Programul Piperea: Sarcinile esentiale ale statului roman

Postat de Gheorghe Piperea in Politica

1. Statul roman trebuie sa se concentreze pe sarcinile sale esentiale : invatamint, sanatate, ordine publica, justitie, aparare. Este interzis sa se reduca orice cheltuiala ce trebuie angajata pentru indeplinirea acestor sarcini. In loc sa fie dati afara sau sa li se reduca salariile politistilor, invatatorilor si profesorilor, medicilor, judecatorilor si militarilor, Statul roman trebuie a stopeze aventurile populiste de genul ajutoarelor de stat pentru intreprinderi falimentare.

In timp ce infrastructura de transport nu poate fi construita sau reparata, Statul roman ofera cu larghete ajutoare sociale posesorilor de Mercedes, cu singurul scop de a le cumpara voturile. In timp ce sunt inchise spitale si scoli, Statul roman se lanseaza in bufoneria promovarii turistice a Romaniei in timp ce 60% din populatia Romaniei inca are toaleta in curte.

Este timpul ca aceasta risipa si acest dispret sa se opreasca.

2. Populatia rurala a Romaniei, care este majoritara, este lipsita de sansa unei educatii scolare sistematice si de calitate, intrucit scolile sunt improprii invatamintului, iar cadrele didactice profesioniste sunt o raritate. Sunt sute de localitati rurale in care scolile au in corpul didactic mai mult de jumate din personal suplinitori, foarte multi dintre profesori fiind pensionari rechemati la catedra, din lipsa de solutii. Sunt scoli in care copiii de la ciclul primar “invata” cu un singur invatator, si acela suplinitor, in aceeasi perioada a zilei, in aceeasi clasa. Dar nu numai in zonele rurale situatia este atit de grava. In toata tara, cadrele didactice renunta la vocatia lor, plecind la munca in strainatate, din ratiuni economice si sociale.

Calitatea proasta a educatiei scolare rezulta din salarizarea inadmisibil de redusa ca valoare a cadrelor didactice si a personalului auxiliar. Cadrele didactice care nu pleaca la munca in strainate sau nu sunt nevoite sa se recalifice pentru un salariu mai decent, sunt nevoite sa faca munca didactica suplimentara (denumita, impropriu, “meditatie”), in sacrificiul profesiei principale. In ultimii 20 de ani s-a creat un sistem paralel celui oficial in care elevii nu mai invata la scoala, ci la “meditatii”. Tot din lipsa unor salarii decente si a unei politici coerente si responsabile pentru viitorul Romaniei a aparut si a proliferat partea rea invatamintului universitar privat. Intr-adevar, afaceristi verosi si fara vocatie didactica au creat universitati particulare ca o afacere, dar aceasta afacere a devenit un debuseu obligatoriu si o sursa suplimentara de venit pentru majoritatea profesorilor de la universitatile de stat, care nu puteau subzista cu salariile din sistemul public. De aici scaderea dramatic a nivelului academic nu numai in universitatile particulare, ci si in universitatile de stat, si de aici inflatia uriasa de absolventi de invatamint obligatoriu care ingroasa an de an ridurile somerilor sau ale imigrantilor romani.

Daca Statul roman va asigura pe termen lung un salariu rezonabil si investitii sustinute in scoli, profesorii romani nu vor mai pleca la munca in strainatate, ci vor ramine in tara, pentru a-si valorifica vocatia. Daca acelasi stat va asigura o rezonabila plata a cadrelor didactice universiare, acestia nu vor mai fi tentati sa se angajeze in alte doua-trei job-uri de profesor in invatamintul privat, concentrindu-se pe calitatea actului de invatamint. Numarul potentialilor student se va reduce, astfel incit universitatile, publice sau private, sa redevina etaloane ale academismului.

Statul roman trebuie sa isi asume ca proiect pe termen lung finantarea invatamintului cu cel putin 6% din PIB, legea finantelor publice urmind a interzice orice rectificare in sens de reducere a acetei alocatii bugetare. Salariile din sistemul de invatamint nu vor putea fi mai mici, ca valoare reala, decit salariul mediu pe economie, plus o marja de 50%.

3. In sistemul de sanatate trebuie sa se asigure de catre stat salarii rezonabile medicilor si personalului medical. Un salariu rezonabil este singurul argument care i-ar putea retine pe medici si aistenti de la a pleca la munca in strainate.

Statul roman trebuie sa isi asume un plan pe termen mediu si lung de facilitare a asigurarilor private de sanatate si a spitalelor private.

De asemenea, sunt urgent si imperativ necesare inchiderea si demolarea spitalelor vechi, cele mai multe infestate cu microbi intraspitalicesti. Statul roman trebuie sa isi asume constructia de spitale noi, dotate la standarde moderne. In afara de beneficiile evidente pentru populatia consumatoare de servicii medicale, construcita de spitale noi ar putea cea mii de locuri de munca si ar antrena si dezoltarea unor sectoare economice grav afectate de criza, cum sunt constructiile si materialele de constructii.

4. Sistemul judiciar trebuie sa fie finantat in mod coerent si pe masura importantei democratice si sociale a acestuia.

Ca masura urgenta, este neseara trecerea bugetului sistemului judiciar de la Ministerul Justitiei, in gestiunea integrala si exclusiva a Inaltei Curti de Casatie si Justitie. Aminarea acestei masuri, prevazuta in Legea de organizare judiciara inca din 2004, este justificata exclusiv politic. Trecerea acestor bani publici in gestiunea ICCJ asigura si coerenta cheltuirii lor, la adapost de rectificari sau schimbari de destinatie decise conjunctural, dar si independent puterii judecatoresti si separarea ei de celelalte puteri.

Taxele judiciare de timbru, precum si impozitele pe veniturile avocatilor, notarilor, practicienilor in insolventa si executorilor judecatoresti, trebuie sa fie destinate exclusive finantarii sistemului judiciar.  In definitiv, acesti bani se produc in sistemul judiciar, iar principiul subsidiaritatii obliga statul sa lase cei mai multi din acesti bani celor care ii produc.

Pe termen mediu si lung, Guvernul va trebui sa aloce obligatoriu cel putin 1% din PIB sistemului judiciar. In acest fel, salariile din sistem vor fi si sufficient de mari si sufficient de stabile, pentru a facilita recrutarea celor mai buni jurisiti in functia de magistrat, ocuparea functiilor inca vacante din justitie, precum si necesarea majorarea de cel putin trei ori a numarului personalului auxiliar din justitie, ca o conditie pentru celeritatea si credibilitatea actului de justitie.

5. In domeniul apararii, Statul roman trebuie sa asigure finantarea investitiilor necesare alinierii la standardele NATO, cu evitarea angajarii in conflicte nejustificate. Pentru facilitarea angajarii profesionsitilor in sistemul armatei, sunt necesare venituri decente si stabile, precum si facilitate de gazduire pe perioada serivicuului medical, pentru cel in cauza si famila sa.

O lacuna grava a sistemului romanesc de aparare este lipsa personalului calificat si a dotarilor necesare pentru apararea contra dezastrelor (inundatii, incendii de mare amploare, cutremure, atac terorist). O tara in care sa te simti in siguranta este o tara care cheltuieste eficient bani publici pentru asigurarea cetatenilor sai contra dezastrelor

6. In domeniul ordinii publice este necesar sa fie facilitata angajarea personalului calificat si vocational cerut de noile provicari ale secolului XXI. Si aici solutia o reprezinta ridicarea salariilor la un nivel decent si asigurarea stabilitatii acestora. Reducerea functiilor de conducere in favoarea job-urilor de executie si desfiintarea structurilor paralele din politie si ordinea publica, mai ales a nenumaratelor organisme de lupta (cvasi-inutila) contra coruptiei, in favoarea structurilor normale de politie si ordine publica sunt masuri care ar putea asigura coerenta si stabilitate in gestionarea bugetului alocat acestora.

7. Din ratiuni electorale, Romania a ajuns o tara de asistati sociali, in conditiile in care un numar din ce in ce mai mic de persoane salariate reusesc sa mai alimenteze bugetele asigurarilor sociale. In timp ce Romania plateste ajutoare sociale posesorilor de Mercedes si amnistiaza fiscal marile intreprinderi de stat care nu platesc cu decadele contributiile la asigurarile sociale, copii si batrinii institutionalizati mor cu zile in orfelinate si aziluri, pensionarii si saracii Romaniei nu-si pot cumpara medicamentele necesare, care sunt din ce in ce mai scumpe, iar diabeticii, persoanele afecate de cancer sau HIV traiesc cu spaima ca mine Statul roman nu va mai avea bani a sa le asigure medicamentele gratuite sau compensate. Trebuie sa spunem Nu unei Romanii de asistati sociali. Trebuie ca Statul roman sa cheltuieasca banii de asigurari sociale numai pentru pensonari, someri si pentru persoanelor aflate in nevoie si sa pretinda prin orice mijloace ca intreprinderile sa isi achite datoriile catre bugetele de asigurari sociale.

8. Puterile in stat (parlament, guvern, justitie) sunt separate, controlindu-se reciproc. La fel, competentele intr-o societate comerciala, adunarea generala, consiliul de administratie, managementul si auditorii interni sau cenzorii, sunt separate si se echilibreaza sub influenta interesului social. Semnatarii contractului de societate (in cazul societatii comerciale) sau cei ai contractului social (in cazul societatii organizate in stat) sunt, dupa caz, actionarii, care se vor manifesta ca atare in adunarea generala, respectiv, cetatenii, care se vor manifesta ca atare la alegeri, cerind socoteala mandatarilor lor, ca actionari sau ca alegatori, pentru modul in care mandatarii si-au exercitat atributiile in slujba lor. Separatia puterilor si contractul social sunt doua dintre vechile principii ale democratiei, dar si fundamentele societatii comerciale. Scopul celor doua tipuri de societati este de acelasi tip : asocierea la risc in vederea obtinerii profitului, in cazul actionarilor (un lucru pe care nu-l pot obtine prin eforturi proprii, fiind peste puterea lor individuala) si asocierea pentru efectuarea si gestionarea unor cheltuieli publice, in vederea obtinerii ordinii si sigurantei, in cazul cetatenilor (lucruri pe care nu le pot obtine in mod individual, fiind peste puterea lor). Statul este acea forta care, oricita putere bruta ar avea un individ sau chiar o colectivitate, detine o forta mai mare decit orice putere inividuala sau colectiva si, in consecinta, le poate tine sub control in interesul colectivitatii si al fiecarui individ in parte.

Alegatorii, ca actionari ai Statului, au dreptul sa le ceara socoteala mandatarilor despre modul in care acestia le folosesc banii colectati de stat sub forma de impozite

O afacere poate avea succes sau poate esua in faliment. Primul lucru care se intimpla in faliment este schimbarea managerului, pentru simplul fapt ca el a adus firma in insolventa. Daca firma se poate salva, singurul mod de a o face este schimbarea rapida a managementul incompetent si deseori fraudulos. Un stat aproape falimentar se poate salva daca isi schimba in totalitate, chiar brutal, managementul, adica politicienii care au fost sau sunt la conducere in momentul aparitiei esecului falimentar.

In afaceri ca fostele intreprinderi socialiste,  statul investeste de mai mult 20 ani de zile, cheltuind in mod idiot banii nostri, care ar trebui sa sustina necesitatile de finantare a invatamintului, sanatatii, apararii, justitiei si protectiei sociale si nu incompententa si aventurile managerilor acestor intreprinderi. Procedura insolventei este necesara intreprinderilor de acest gen, mai intii pentru a opri pierderile de bani publici si, ulterior, pentru a incerca salvarea acestor afaceri, pentru a se putea pastra locurile de munca. Este o idee care poate parea radicala, dar este corecta si eficienta.