Programul Piperea: Agricultura si mediul

Postat de Gheorghe Piperea in Politica

Agricultura si mediul

1. Mai mult de jumatate din populatia Romaniei traieste la tara. Pentru momentul de fata, acesta este un dezavantaj major, intrucit viata la tara inseamna intr-o destul de mare proportie saracie, agricultura de secol XIX, lipsa aproape totala a apei curente si a canalizarii si lipsa unor metode eficiente si ecologice de colectare a deseurilor. O populatie saraca si mentinuta intr-o stare de inapoiere economica este o populatie usor de manipulat.

Dar aceasta realitate poate sa se tranforme intr-un mare avantaj, daca politicile publice vor fi orientate inteligent catre o agricultura eficienta si ecologica si catre un turism specific zonelor rurale.

Intr-adevar, in rindul tarilor europene, Romania are cea mai mare populatie rurala, raportata la populatia totala, dar si cel mai mare procent de teren arabil raportat la totalul suprafetei. Atit romanii, cit si strainii care vin in Romania, considera ca fructele si legumele romanesti, tocmai pentru ca sunt ecologice, nefortate sa creasca in ritm industrial si nemodificate genetic, sunt cele mai bune din lume. Fondurile europene sunt in mod masiv orientate catre subventionarea agriculturii, mai ales a celei ecologice. De asemenea, subventiile nationale pentru agricultura sunt rareori considerate ajutoare de stat. In consecinta, agricultura, mai ales cea ecologica, ar trebui sa fie un domeniu prioritar al politicilor publice ale Guvernului Romaniei pe termen mediu si lung. Statul ar trebui sa faciliteze cu garantii creditul rural, precum si asigurarile agricole, in asa fel incit agricultura romaneasca, practica in gospodarii individuale sau in asociatii, sa devina competitiva. In acest fel, importurile de legume si fructe vor fi limitate la minim sau chiar eliminate, iar populatia de la tara va avea in sfirsit un statut economic si social normal care sa ii permita sa consume si bunuri industriale fara sa polueze, sa finanteze cu taxe si impozite locale „urbanizarea” zonei rurale, si sa refuze manipularea politicienilor.

Satul romanesc ar putea deveni, asfel, un loc unde sa iti placa sa traiesti, cu consecinta reducerii presiunii sociale pe aglomeratiile urbane.

2. Mediul rural a fost contaminat cu deseuri. La tara, dupa 1990, cresterea exponentiala a consumului de produse industriale, de marfuri ambalate in plasitc si in PET-uri, a ajuns sa covirseasca localitati intregi sub munti e gunoaie, intrucit marea majoritate a satelor nu au gropi de gunoi. A vorbi de gropi de gunoi ecologice la tar este inca o utopie.

Dar politicile publice in Uniunea europeana, impuse de acquis-ul comunitar si Romaniei, sunt orientate catre finantarea colectarii ecologice a deseurilor, pentru a putea obtine un mediu mai curat si mai sanatos. Ca si in cazul agriculturii ecologice, si in cazul colectarii deseurilor si, in general, al protectiei mediului, subventiile publice nu sunt considerate ajutoare de stat ilegale ci, dimpotriva, sunt incurajate.

In zonele rurale ar putea fi dezvoltate tehnicile neconventionale de generare a energiei, de genul energiei solare sau a celei obtinute cu ajutorul biogazului. Deseurile ar trebui sa fie colectate, pe cheltuiala proprie, de companii care sa produca biogaz si care sa primeasca de la stat bonificatii sub forma certificatelor verzi utilizate in prezent in productia de energie eoliana.

Protectia mediul, in general, trebuie sa fie una din prioritatile Romaniei. Nu se poate vorbi de promovarea turismului romanesc daca site-urile turistice, inclusiv in zonele montane cele mai inaccesibile, sunt ingropate in gunoaie si deseuri lasate de turisti si daca la tara romanii inca au toaleta in curte. Autoritatile romane trebuie, pe de o parte, sa aloce fonduri masive pentru curatirea si ecologizarea zonelor turistice si a celor rurale, precum si sa asigure sanctionarea severa a celor care plolueaza cu deseuri, dfie in activitatea industriala, de constructii sau din agricultura, fie ca urmare a utilizarii iresponsabile a site-urilor turistice. In fine, autoritatile romane trebuie sa aloce timp si bani publici intr-o masura consistenta pentru constientizarea si educarea opiniei publice in scopul pastrarii unui mediu curat si sanatos.

Industriile poluante trebuie reduse la maximum sau inchise. In orice caz, intreprinderile mari poluatoare trebuie obligate la efectuarea de investitii de protectie a mediului si sanctionate ferm si prompt pentru neincadrarea in termenii si conditiile acestor investitii. In plus, continuarea unor astfel de afacri ar trebui descurajata treptat prin impunerea unei taxe de mediu consistente, care sa oblige la inchidere sau la ecologizare.

3. Este complet inutila existenta unui minister al turismului si a unui minister al mediului (mai ales in conditiile exitentei si aunei garzi de mediu). Actualele ministere care „se ocupa” cu turismul si cu mediul ar trebui sa devina departamente in cadrul Ministerului agriculturii, atit din ratiuni de eficientizare a cheltuirii banului public, cit si din ratiuni de convergenta a celor trei domenii.