Legea falimentului personal – din ce in ce mai aproape de realitate

Postat de Gheorghe Piperea in Criza economica

Implicarea mass-mediei devine din ce in ce mai activa in jurul propunerii mele legislative.  Extras din articolul publicat de Click:

În prezent, cine are o datorie şi dintr-un anumit motiv nu o mai poate plăti, rămâne la „mila” creditorilor. Este şi cazul celor peste 600.000 de restanţieri ai băncilor care în momentul de faţă se confruntă cu obligaţia de a returna sumele împrumutate, chiar şi în condiţiile în care se confruntă cu o situaţie financiară precară.

Cititi restul AICI

Foto: Ziarul CLICK.

Dupa 20 de ani

Postat de Gheorghe Piperea in Politica

La 20 de ani de la Revoluţia din Decembrie 1989, România este perceputa ca una dintre cele mai corupte ţări din Europa, incapabilă să acceseze şi să gestioneze fondurile europene, incapabilă să îşi creeze sau sa-si intretina propria infrastructura, incapabilă să îşi educe proprii cetăţeni si incapabilă să asigure sănătatea, accesul la justitie şi securitatea propriilor cetateni.

România este identificată în lume ca fiind ţara violurilor, crimelor, jafurilor, accidentelor, grevelor declansate de sindicalisti milionari, a cazurilor de corupţie, spăgilor, cerşetorilor, taberelor de la marginea oraşelor si a copiilor maltrataţi. Este tara in care se moare in spitale sau in ambulante pentru ca nu sunt medicamente, medici, curatenie si omenie. Este ţara în care promisiunile nu se respecta, iar tupeul înlocuieşte legea sau comportamentul civilizat.

România in care traim nu a fost capabilă, ca stat, să îşi promoveze propria elită respectată şi urmată în exemplul ei de cetăţenii ţării si să se impună restului lumii prin acţiuni coerente, profesioniste şi argumentate. A reusit sa isi creeze, in schimb, o pletora de politicieni care s-au insurubat bine in economie si administratie, o asa-zisa clasa politică dominată de persoane care provin din fosta securitate, din fostul partid comunist sau din fosta nomenclatură politico-economică de dinainte de 1989 si care, in mare parte, se regaseste direct sau indirect in topul primilor milionari ai tarii.

Aproape toţi seniorii politicii româneşti s-au format în perioada comunistă în decursul căreia erau, într-un fel sau altul, inter-dependenţi cu structurile de control al politicii şi al economiei din acea vreme. Pentru a păstra acest control, ei şi-au perpetuat relaţiile şi mentalitatea de atunci.

Majoritatea absolută a tinerilor politicieni români s-a format pe lângă aceşti seniori şi ei sunt, practic, clone ale acestora.

Cel mai rău este faptul că nici actuala criză politică majoră pe care o traversează lumea şi, o dată cu ea, şi România, nu a determinat aceste persoane să facă necesarul pas înapoi, pentru a da o şansă cetăţenilor României de a alege. De altfel, principalii contracandidaţi ai actualului preşedinte nu sunt altceva decât epigoni ai acestuia, ce îi repetă stilul şi chiar limbajul.

O asemenea clasă politică nu poate fi o soluţie la actuala criză şi nu ne poate reda demnitatea şi libertatea. Ea trebuie înlocuită, fizic, cu o nouă clasă politică, alcătuită din oameni care s-au format şi au performat după Revoluţie.

Estimez ca, in mod realist, maxim 40% la sută din români vor veni la vot în toamnă, restul fiind ori dezinteresati, ori scirbiti de framintarea politica romaneasca. In definitiv, omul are alte prioritati acum, spre exemplu, sa reuseasca sa gestioneze bine criza economica a propriei familii. Dar lipsa de la vot e periculoasa, intii pentru ca dezastrul economic ce se apropie este rodul „muncii” actualei clase politice si, mai apoi, pentru ca cei 40% de care vorbim vor veni să îi voteze cam în proporţii egale pe cei trei reprezentanţi ai partidelor mari din Parlament şi, poate, pe naţionalişti. Adica tot pe ei, politicienii cocotati in fruntea statului de 20 de ani, si culpabili de actuala criza economica. Nu avem nici o speranta de schimbare din aceasta zona de votanti, mai ales că votul lor este orientat prin strategii de manipulare (pomeni electorale, asistenta sociala ne-necesara, ajutoare de stat, promisiuni de majorari ale salariilor) şi de recompensare în bani a exerciţiului votului. Este frustrant ca, totusi, acestia sunt votantii care ne vor decide destinul pentru inca 5 ani.

Solutia este ca Romania „tacuta”, platitoare de taxe, tematoare pentru viitorul ei si pentru destinul Romaniei ca democratie, capabila sa coaguleze si sa ofere o alternativă la actuala clasă politică, sa vina la vot. Sunt convins că din cei 60% din românii cu drept de vot ce refuză sau omit acum să voteze, foarte mulţi sunt interesaţi de spaţiul public şi de siguranţa afacerii sau locului lor de muncă, dar nu vin la vot pentru că nu au o opţiune. Cred cu tarie ca cei ce s-au format şi au performat după 1990, fără a fi parte a sistemului politico-economic românesc, ar putea fi această optiune.

Cei care s-au săturat să aleaga intre comunistul cu fata umana şi comunistul rău si decrepit ori sa aleaga între securişti şi masoni si cei deranjati de faptul că jocurile continuă să fie făcute în cercul închis al celor care, de 20 de ani, au făcut din politică o afacere şi o sursă de bani, fiţe, amante şi sinecuri, au o solutie: votul informal contra tuturor acestor politicieni.

Mergeti la vot si scrieti pe buletin numele persoanei pe care ati dori-o presedinte. Votul va fi, desigur, anulat, iar persoana indicata nu va deveni presedinte, dar candidatii oficiali cu sanse de a fi votati de cei carora le manipuleaza de 20 de ani voturile vor avea, la modul cel mai dur cu putinta, acceptiunea faptului ca timpul lor a trecut. Dintr-un astfel de vot informal este foarte probabil sa se coaguleze aceea miscare civica, similara celei din decembrie 1989, care ii va matura de la putere pe urmasii lui Ceausescu.

Primul principiu al acestei miscari este refuzul ipocriziei. Să nu minţi ca să îi controlezi pe ceilalţi – acesta este adevaratul comandament al bunului simt si nu sloganul de campanie electorala al celor trei “mari”.

Cel de-al doilea principiu este valorizarea meritului. Romania are valorile sale individuale, multe dintre aceste valori contribuind la progresul altor tari, caci in tara lor sunt ignorate. E timpul ca acest stat sa rupa cu „traditia” ocultarii acestor valori, pe care o practica in favoarea acestor indivizi fără scrupule care ne conduc si care s-au “valorizat” după ce au intrat în politică sau pentru că sunt rude cu politicieni importanţi.

În fine, un al treilea principiu este cel al statului – paznic de noapte. Statul roman trebuie să ne asigure accesul la învăţământ, la sistemul de sănătate şi protecţie socială, funcţionarea justiţiei, ordinea publică şi apărarea ţării. În rest, statul trebuie să se abţină de la a interveni în economie şi să nu pătrundă pe terenul drepturilor individuale. Dacă este lăsat în pace, românul se descurcă singur.

Asadar, sa mergem la vot si sa punem punct celor 20 de ani profetiti de Brucan!

Criza nu iarta pe nimeni: Multi dintre restantierii bancilor sunt magistrati si avocati

Postat de Gheorghe Piperea in Criza economica

In Romania sunt aproximativ 1 milion de persoane restantiere la plata creditelor bancare si multe dintre acestea provin chiar din sistemul juridic. Cea mai buna solutie pentru recuperarea platilor restante ar fi declansarea procedurii de insolventa, dar legislatia necesara in acest sens inca nu a fost adoptata.

Solutia cea mai simpla ar fi declansarea procedurii de insolventa. Avantajele pentru client sunt ca, odata cu inceperea procedurii, nu poate fi executat silit si suma pe care o are de platit este  “inghetata” la nivelul din acel moment.

Cititi, pe larg, in Hotnews.

Mass media incepe sa reactioneze: falimentul persoanelor fizice

Postat de Gheorghe Piperea in Criza economica

In direct la RFI, vineri, 9 octombrie. Romania inca nu are o lege a falimentului persoanelor fizice.

Interviu la Radio Romania Actualitati: Semnaturi celebre

Postat de Gheorghe Piperea in "The Way I Are"

Iata, mai jos, interviul de acum 2 zile dintr-o emisiune de exceptie de la Radio Romania Actualitati, Semnaturi celebre, realizata de doamna Denise Theodoru.

[podcast]http://www.piperea.ro/wp-content/uploads/sunet/piperea_srr.mp3[/podcast]

Candidatul Oprescu: Cavalerul fals si pisicher, calare pe o martoaga

Postat de Gheorghe Piperea in Politica

Domnul Oprescu imi este cunoscut, sub o anume fateta, din decembrie 2006-ianuarie 2007.

Intr-un anume proces, domnia sa a reusit suspendarea unui ordin de ministru care il demitea din functia de director al unui numar de 4 (patru!) spitale. A fost vorba de o sentinta a Curtii de apel Bucuresti, sectia contencios administrativ. Presa l-a considerat atunci un fel de erou care se luptase cu sistemul si cistigase. E drept ca, pe fond, procesul respectiv a fost irevocabil pierdut de dl Oprescu, atit la Curtea de apel, precum si la Curtea constitutionala si la Curtea de Casatie, dar presa a retinut doar victoria temporara din ianuarie 2007, nu si esecul definitiv si irevocabil din toamna lui 2007. In 2008, inainte de a deveni primar al Bucurestiului, dl Oprescu pierduse deja functia de director la toate cele 4 spitale pe care le pastorea prin 2006. Deci lupta de atunci a domniei sale cu sistemul se cam festelise. A ramas, insa, sporul evident de imagine dobindit la prima victorie.

Dupa ce a cistigat primaria, cu proiecte idioate de genul autostrazii suspendate, dl Oprescu nu a pierdut nici un prilej de a spune ca a venit la primarie pentru a ramine mult timp, pentru ca el vrea sa lucreze pentru bucurestenii “lui”. Asta pina cind un anume domn Cozminca (supranumit pe vremea lui Iliescu Zero Cozminca) l-a convins ca poporul il vrea presedinte al Romaniei. Nu a contat ca dl Oprescu este “miticul” perfect, bucuresteanul neserios care scuipa pe jos si asculta manele cu difuzoarele la maxim si care nu va fi votat in veci de ardeleni, banateni si nord-moldoveni (sau poate ca da; cine stie, s-o fi manelizat toata tara asta si n-am observant eu). Nu, a contat doar ca pentru dl Iliescu si pentru dl Nastase (doi insi care trebuie sa se razbune cumva pe prosta…, pardon, pe dl Geoana, care le-a furat jucaria), dl Oprescu este cavalerul care vine pe calul alb ca sa-l dea jos pe Basescu. Dar cavalerul e cam fals si cam pisichier, iar calul alb e de fapt o mirtoaga.

Cind dl Oprescu a candidat la primaria Bucurestiului, intr-o prima faza, BEM si Tribunalul Bucuresti i-au refuzat candidatura, pe motiv de lipsa a numarului minim de candidaturi. In plus, au fost suspiciuni de falsificare a unui mare numar de semnaturi si de folosire ilegala a bazelor de date ale unor spitale pentru a obtine identitati care sa umple pe lista spatiul de pina la semnatura. Sa nu uitam ca dl Oprescu a fost director la 4 (patru) astfel de spitale si ca a reusit sa adune „circa 40.000 de semnaturi”, cum singur declara, in anul 2008, in doar 4 zile. Cum o fi facut asta, Dumnezeu stie, dar Cotidianul chiar a publicat in facsimil o foaie cu 16 semnaturi, dintre care doar 2 persoane recunosteau ca au semnat (ce vremuri, ce ziar era Cotidianul si ce foaie mizera e acum, cind ni-l prezinta pe Oprescu drept solutia salvatoare de natie!). Ciudat este ca toti cei de pe lista erau fie angajati la spitalele respective, fie (fosti) pacienti.
M-am intrebat si atunci si ma intreb si acum daca nu cumva apar si eu pe vreo astfel de lista, pentru ca am fost si eu pacient al Spitalului Universitar Bucuresti in anul 2007!

Nici un procuror nu s-a sesizat din oficiu pentru vreo ancheta penala, dar oare nu era suspect amanuntul celor 5.000 de semnaturi false, mai ales ca, in anul 2007, candidatul Oprescu fusese acuzat in unele ziare ca isi cam lucrase dosarul de conferentiar universitar, adaugind pe lista de lucrari care trebuiau sa faca sustenabila candidatura sa, unele lucrari care nu ii apartineau? Eu, in locul celor de la BEC si in locul procurorului general, as fi foarte atent la acest amanunt, mai ales ca presa a vazut in sala in care s-a re-lansat dl Oprescu o sumedenie de generali de armata si de securisti. Ma rog, important este ca, in 2008, intr-un recurs formulat contra deciziei BEM si a Tribunalui Bucuresti, dl Oprescu  si-a re-cistigat calitatea de candidat, printr-o decizie un pic bizara a justitiei. Vreau sa fac observat efectul pozitiv imens antrenat de aceasta „victorie in contra sistemului” a dlui Oprescu. Ca element de PR, patania i-a venit manusa dlui Oprescu, facindu-l sa emita celebra – dar plagiata – fraza “fratilor, a venit si Oprescu”. Sunt 100% convins ca, in mod direct sau camuflat, strategia se va repeta si acum.

V-as ruga acum sa va reamintiti cine a pronuntat decizia irevocabila care i-a dat un atit de prielnic vint in pinze dlui Oprescu : aceeasi Curte de apel Bucuresti, sectia contencios administrativ care i-a dat cistig de cauza si in ianuarie 2007!

Coincidenta ma face sa imi reamintesc circumstantele bizare ale celeilalte “victorii” a dlui Oprescu impotriva sistemului, din 5 ianuarie 2007. Presa vremii spunea, mai mult inabusit decit pe fata, ca autorul actului jurisdictional “de mare curaj” de atunci nu era altul decit un fost colonel de securitate, fost subordonat al unui fost general de securitate, omonim reclamantului. Rapiditatea deosebita si eficienta in planul PR-ului a solutiei de admitere a candidaturii la primaria Bucurestiului ma fac si acum sa ma intreb daca nu cumva a fost si aici vorba de un mic ajutor dinspre indelung acuzata, dar niciodata dovedita parte sub acoperire a magistraturii romanesti.

In plus, multe lucruri au ramas nelamurite atunci, in 2008. Ni s-a spus, spre exemplu, ca pentru valabilitatea semnaturilor, era suficient CNP-ul, ca element de identificare, desi din legea alegerilor locale rezulta cu totul altceva. Dar cum de figurau persoanele respective pe lista doar cu CNP-ul, ca la…spital? Ni s-a mai spus ca cele aproape 5 mii de semnaturi eliminate de BEM ca fiind ilegale sau false nu aveau de ce sa fie analizate si in cadrul recursului, intrucit celelalte 30.000 de semnaturi erau legale si suficiente pentru a sustine semnatura. Deci, Curtea de Apel nu a spus ca acele 5.000 de semnaturi sunt adevarate sau false, ci doar ca nu au a fi analizate. Dar oare semnaturile de sustinere false sau ilegale nu delegitimeaza semnaturile legale? 

Oare consilierii condidatului Oprescu au pus in practica un plan win-win? Adica (i) se respinge candidatura si, pe valul unei mari simpatii populare, PSD-ul il va rechema pe dl Oprescu pentru a-l inlocui pe dl Geoana sau (ii) se admite candidatura si dl Oprescu capata pozitia unui candidat cu sanse reale, capabil nu numai sa il devanseze pe candidatul scriptic al PSD, dar si sa intre in turul II?

Aviz BEC-ului, societatii civile si votantilor PSD : si in 2008 dl Oprescu a candidat tot contra dlui Geoana.

Poate stie dl Iliescu de ce.

Protestatar de meserie: Mascaradă în ţara lui Papură-Vodă

Postat de Gheorghe Piperea in Politica

Iata ce imi relateaza Iustin Armasu, unul dintre colaboratorii mei, care ma ajuta in stringerea de semnaturi pentru candidatura la prezidentiale :  

“Anunţat cu mare tam-tam, protestul de miercuri, 30 septembrie 2009, avea, cel puţin teoretic, un scop nobil: exprimarea dezamăgirii în legătură cu degradarea urbanistică a Bucureştilor. După cum s-a susţinut în presă, membrii mai multor ONG-uri, plus un grup de PRM-isti, s-au adunat în faţa Primăriei Capitalei pentru un amplu protest. Dar, oare acele persoane s-au adunat din convingere?

Unul dintre participanţi, un tânăr dornic de a-şi spori banii de buzunar, mi-a relatat o mica intâmplare hazlie. Astfel, într-o dimineaţă, omul nostru a fost sunat de un prieten şi a fost întrebat dacă nu vrea să obţină 200 de lei pentru câteva ore de muncă; propuitorul nu ştia mai multe detalii despre job, fiind una dintre ultimele verigi ale lanţului slăbiciunilor. Acordul fiind dat, cei doi s-au dus în punctul de întâlnire – Primăria Capitalei  - şi au aflat care este contraprestaţia pentru cei 200 de lei sau, mai bine spus, job-ul lor temporar : PROTESTATAR. Asadar, sufletistele ONG-uri, plus PRM-ul care a parazitat manifestarea, sub pretextul grijei pentru soarta Bucureştiului, plătesc persoane care, în mare parte, nu au nici cea mai mică preocupare în legătură cu degradarea urbanistică a Bucureştiului, ci doar sa faca ceva banuti de cheltuiala. E ca in asa-zisele spectacole cu public de la tv – spectatorii sunt platiti ca sa particpe si sa rida sau sa aplaude la comanda. Sau ca in Caragiale.

Desigur, ne doare si pe noi degradarea urbanismului Capitalei, dar ce autoritate morală si ce credibilitate au acesti protestatari de capatuiala?  De altfel, s-a vazut ca a ieşit o mare mascaradă, iar participanţii, ca orice actori respectabili, au protestat, s-au batut, au baut si pentru asta si-au capatat remuneraţia, pe măsura evenimentului.

Asa, ca fapt dievers : studentul despre care vorbim era în prima lui săptămână în Bucureşti, acesta neştiind nici măcar unde îşi are sediul – cel puţin momentan – Primăria Capitalei şi, din păcate, nu era singurul în această postură”.

Solvabilitate de carton pentru banci din Romania

Postat de Gheorghe Piperea in Criza economica

Asa cum am aratat si la Antena 3 in urma cu 10 zile, una din bancile aflate in Top 5 in Romania, si-a externalizat printr-o simulatie o parte din creditele neperformante catre o subsidiara a sa care are un capital social de 5.000 de lei. Totalul creantelor se cifreaza la aproximativ 44 milioane euro. Subsidiara a preluat aceste creante la 11-20% din valoarea lor, pretul fiind finantat prin imprumut de la banca-mama. Desi provizioanele de risc au putut fi disponibilizate inca de la data cesiunii si, in plus, solvabilitatea bancii, teoretic, s-a imbunatati, in realitate banca in cauza nu a facut decit sa bage gunoiul sub pres.

In conditiile actualei crize, practica de mai sus este un mare risc pentru sistem. A se vedea, pe larg, interviul din  Wall-Street.

Banci vs. consumatori romani

Postat de Gheorghe Piperea in Criza economica

Foaia Transilvana comenteaza propunerea legislativa cu privire la Falimentul persoanelor fizice.

Potrivit acestei publicatii “bancile tin cu dintii de datorii”.

Cititi articolul AICI.