai dur cu putinta, acceptiunea faptului ca timpul lor a trecut. Dintr-un astfel de vot informal este foarte probabil sa se coaguleze aceea miscare civica, similara celei din decembrie 1989, care ii va matura de la putere pe urmasii lui Ceausescu.

Primul principiu al acestei miscari este refuzul ipocriziei. Să nu minţi ca să îi controlezi pe ceilalţi – acesta este adevaratul comandament al bunului simt si nu sloganul de campanie electorala al celor trei “mari”.

Cel de-al doilea principiu este valorizarea meritului. Romania are valorile sale individuale, multe dintre aceste valori contribuind la progresul altor tari, caci in tara lor sunt ignorate. E timpul ca acest stat sa rupa cu „traditia” ocultarii acestor valori, pe care o practica in favoarea acestor indivizi fără scrupule care ne conduc si care s-au “valorizat” după ce au intrat în politică sau pentru că sunt rude cu politicieni importanţi.

În fine, un al treilea principiu este cel al statului – paznic de noapte. Statul roman trebuie să ne asigure accesul la învăţământ, la sistemul de sănătate şi protecţie socială, funcţionarea justiţiei, ordinea publică şi apărarea ţării. În rest, statul trebuie să se abţină de la a interveni în economie şi să nu pătrundă pe terenul drepturilor individuale. Dacă este lăsat în pace, românul se descurcă singur.

Asadar, sa mergem la vot si sa punem punct celor 20 de ani profetiti de Brucan!

Ma retrag din cursa. Dar raman pe baricade

Postat de Gheorghe Piperea in "The Way I Are", Politica

Dupa o experienta de aproape 4 luni de zile, este momentul sa imi anunt retragerea din „cursa” pentru mandatul de Presedinte al Romaniei. Am strins pina acum doar 15.000 de semnaturi. Sunt mindru de aceste semnaturi, pentru ca ele sunt sincere si datatoare de speranta ca in viitorul apropiat oamenii isi vor dori o alta clasa politica si ca vom reusi demolarea actualului stil romanesc de a face politica. Sunt mindru de aceste semnaturi si pentru ca ele s-au obtinut pe cheltuiala si efort proprii, fara sprijinul vreunei forte politice.
Am retinut din aceasta experienta multe, dar cele mai semnificative sunt urmatoarele :

a) Am aflat de la sursa cit este de simpla „procedura” de falsificare a semnaturilor de sustinere; acest lucru imi va permite sa contest cel putin o candidatura la presedintie a unuia dintre primii 4 candidati din sondaje;

b) Modalitatea de filtrare a candidatilor la prezidentiale, actualmente in vigoare in Romania, este complet ipocrita si fals democratica; in viitorul apropiat trebuie abandonat acest criteriu ipocrit al semnaturilor de sustinere a candidaturii, in favoarea unui sistem de alegeri preliminare, de genul celor care se fac in SUA, sistem care este nu numai democratic, ci si necesar pentru o mai buna cunoastere a candidatilor si a programelor lor; ca fapt divers, rog cititorii acestui mesaj sa observe ca dl Flutur, seful de campanie al dlui Basescu, a anuntat ca, in numai 5 zile, PDL a reusit sa stringa 600.000 de semnaturi de sustinere; am facut un calcul si mi-a reiesit ca, pentru acest final, ar fi trebuit mobilizati cel putin 600 de oameni care sa se ocupe timp de 5 zile exclusiv cu stringerea de semnaturi si m-am intrebat cind oare au fost adunati acesti oameni si pusi la lucru atit de intens, daca dl Basescu, independentul nostru presedinte, si-a anuntat candidatura in urma cu doar 10 zile; si n-am gasit nici un raspuns logic; oare exista vreo logica aici?

c) Mass-media traditionala si, implicit, televiziunile de stiri, fie au ignorat candidatura si programul meu, fie le-au ironizat, fara sa se intrebe daca realmente am ceva de spus; nu ma deranjeaza atit de mult aceasta atitudine, intrucit am stiut de la inceput ca asa va fi; nu ma pot opri, insa, de la urmatoarea observatie : presa traditionala este ca femeia romanca, mai ales cea de la tara, care este batuta si umilita sistematic de un sot sau ibovnic betiv, afemeiat si cartofor, dar care nu face nimic pentru a scapa de cosmar, intrucit barbatul-calamitate respectiv aduce bani in casa sau are avere; intr-un stil un pic masochist, presa romana se plinge pe toate drumurile ca nu are optiune in clasa politica actuala, dar, in acelasi timp, nu se poate abtine de la a fabrica stiri si talk-show-uri cu vesnicii politicieni romani specialisti in orice si in nimic, cu presedinti de club de fotbal – politicieni si cu club-eri deveniti peste noapte euro-parlamentari, pentru ca scandalurile, laturile in care se balacesc acestia si ghionturile pe care si le administreaza aduc rating si, deci bani in casa; sunt televiziuni care, in mod ipocrit, lanseaza chiar programe de debarasare de actualii politicieni („Miscarea de rezistenta”; „Noi vrem respect” si alte campanii ipocrite de acelasi gen), dar cind cineva le prezinta un program si o experienta personala care ar putea contribui la aceasta debarasare, acel cineva este ironizat sau ignorat; multumesc acelor ziaristi care, totusi, m-au intrebat ce vreau – ma refer la Bursa, la Radio Romania Actualitati si la dna Monica Anghel de la Europa FM.

Multe alte lucruri mai sunt de spus, dar toate la timpul lor. Subsemnatul nu va disparea din spatiul public, ci va incerca, cu forte proprii (limitate, dar sincer mobilizate catre scopul Programului Piperea), sa ajute la aceasta schimbare si sa coaguleze o miscare civica sau chiar politica, despre care clasa politica actuala sa fie nevoita a vorbi cu respect si teama in viitorul apropiat.

In final, sfatuiesc toti cei 15.000 de cetateni romani care au semnat pentru candidatura mea sa nu ii voteze pe Oprescu (veti vedea motivele acestei sugestii miine, 16 oct. 2009, in ziarul Romania libera, care imi va publica un articol pe tema candidaturii acestui fals independent) si nici pe Basescu sau Geoana. Cele doua persoane din urma sunt acelea care au adus dezastrul in Romania in anul 2009 si care s-au cocotat in sondaje pe primele doua locuri. Oameni buni, nu-i mai votati. Acesti tipi nu sunt doar incompetenti. Ei v-au adus aici ca sa va poata controla mai bine. Cel ce ajunge la disperare asteapta salvarea de la stat. Nimic nu e mai simplu decit sa minti si sa manipulezi un om disperat. Asa cum au facut-o de fiecare data, dupa ce va vor fi cumparat voturile cu promisiuni mincinoase, vor uita imediat cea au promis, caci pe ei nu ii intereseaza decit puterea si controlul asupra voastra, si nu respectarea cuvintului dat.

Si, in plus, nu vedeti ca tipii astia au o gramada de schelete in dulap (sau “scheleti”, ca sa il citez pe Oprescu)? Au afaceri ciudate cu case date cadou de stat, au rude si rubedenii care fac hiper-afaceri cu statul si nu se dau in laturi nici de la comert cu arme, pe scurt fac averi pe spatele vostru. Nici unul dintre ei si nici rubedeniile lor nu ar fi nimic fara postura politica in care se afla de 20 de ani. Ce ar fi fost cei doi, daca nu ar fi intrat in politica dupa 1990? Zero. Nada. Nulla. Nullum est, nullum producit efectum. Daca ar iesi din politica, s-ar rata complet. De aceea e important pentru ei sa ramina in politica.

Dar pentru noi e important sa o paraseasca.

Criza nu iarta pe nimeni: Multi dintre restantierii bancilor sunt magistrati si avocati

Postat de Gheorghe Piperea in Criza economica

In Romania sunt aproximativ 1 milion de persoane restantiere la plata creditelor bancare si multe dintre acestea provin chiar din sistemul juridic. Cea mai buna solutie pentru recuperarea platilor restante ar fi declansarea procedurii de insolventa, dar legislatia necesara in acest sens inca nu a fost adoptata.

Solutia cea mai simpla ar fi declansarea procedurii de insolventa. Avantajele pentru client sunt ca, odata cu inceperea procedurii, nu poate fi executat silit si suma pe care o are de platit este  “inghetata” la nivelul din acel moment.

Cititi, pe larg, in Hotnews.

Guvernul Boc a facut Poc – Romania la 10.000 de leghe sub normalitate

Postat de Gheorghe Piperea in Politica

A cazut Guvernul, motiunea a trecut. Sustin cu tarie, asa cum am facut si in trecut, varianta unui guvern tehnocrat, de specialisti. Este SINGURA SOLUTIE pe care Romania o are in aceste momente dramatice pe care le traverseaza, atat din punct de vedere politic, cat si economic si social.

Zilele care urmeaza sunt hotaritoare si dramatice pentru urmatorul an de zile din viata acestui stat roman falit si a unui popor scarbit, realmente, de ceea ce vede cand ridica privirea catre politicieni.

Un guvern demis de parlament nu mai poate emite nici un act juridic, ci numai sa gestioneze treburile curente ale statului pina la alegerile presedintiale.

Asadar, nici o ordonanta de urgenta, hotarire de guvern sau achizitie publica nu vor mai fi posibile. Nici macar legile care asteapta votul in parlament, fie pentru ca sunt proiecte initiate de guvern, fie ca sunt proiecte parlamentare, nu vor mai putea “trece”, intrucit avizul guvernului, obligatoriu in procedura legislativa, nu va mai putea fi semnat. In situatii speciale sunt : legea salvgardarii intreprinderilor, legea insolventei simplilor particulari, legea bugetului pe anul 2010 (proiectul bugetului, care trebuie depus in parlament aceste zile, nu va mai putea fi semnat valabil), preconizatul pact asupra justitiei (care ar fi trebuit semnat pina in 31 oct. 2009, sub sanctiunea reluarii protestului magistratilor), proiectul legii pensiilor (care ar fi trebuit sa fie adoptat prin procedura asumarii raspunderii de catre demisul guvern Boc, si fara de care, dupa spusele acestuia, sistemul pensiilor va intra curind in colaps) si cele trei legi adoptate deja prin asumarea raspunderii in urma cu trei saptamini (care acum sunt inca la Curtea Constititionala, cu mari sanse de a fi declarate neconstitutionale).

Dar cel ma grav lucru este impactul enorm asupra situatiei economice. In afara de cursul de schimb (care a scazut in citeva zile de la 4,2 la 4,3 Ron/euro si care va provoca o crestere rapida a ratei creditelor neperformante, intrucit peste 80% din creditele de retail sunt in euro sau sunt consolidate in euro, crestere care va ridica in slavi riscul bancilor expuse pe astfel de credite), trebuie sa ne ingrijoreze efectul asupra increderii investitorilor in economia Romaniei, care oricum era déjà la cote alarmante si care tinde acum asimptotic catre zero. Bursa si-asa era muribunda; ii mai trebuia aceasta lovitura de gratie. Cum somajul este deja la 9% (eu cred ca este mai mult, avind in vedere ca majoritatea celor care nu lucreaza nu sunt inregistrati la oficiile de munca drept someri), iar romanii care lucreaza in strainatate fie nu mai trimit bani, fie se intorc in tara intrucit isi pierd locurile de munca pe capte, si cum lipsa banilor inseamna o reducere drastica a consumului, deci o reducere dramatica a incasarilor la buget, e usor de intrevazut ca sistemul cheltuielilor publice va crapa pe la toate incheieturile. Si iarna este atit de aproape…

Desigur ca un guvern poate fi propus de noua coalitie formata in parlament odata cu depunerea si votarea motiunii de cenzura. Nimic nu il poate obliga, insa, pe presedintele tarii, sa numeasca primul -ministru propus de aceasta coalitie. Dimpotriva, cred ca presedintele il va propune din nou ca premier pe dl Boc, sau pe altcineva din PDL. Probabil ca vom asista la un balet penibil coalitie majoritara – PDL – presedinte. Atentia publicului va fi distrasa de la alegerile presedintiale si focusata pe criza parlamentara si guvernamentala. Din aceasta situatie va cistiga, evident, actualul presedinte.

De altfel, criza actuala este un evident cistig pentru presedintele in functie, pentru ca acesta va veni, cu siguranta, la B1TV si ne va spune ca el a incercat sa ii tina in friu pe parlamentari, dar acestia au pus interesul de partid mai presus de interesul national, au lasat balta tara pentru a se rafui cu PDL si alte bla-bla-uri de acest gen. Este evident ca, mai mult sau mai putin, dl presedinte a lasat sau a fortat lucrurile sa mearga in aceasta directie, pentru a culege profitul. Stim bine ca dl presedinte se simte perfect in situatii de criza,  cind poate pescui in ape tulburi.

Totusi, ma intreb, de ce avea nevoie dl presedinte de o astfel de criza? In conditiile in care, oricum, la vot vor veni maxim 40% din romani, care vor vota in acelasi stil polarizat pe care il cunoastem din ultimele alegeri (36% PDL, 33% PSD, 15% PNL, 10% nationalisti), dl Basescu “nu are nicio sansa” sa piarda alegerile. Si, in conditiile in care, asa cum singur zicea la Sinicolaul Mare, unde si-a anuntat, by surprize, candidatura (ma rog ,a fost o “surpriza” doar pentru dna Udrea), dl presedinte nu si-a propus sa scoata tara din criza, de ce mai avea nevoie sa atirne inca o piatra de moara la gitul statului roman?

PS Subsemnatul nu mai este candidat la presedintia Romaniei.

(foto ziare.com)

Mass media incepe sa reactioneze: falimentul persoanelor fizice

Postat de Gheorghe Piperea in Criza economica

In direct la RFI, vineri, 9 octombrie. Romania inca nu are o lege a falimentului persoanelor fizice.

Interviu la Radio Romania Actualitati: Semnaturi celebre

Postat de Gheorghe Piperea in "The Way I Are"

Iata, mai jos, interviul de acum 2 zile dintr-o emisiune de exceptie de la Radio Romania Actualitati, Semnaturi celebre, realizata de doamna Denise Theodoru.

[podcast]http://www.piperea.ro/wp-content/uploads/sunet/piperea_srr.mp3[/podcast]

Candidatul Oprescu: Cavalerul fals si pisicher, calare pe o martoaga

Postat de Gheorghe Piperea in Politica

Domnul Oprescu imi este cunoscut, sub o anume fateta, din decembrie 2006-ianuarie 2007.

Intr-un anume proces, domnia sa a reusit suspendarea unui ordin de ministru care il demitea din functia de director al unui numar de 4 (patru!) spitale. A fost vorba de o sentinta a Curtii de apel Bucuresti, sectia contencios administrativ. Presa l-a considerat atunci un fel de erou care se luptase cu sistemul si cistigase. E drept ca, pe fond, procesul respectiv a fost irevocabil pierdut de dl Oprescu, atit la Curtea de apel, precum si la Curtea constitutionala si la Curtea de Casatie, dar presa a retinut doar victoria temporara din ianuarie 2007, nu si esecul definitiv si irevocabil din toamna lui 2007. In 2008, inainte de a deveni primar al Bucurestiului, dl Oprescu pierduse deja functia de director la toate cele 4 spitale pe care le pastorea prin 2006. Deci lupta de atunci a domniei sale cu sistemul se cam festelise. A ramas, insa, sporul evident de imagine dobindit la prima victorie.

Dupa ce a cistigat primaria, cu proiecte idioate de genul autostrazii suspendate, dl Oprescu nu a pierdut nici un prilej de a spune ca a venit la primarie pentru a ramine mult timp, pentru ca el vrea sa lucreze pentru bucurestenii “lui”. Asta pina cind un anume domn Cozminca (supranumit pe vremea lui Iliescu Zero Cozminca) l-a convins ca poporul il vrea presedinte al Romaniei. Nu a contat ca dl Oprescu este “miticul” perfect, bucuresteanul neserios care scuipa pe jos si asculta manele cu difuzoarele la maxim si care nu va fi votat in veci de ardeleni, banateni si nord-moldoveni (sau poate ca da; cine stie, s-o fi manelizat toata tara asta si n-am observant eu). Nu, a contat doar ca pentru dl Iliescu si pentru dl Nastase (doi insi care trebuie sa se razbune cumva pe prosta…, pardon, pe dl Geoana, care le-a furat jucaria), dl Oprescu este cavalerul care vine pe calul alb ca sa-l dea jos pe Basescu. Dar cavalerul e cam fals si cam pisichier, iar calul alb e de fapt o mirtoaga.

Cind dl Oprescu a candidat la primaria Bucurestiului, intr-o prima faza, BEM si Tribunalul Bucuresti i-au refuzat candidatura, pe motiv de lipsa a numarului minim de candidaturi. In plus, au fost suspiciuni de falsificare a unui mare numar de semnaturi si de folosire ilegala a bazelor de date ale unor spitale pentru a obtine identitati care sa umple pe lista spatiul de pina la semnatura. Sa nu uitam ca dl Oprescu a fost director la 4 (patru) astfel de spitale si ca a reusit sa adune „circa 40.000 de semnaturi”, cum singur declara, in anul 2008, in doar 4 zile. Cum o fi facut asta, Dumnezeu stie, dar Cotidianul chiar a publicat in facsimil o foaie cu 16 semnaturi, dintre care doar 2 persoane recunosteau ca au semnat (ce vremuri, ce ziar era Cotidianul si ce foaie mizera e acum, cind ni-l prezinta pe Oprescu drept solutia salvatoare de natie!). Ciudat este ca toti cei de pe lista erau fie angajati la spitalele respective, fie (fosti) pacienti.
M-am intrebat si atunci si ma intreb si acum daca nu cumva apar si eu pe vreo astfel de lista, pentru ca am fost si eu pacient al Spitalului Universitar Bucuresti in anul 2007!

Nici un procuror nu s-a sesizat din oficiu pentru vreo ancheta penala, dar oare nu era suspect amanuntul celor 5.000 de semnaturi false, mai ales ca, in anul 2007, candidatul Oprescu fusese acuzat in unele ziare ca isi cam lucrase dosarul de conferentiar universitar, adaugind pe lista de lucrari care trebuiau sa faca sustenabila candidatura sa, unele lucrari care nu ii apartineau? Eu, in locul celor de la BEC si in locul procurorului general, as fi foarte atent la acest amanunt, mai ales ca presa a vazut in sala in care s-a re-lansat dl Oprescu o sumedenie de generali de armata si de securisti. Ma rog, important este ca, in 2008, intr-un recurs formulat contra deciziei BEM si a Tribunalui Bucuresti, dl Oprescu  si-a re-cistigat calitatea de candidat, printr-o decizie un pic bizara a justitiei. Vreau sa fac observat efectul pozitiv imens antrenat de aceasta „victorie in contra sistemului” a dlui Oprescu. Ca element de PR, patania i-a venit manusa dlui Oprescu, facindu-l sa emita celebra – dar plagiata – fraza “fratilor, a venit si Oprescu”. Sunt 100% convins ca, in mod direct sau camuflat, strategia se va repeta si acum.

V-as ruga acum sa va reamintiti cine a pronuntat decizia irevocabila care i-a dat un atit de prielnic vint in pinze dlui Oprescu : aceeasi Curte de apel Bucuresti, sectia contencios administrativ care i-a dat cistig de cauza si in ianuarie 2007!

Coincidenta ma face sa imi reamintesc circumstantele bizare ale celeilalte “victorii” a dlui Oprescu impotriva sistemului, din 5 ianuarie 2007. Presa vremii spunea, mai mult inabusit decit pe fata, ca autorul actului jurisdictional “de mare curaj” de atunci nu era altul decit un fost colonel de securitate, fost subordonat al unui fost general de securitate, omonim reclamantului. Rapiditatea deosebita si eficienta in planul PR-ului a solutiei de admitere a candidaturii la primaria Bucurestiului ma fac si acum sa ma intreb daca nu cumva a fost si aici vorba de un mic ajutor dinspre indelung acuzata, dar niciodata dovedita parte sub acoperire a magistraturii romanesti.

In plus, multe lucruri au ramas nelamurite atunci, in 2008. Ni s-a spus, spre exemplu, ca pentru valabilitatea semnaturilor, era suficient CNP-ul, ca element de identificare, desi din legea alegerilor locale rezulta cu totul altceva. Dar cum de figurau persoanele respective pe lista doar cu CNP-ul, ca la…spital? Ni s-a mai spus ca cele aproape 5 mii de semnaturi eliminate de BEM ca fiind ilegale sau false nu aveau de ce sa fie analizate si in cadrul recursului, intrucit celelalte 30.000 de semnaturi erau legale si suficiente pentru a sustine semnatura. Deci, Curtea de Apel nu a spus ca acele 5.000 de semnaturi sunt adevarate sau false, ci doar ca nu au a fi analizate. Dar oare semnaturile de sustinere false sau ilegale nu delegitimeaza semnaturile legale? 

Oare consilierii condidatului Oprescu au pus in practica un plan win-win? Adica (i) se respinge candidatura si, pe valul unei mari simpatii populare, PSD-ul il va rechema pe dl Oprescu pentru a-l inlocui pe dl Geoana sau (ii) se admite candidatura si dl Oprescu capata pozitia unui candidat cu sanse reale, capabil nu numai sa il devanseze pe candidatul scriptic al PSD, dar si sa intre in turul II?

Aviz BEC-ului, societatii civile si votantilor PSD : si in 2008 dl Oprescu a candidat tot contra dlui Geoana.

Poate stie dl Iliescu de ce.

Protestatar de meserie: Mascaradă în ţara lui Papură-Vodă

Postat de Gheorghe Piperea in Politica

Iata ce imi relateaza Iustin Armasu, unul dintre colaboratorii mei, care ma ajuta in stringerea de semnaturi pentru candidatura la prezidentiale :  

“Anunţat cu mare tam-tam, protestul de miercuri, 30 septembrie 2009, avea, cel puţin teoretic, un scop nobil: exprimarea dezamăgirii în legătură cu degradarea urbanistică a Bucureştilor. După cum s-a susţinut în presă, membrii mai multor ONG-uri, plus un grup de PRM-isti, s-au adunat în faţa Primăriei Capitalei pentru un amplu protest. Dar, oare acele persoane s-au adunat din convingere?

Unul dintre participanţi, un tânăr dornic de a-şi spori banii de buzunar, mi-a relatat o mica intâmplare hazlie. Astfel, într-o dimineaţă, omul nostru a fost sunat de un prieten şi a fost întrebat dacă nu vrea să obţină 200 de lei pentru câteva ore de muncă; propuitorul nu ştia mai multe detalii despre job, fiind una dintre ultimele verigi ale lanţului slăbiciunilor. Acordul fiind dat, cei doi s-au dus în punctul de întâlnire – Primăria Capitalei  - şi au aflat care este contraprestaţia pentru cei 200 de lei sau, mai bine spus, job-ul lor temporar : PROTESTATAR. Asadar, sufletistele ONG-uri, plus PRM-ul care a parazitat manifestarea, sub pretextul grijei pentru soarta Bucureştiului, plătesc persoane care, în mare parte, nu au nici cea mai mică preocupare în legătură cu degradarea urbanistică a Bucureştiului, ci doar sa faca ceva banuti de cheltuiala. E ca in asa-zisele spectacole cu public de la tv – spectatorii sunt platiti ca sa particpe si sa rida sau sa aplaude la comanda. Sau ca in Caragiale.

Desigur, ne doare si pe noi degradarea urbanismului Capitalei, dar ce autoritate morală si ce credibilitate au acesti protestatari de capatuiala?  De altfel, s-a vazut ca a ieşit o mare mascaradă, iar participanţii, ca orice actori respectabili, au protestat, s-au batut, au baut si pentru asta si-au capatat remuneraţia, pe măsura evenimentului.

Asa, ca fapt dievers : studentul despre care vorbim era în prima lui săptămână în Bucureşti, acesta neştiind nici măcar unde îşi are sediul – cel puţin momentan – Primăria Capitalei şi, din păcate, nu era singurul în această postură”.

Solvabilitate de carton pentru banci din Romania

Postat de Gheorghe Piperea in Criza economica

Asa cum am aratat si la Antena 3 in urma cu 10 zile, una din bancile aflate in Top 5 in Romania, si-a externalizat printr-o simulatie o parte din creditele neperformante catre o subsidiara a sa care are un capital social de 5.000 de lei. Totalul creantelor se cifreaza la aproximativ 44 milioane euro. Subsidiara a preluat aceste creante la 11-20% din valoarea lor, pretul fiind finantat prin imprumut de la banca-mama. Desi provizioanele de risc au putut fi disponibilizate inca de la data cesiunii si, in plus, solvabilitatea bancii, teoretic, s-a imbunatati, in realitate banca in cauza nu a facut decit sa bage gunoiul sub pres.

In conditiile actualei crize, practica de mai sus este un mare risc pentru sistem. A se vedea, pe larg, interviul din  Wall-Street.