Programul Piperea: Infrastructura

Postat de Gheorghe Piperea in Politica

Infrastructura

1. Transportul este o faza inseparabila a circulatiei marfurilor, de care depinde intreaga economie si fara de care atit productia, cit si comertul ar deveni imposibile sau lipsite de sens. Transportul este, de altfel, mijlocul prin care se asigura libera circulatie a persoanelor. Gradul de civilizatie al unei natiuni este dat de gradul de dezvoltare a sistemului de transport. Deschiderea unei noi rute de transport asigura dezvoltarea exponentiala a zonei parcurse de ruta respectiva.

Transportul pe calea ferata, mai degraba decit celelalte mijloace de transport, este infrastructura pe care se sprijina intreaga economie.  Ca si in restul Europei, densitatea populatiei Romaniei face ca transportul pe calea ferata sa fie mult mai avantajos pentru economie si, de aceea, Romania s-a inscris inca din 1860 in tendinta europeana de dezvoltare a transportului pe calea ferata.

Din pacate, insa, in ultimii 20 de ani, calea ferata a intrat intr-un declin continuu si de neoprit care a facut posibila hegemonia de fapt a transportului rutier, mai scump, mai poluant si mai putin sigur decit transportul feroviar. Transportul pe calea ferata este concurat ilegal si neloial de transportul rutier. Este un fapt in Romania ca transportatorii rutieri nu respecta normele minime de securitate a persoanelor si a incarcaturii. De cele mai multe ori, acestia nu platesc integral costurile transportului, nu detin licente sau autorizatii de transport ori nu le folosesc in mod legal, in timp ce angajatii acestora nu sunt taxati corespunzator cu contributii la asigurarile sociale, pentru ca lucreaza deseori la negru sau ilegal. Pe de alta parte, transportul rutier este poluant si cu mult mai riscant decit transportul pe calea ferata din punctul de vedere al sigurantei. Numarul accidentelor pe sosele ne situeaza pe neonorant prim loc in Europa. Si, in fine, exploatarea comerciala a soselelor, in care Statul roman a investit atit de mult in ultimii ani, nu este eficienta.

In ultimii 20 de ani, Statul roman a ales sa sprijine transportul feroviar in modl cel mai comod si mai putin concrential : prin credit fiscal si prin evitarea procedurii de insolventa, permitind caii ferate sa acumuleze datorii imense la bugetul de stat si la cel al asigurarilor sociale.

Politica pe termen mediu si lung a Romaniei in domeniul infrastructurii si al transporturilor ar trebui sa fie, in primul rind, aceea de abandonare a tendintei de favorizare a transportului rutier in dauna celui feroviar, si de facilitare a celui feroviar, prin investitii in infrastructura feroviara. Transportul feroviar este un mod de transport mai sigur, mai putin polunat, mai ieftin si mai eficient. Soselele si autostrazile sunt mult mai costisitoare si mai greu de intretinut. In schimb, Romania detine una dintre cele mai vechi si extinse infrastructuri de cale ferata din lume, nefiind nevoie de investitii majore pentru constructia de la zero a unor magistrale de cale ferata, ci doar de reparatia si consolidarea celor existente, precum si de separarea rutelor de transport de marfa de rutele de transport de calatori.

Consolidarea sau constructia unei cai ferate de mare viteza care sa lege principalele orase ale tarii si constructia unei retele complexe de cale ferata in regiunea metropolitana a Bucurestiului, care sa permita mobilitatea nepoluanta si ieftina a locuitorilor din jurul Bucurestiului, precum si reducerea aglomerarii cu automobile a capitalei sunt obiective prioritare in urmatorii cinci ani nu numai pentru repozitionarea transportului feroviar in cadrul sitemului romanesc de transprt, ci si tinte de investitii majore, din bani privati sau publici (inclusiv bani ai Uniunii Europene), care pot crea sau mentine un mare numar de locuri de munca.

In Romania viitorului apropiat trebuie descurajat transportul cu automobilul personal, costitsitor si poluant, in favoarea trenului. Oamenii se pot deplasa rapid dintr-o regiune in alta sau din suburbii in metropola cu ajutorul trenului de mare viteza. In marile orase ale Europei, gara, statia de metrou, statia de autobuz sau de tramvai si aeroportul sunt in aceeasi locatie, asigurind o mare mobilitate si optiuni multiple calatorilor. Acest concept trebuie implementat de urgenta si in Romania. Transportul facil, la ore exacte, din locatii bine conectate cu restul mijloacelor de transport in comun, aduce valoare adaugata: companiile din orase isi reduc costurile salariale, iar locuitorii din suburbia isi pot gasi loc de munca in oras.

O masura ce nu poate astepta este obligarea camioanelor de mare tonaj care tranziteaza Romania de a parcurge teritoriul tarii incarcate pe trenuri. Aceste camioane sunt principala sursa de accidente majore pe sosele si de poluare si, data fiind greutatea lor, ele provoaca cele mai mari daune soselelor, care trebuie reparate cu bani publici.

Toate aceste masuri sunt imposibile fara o solutie economic sanatoasa la problema majora a datoriilor societatilor romanesti de cale ferata. Aceste intreprinderi, desprinse in anul 1998 din fosta regie autonoma a cailor ferate (SNCFR), sunt cele mai bune exemple de esec al  managementului de stat si de proasta administrare. Prima masura ce trebui luata de autoritatile romanesti pentru a putea implemanta un plan de dezvoltare a transportului feroviar in Romania este privatizarea prin reorganizare judiciara a CFR Marfa si a CFR Calatori. In aces fel, piederile si consumul interminabil si inutil de bani publici de catre aceste intreprinderi vor fi stopate. Afacerea acestor companii, precum si o mare parte din locurile de munca generate de aceasta afacere, vor putea fi salvate pe baza unor planuri de afaceri rezonabile si eficiente. Actionariatul acestor intreprinderi si, implicit, managementul lor, vor putea, in sifirsit, sa inscrie transportul feroviar romanesc pe fagasul competitiei si al eficientizarii, la adapost de implicarea politicenilor romani. In acelasi timp, planul de dezvoltare a transportului feroviar necesita mentinerea CFR Inrastructura (aceasta are in concesiune intreaga infrastructura a caii ferate, care este proprietea publica a Statului roman) in patrimoniul statului, dar si demararea unor contracte de concesiune sau de parteneriat public – privat pentru constructia, reparatia si intretinerea cailor ferate si a infrastructurii de siguranta si de comunicatii aferenta.

2. Infrastructura de comunicatii in Romania, cu unele exceptii notabile in domeniul telefoniei mobile, este la un nivel precar, departe de ceea ce ar presupune racordarea Romaniei, ca membru al Uniunii Europene, la marile magistrale de comunicatii europene. O mica parte din populatia Romaniei are acces la internet. Televiziunea digitala inca nu a inlocuit televiziunea prin cablu, in conditiile in care tot mai multi romani se aboneaza la aceste siteme de comunicatii iar orasele Romaniei sunt impinzite cu cabluri care pun in pericol siguranta traficului si estetica locului.

Pe termen mediu si lung Romania trebuie sa faciliteze dezvoltarea infrastructurii de comunicatii, in special prin internet, cablu subteran si prin digitalizare. Transportul nu este eficient fara o infrastructura de comunicatii eficienta.

Pentru democratia din Romania este necesara implementarea votului on-line, a e-guvernarii si a transparentei actului de guvernare.

O buna infrastructura de comunicatii asigura nu numai o informare mai prompta si mai completa a cetateanului, dar si o mai buna reactie a autoritatilor la catastrofe naturale, atacuri teroriste, riscuri de conflict armat etc.