Programul Piperea: Sarcinile esentiale ale statului roman

Postat de Gheorghe Piperea in Politica

1. Statul roman trebuie sa se concentreze pe sarcinile sale esentiale : invatamint, sanatate, ordine publica, justitie, aparare. Este interzis sa se reduca orice cheltuiala ce trebuie angajata pentru indeplinirea acestor sarcini. In loc sa fie dati afara sau sa li se reduca salariile politistilor, invatatorilor si profesorilor, medicilor, judecatorilor si militarilor, Statul roman trebuie a stopeze aventurile populiste de genul ajutoarelor de stat pentru intreprinderi falimentare.

In timp ce infrastructura de transport nu poate fi construita sau reparata, Statul roman ofera cu larghete ajutoare sociale posesorilor de Mercedes, cu singurul scop de a le cumpara voturile. In timp ce sunt inchise spitale si scoli, Statul roman se lanseaza in bufoneria promovarii turistice a Romaniei in timp ce 60% din populatia Romaniei inca are toaleta in curte.

Este timpul ca aceasta risipa si acest dispret sa se opreasca.

2. Populatia rurala a Romaniei, care este majoritara, este lipsita de sansa unei educatii scolare sistematice si de calitate, intrucit scolile sunt improprii invatamintului, iar cadrele didactice profesioniste sunt o raritate. Sunt sute de localitati rurale in care scolile au in corpul didactic mai mult de jumate din personal suplinitori, foarte multi dintre profesori fiind pensionari rechemati la catedra, din lipsa de solutii. Sunt scoli in care copiii de la ciclul primar “invata” cu un singur invatator, si acela suplinitor, in aceeasi perioada a zilei, in aceeasi clasa. Dar nu numai in zonele rurale situatia este atit de grava. In toata tara, cadrele didactice renunta la vocatia lor, plecind la munca in strainatate, din ratiuni economice si sociale.

Calitatea proasta a educatiei scolare rezulta din salarizarea inadmisibil de redusa ca valoare a cadrelor didactice si a personalului auxiliar. Cadrele didactice care nu pleaca la munca in strainate sau nu sunt nevoite sa se recalifice pentru un salariu mai decent, sunt nevoite sa faca munca didactica suplimentara (denumita, impropriu, “meditatie”), in sacrificiul profesiei principale. In ultimii 20 de ani s-a creat un sistem paralel celui oficial in care elevii nu mai invata la scoala, ci la “meditatii”. Tot din lipsa unor salarii decente si a unei politici coerente si responsabile pentru viitorul Romaniei a aparut si a proliferat partea rea invatamintului universitar privat. Intr-adevar, afaceristi verosi si fara vocatie didactica au creat universitati particulare ca o afacere, dar aceasta afacere a devenit un debuseu obligatoriu si o sursa suplimentara de venit pentru majoritatea profesorilor de la universitatile de stat, care nu puteau subzista cu salariile din sistemul public. De aici scaderea dramatic a nivelului academic nu numai in universitatile particulare, ci si in universitatile de stat, si de aici inflatia uriasa de absolventi de invatamint obligatoriu care ingroasa an de an ridurile somerilor sau ale imigrantilor romani.

Daca Statul roman va asigura pe termen lung un salariu rezonabil si investitii sustinute in scoli, profesorii romani nu vor mai pleca la munca in strainatate, ci vor ramine in tara, pentru a-si valorifica vocatia. Daca acelasi stat va asigura o rezonabila plata a cadrelor didactice universiare, acestia nu vor mai fi tentati sa se angajeze in alte doua-trei job-uri de profesor in invatamintul privat, concentrindu-se pe calitatea actului de invatamint. Numarul potentialilor student se va reduce, astfel incit universitatile, publice sau private, sa redevina etaloane ale academismului.

Statul roman trebuie sa isi asume ca proiect pe termen lung finantarea invatamintului cu cel putin 6% din PIB, legea finantelor publice urmind a interzice orice rectificare in sens de reducere a acetei alocatii bugetare. Salariile din sistemul de invatamint nu vor putea fi mai mici, ca valoare reala, decit salariul mediu pe economie, plus o marja de 50%.

3. In sistemul de sanatate trebuie sa se asigure de catre stat salarii rezonabile medicilor si personalului medical. Un salariu rezonabil este singurul argument care i-ar putea retine pe medici si aistenti de la a pleca la munca in strainate.

Statul roman trebuie sa isi asume un plan pe termen mediu si lung de facilitare a asigurarilor private de sanatate si a spitalelor private.

De asemenea, sunt urgent si imperativ necesare inchiderea si demolarea spitalelor vechi, cele mai multe infestate cu microbi intraspitalicesti. Statul roman trebuie sa isi asume constructia de spitale noi, dotate la standarde moderne. In afara de beneficiile evidente pentru populatia consumatoare de servicii medicale, construcita de spitale noi ar putea cea mii de locuri de munca si ar antrena si dezoltarea unor sectoare economice grav afectate de criza, cum sunt constructiile si materialele de constructii.

4. Sistemul judiciar trebuie sa fie finantat in mod coerent si pe masura importantei democratice si sociale a acestuia.

Ca masura urgenta, este neseara trecerea bugetului sistemului judiciar de la Ministerul Justitiei, in gestiunea integrala si exclusiva a Inaltei Curti de Casatie si Justitie. Aminarea acestei masuri, prevazuta in Legea de organizare judiciara inca din 2004, este justificata exclusiv politic. Trecerea acestor bani publici in gestiunea ICCJ asigura si coerenta cheltuirii lor, la adapost de rectificari sau schimbari de destinatie decise conjunctural, dar si independent puterii judecatoresti si separarea ei de celelalte puteri.

Taxele judiciare de timbru, precum si impozitele pe veniturile avocatilor, notarilor, practicienilor in insolventa si executorilor judecatoresti, trebuie sa fie destinate exclusive finantarii sistemului judiciar.  In definitiv, acesti bani se produc in sistemul judiciar, iar principiul subsidiaritatii obliga statul sa lase cei mai multi din acesti bani celor care ii produc.

Pe termen mediu si lung, Guvernul va trebui sa aloce obligatoriu cel putin 1% din PIB sistemului judiciar. In acest fel, salariile din sistem vor fi si sufficient de mari si sufficient de stabile, pentru a facilita recrutarea celor mai buni jurisiti in functia de magistrat, ocuparea functiilor inca vacante din justitie, precum si necesarea majorarea de cel putin trei ori a numarului personalului auxiliar din justitie, ca o conditie pentru celeritatea si credibilitatea actului de justitie.

5. In domeniul apararii, Statul roman trebuie sa asigure finantarea investitiilor necesare alinierii la standardele NATO, cu evitarea angajarii in conflicte nejustificate. Pentru facilitarea angajarii profesionsitilor in sistemul armatei, sunt necesare venituri decente si stabile, precum si facilitate de gazduire pe perioada serivicuului medical, pentru cel in cauza si famila sa.

O lacuna grava a sistemului romanesc de aparare este lipsa personalului calificat si a dotarilor necesare pentru apararea contra dezastrelor (inundatii, incendii de mare amploare, cutremure, atac terorist). O tara in care sa te simti in siguranta este o tara care cheltuieste eficient bani publici pentru asigurarea cetatenilor sai contra dezastrelor

6. In domeniul ordinii publice este necesar sa fie facilitata angajarea personalului calificat si vocational cerut de noile provicari ale secolului XXI. Si aici solutia o reprezinta ridicarea salariilor la un nivel decent si asigurarea stabilitatii acestora. Reducerea functiilor de conducere in favoarea job-urilor de executie si desfiintarea structurilor paralele din politie si ordinea publica, mai ales a nenumaratelor organisme de lupta (cvasi-inutila) contra coruptiei, in favoarea structurilor normale de politie si ordine publica sunt masuri care ar putea asigura coerenta si stabilitate in gestionarea bugetului alocat acestora.

7. Din ratiuni electorale, Romania a ajuns o tara de asistati sociali, in conditiile in care un numar din ce in ce mai mic de persoane salariate reusesc sa mai alimenteze bugetele asigurarilor sociale. In timp ce Romania plateste ajutoare sociale posesorilor de Mercedes si amnistiaza fiscal marile intreprinderi de stat care nu platesc cu decadele contributiile la asigurarile sociale, copii si batrinii institutionalizati mor cu zile in orfelinate si aziluri, pensionarii si saracii Romaniei nu-si pot cumpara medicamentele necesare, care sunt din ce in ce mai scumpe, iar diabeticii, persoanele afecate de cancer sau HIV traiesc cu spaima ca mine Statul roman nu va mai avea bani a sa le asigure medicamentele gratuite sau compensate. Trebuie sa spunem Nu unei Romanii de asistati sociali. Trebuie ca Statul roman sa cheltuieasca banii de asigurari sociale numai pentru pensonari, someri si pentru persoanelor aflate in nevoie si sa pretinda prin orice mijloace ca intreprinderile sa isi achite datoriile catre bugetele de asigurari sociale.

8. Puterile in stat (parlament, guvern, justitie) sunt separate, controlindu-se reciproc. La fel, competentele intr-o societate comerciala, adunarea generala, consiliul de administratie, managementul si auditorii interni sau cenzorii, sunt separate si se echilibreaza sub influenta interesului social. Semnatarii contractului de societate (in cazul societatii comerciale) sau cei ai contractului social (in cazul societatii organizate in stat) sunt, dupa caz, actionarii, care se vor manifesta ca atare in adunarea generala, respectiv, cetatenii, care se vor manifesta ca atare la alegeri, cerind socoteala mandatarilor lor, ca actionari sau ca alegatori, pentru modul in care mandatarii si-au exercitat atributiile in slujba lor. Separatia puterilor si contractul social sunt doua dintre vechile principii ale democratiei, dar si fundamentele societatii comerciale. Scopul celor doua tipuri de societati este de acelasi tip : asocierea la risc in vederea obtinerii profitului, in cazul actionarilor (un lucru pe care nu-l pot obtine prin eforturi proprii, fiind peste puterea lor individuala) si asocierea pentru efectuarea si gestionarea unor cheltuieli publice, in vederea obtinerii ordinii si sigurantei, in cazul cetatenilor (lucruri pe care nu le pot obtine in mod individual, fiind peste puterea lor). Statul este acea forta care, oricita putere bruta ar avea un individ sau chiar o colectivitate, detine o forta mai mare decit orice putere inividuala sau colectiva si, in consecinta, le poate tine sub control in interesul colectivitatii si al fiecarui individ in parte.

Alegatorii, ca actionari ai Statului, au dreptul sa le ceara socoteala mandatarilor despre modul in care acestia le folosesc banii colectati de stat sub forma de impozite

O afacere poate avea succes sau poate esua in faliment. Primul lucru care se intimpla in faliment este schimbarea managerului, pentru simplul fapt ca el a adus firma in insolventa. Daca firma se poate salva, singurul mod de a o face este schimbarea rapida a managementul incompetent si deseori fraudulos. Un stat aproape falimentar se poate salva daca isi schimba in totalitate, chiar brutal, managementul, adica politicienii care au fost sau sunt la conducere in momentul aparitiei esecului falimentar.

In afaceri ca fostele intreprinderi socialiste,  statul investeste de mai mult 20 ani de zile, cheltuind in mod idiot banii nostri, care ar trebui sa sustina necesitatile de finantare a invatamintului, sanatatii, apararii, justitiei si protectiei sociale si nu incompententa si aventurile managerilor acestor intreprinderi. Procedura insolventei este necesara intreprinderilor de acest gen, mai intii pentru a opri pierderile de bani publici si, ulterior, pentru a incerca salvarea acestor afaceri, pentru a se putea pastra locurile de munca. Este o idee care poate parea radicala, dar este corecta si eficienta.

Programul Piperea: Infrastructura

Postat de Gheorghe Piperea in Politica

Infrastructura

1. Transportul este o faza inseparabila a circulatiei marfurilor, de care depinde intreaga economie si fara de care atit productia, cit si comertul ar deveni imposibile sau lipsite de sens. Transportul este, de altfel, mijlocul prin care se asigura libera circulatie a persoanelor. Gradul de civilizatie al unei natiuni este dat de gradul de dezvoltare a sistemului de transport. Deschiderea unei noi rute de transport asigura dezvoltarea exponentiala a zonei parcurse de ruta respectiva.

Transportul pe calea ferata, mai degraba decit celelalte mijloace de transport, este infrastructura pe care se sprijina intreaga economie.  Ca si in restul Europei, densitatea populatiei Romaniei face ca transportul pe calea ferata sa fie mult mai avantajos pentru economie si, de aceea, Romania s-a inscris inca din 1860 in tendinta europeana de dezvoltare a transportului pe calea ferata.

Din pacate, insa, in ultimii 20 de ani, calea ferata a intrat intr-un declin continuu si de neoprit care a facut posibila hegemonia de fapt a transportului rutier, mai scump, mai poluant si mai putin sigur decit transportul feroviar. Transportul pe calea ferata este concurat ilegal si neloial de transportul rutier. Este un fapt in Romania ca transportatorii rutieri nu respecta normele minime de securitate a persoanelor si a incarcaturii. De cele mai multe ori, acestia nu platesc integral costurile transportului, nu detin licente sau autorizatii de transport ori nu le folosesc in mod legal, in timp ce angajatii acestora nu sunt taxati corespunzator cu contributii la asigurarile sociale, pentru ca lucreaza deseori la negru sau ilegal. Pe de alta parte, transportul rutier este poluant si cu mult mai riscant decit transportul pe calea ferata din punctul de vedere al sigurantei. Numarul accidentelor pe sosele ne situeaza pe neonorant prim loc in Europa. Si, in fine, exploatarea comerciala a soselelor, in care Statul roman a investit atit de mult in ultimii ani, nu este eficienta.

In ultimii 20 de ani, Statul roman a ales sa sprijine transportul feroviar in modl cel mai comod si mai putin concrential : prin credit fiscal si prin evitarea procedurii de insolventa, permitind caii ferate sa acumuleze datorii imense la bugetul de stat si la cel al asigurarilor sociale.

Politica pe termen mediu si lung a Romaniei in domeniul infrastructurii si al transporturilor ar trebui sa fie, in primul rind, aceea de abandonare a tendintei de favorizare a transportului rutier in dauna celui feroviar, si de facilitare a celui feroviar, prin investitii in infrastructura feroviara. Transportul feroviar este un mod de transport mai sigur, mai putin polunat, mai ieftin si mai eficient. Soselele si autostrazile sunt mult mai costisitoare si mai greu de intretinut. In schimb, Romania detine una dintre cele mai vechi si extinse infrastructuri de cale ferata din lume, nefiind nevoie de investitii majore pentru constructia de la zero a unor magistrale de cale ferata, ci doar de reparatia si consolidarea celor existente, precum si de separarea rutelor de transport de marfa de rutele de transport de calatori.

Consolidarea sau constructia unei cai ferate de mare viteza care sa lege principalele orase ale tarii si constructia unei retele complexe de cale ferata in regiunea metropolitana a Bucurestiului, care sa permita mobilitatea nepoluanta si ieftina a locuitorilor din jurul Bucurestiului, precum si reducerea aglomerarii cu automobile a capitalei sunt obiective prioritare in urmatorii cinci ani nu numai pentru repozitionarea transportului feroviar in cadrul sitemului romanesc de transprt, ci si tinte de investitii majore, din bani privati sau publici (inclusiv bani ai Uniunii Europene), care pot crea sau mentine un mare numar de locuri de munca.

In Romania viitorului apropiat trebuie descurajat transportul cu automobilul personal, costitsitor si poluant, in favoarea trenului. Oamenii se pot deplasa rapid dintr-o regiune in alta sau din suburbii in metropola cu ajutorul trenului de mare viteza. In marile orase ale Europei, gara, statia de metrou, statia de autobuz sau de tramvai si aeroportul sunt in aceeasi locatie, asigurind o mare mobilitate si optiuni multiple calatorilor. Acest concept trebuie implementat de urgenta si in Romania. Transportul facil, la ore exacte, din locatii bine conectate cu restul mijloacelor de transport in comun, aduce valoare adaugata: companiile din orase isi reduc costurile salariale, iar locuitorii din suburbia isi pot gasi loc de munca in oras.

O masura ce nu poate astepta este obligarea camioanelor de mare tonaj care tranziteaza Romania de a parcurge teritoriul tarii incarcate pe trenuri. Aceste camioane sunt principala sursa de accidente majore pe sosele si de poluare si, data fiind greutatea lor, ele provoaca cele mai mari daune soselelor, care trebuie reparate cu bani publici.

Toate aceste masuri sunt imposibile fara o solutie economic sanatoasa la problema majora a datoriilor societatilor romanesti de cale ferata. Aceste intreprinderi, desprinse in anul 1998 din fosta regie autonoma a cailor ferate (SNCFR), sunt cele mai bune exemple de esec al  managementului de stat si de proasta administrare. Prima masura ce trebui luata de autoritatile romanesti pentru a putea implemanta un plan de dezvoltare a transportului feroviar in Romania este privatizarea prin reorganizare judiciara a CFR Marfa si a CFR Calatori. In aces fel, piederile si consumul interminabil si inutil de bani publici de catre aceste intreprinderi vor fi stopate. Afacerea acestor companii, precum si o mare parte din locurile de munca generate de aceasta afacere, vor putea fi salvate pe baza unor planuri de afaceri rezonabile si eficiente. Actionariatul acestor intreprinderi si, implicit, managementul lor, vor putea, in sifirsit, sa inscrie transportul feroviar romanesc pe fagasul competitiei si al eficientizarii, la adapost de implicarea politicenilor romani. In acelasi timp, planul de dezvoltare a transportului feroviar necesita mentinerea CFR Inrastructura (aceasta are in concesiune intreaga infrastructura a caii ferate, care este proprietea publica a Statului roman) in patrimoniul statului, dar si demararea unor contracte de concesiune sau de parteneriat public – privat pentru constructia, reparatia si intretinerea cailor ferate si a infrastructurii de siguranta si de comunicatii aferenta.

2. Infrastructura de comunicatii in Romania, cu unele exceptii notabile in domeniul telefoniei mobile, este la un nivel precar, departe de ceea ce ar presupune racordarea Romaniei, ca membru al Uniunii Europene, la marile magistrale de comunicatii europene. O mica parte din populatia Romaniei are acces la internet. Televiziunea digitala inca nu a inlocuit televiziunea prin cablu, in conditiile in care tot mai multi romani se aboneaza la aceste siteme de comunicatii iar orasele Romaniei sunt impinzite cu cabluri care pun in pericol siguranta traficului si estetica locului.

Pe termen mediu si lung Romania trebuie sa faciliteze dezvoltarea infrastructurii de comunicatii, in special prin internet, cablu subteran si prin digitalizare. Transportul nu este eficient fara o infrastructura de comunicatii eficienta.

Pentru democratia din Romania este necesara implementarea votului on-line, a e-guvernarii si a transparentei actului de guvernare.

O buna infrastructura de comunicatii asigura nu numai o informare mai prompta si mai completa a cetateanului, dar si o mai buna reactie a autoritatilor la catastrofe naturale, atacuri teroriste, riscuri de conflict armat etc.

Programul Piperea: Agricultura si mediul

Postat de Gheorghe Piperea in Politica

Agricultura si mediul

1. Mai mult de jumatate din populatia Romaniei traieste la tara. Pentru momentul de fata, acesta este un dezavantaj major, intrucit viata la tara inseamna intr-o destul de mare proportie saracie, agricultura de secol XIX, lipsa aproape totala a apei curente si a canalizarii si lipsa unor metode eficiente si ecologice de colectare a deseurilor. O populatie saraca si mentinuta intr-o stare de inapoiere economica este o populatie usor de manipulat.

Dar aceasta realitate poate sa se tranforme intr-un mare avantaj, daca politicile publice vor fi orientate inteligent catre o agricultura eficienta si ecologica si catre un turism specific zonelor rurale.

Intr-adevar, in rindul tarilor europene, Romania are cea mai mare populatie rurala, raportata la populatia totala, dar si cel mai mare procent de teren arabil raportat la totalul suprafetei. Atit romanii, cit si strainii care vin in Romania, considera ca fructele si legumele romanesti, tocmai pentru ca sunt ecologice, nefortate sa creasca in ritm industrial si nemodificate genetic, sunt cele mai bune din lume. Fondurile europene sunt in mod masiv orientate catre subventionarea agriculturii, mai ales a celei ecologice. De asemenea, subventiile nationale pentru agricultura sunt rareori considerate ajutoare de stat. In consecinta, agricultura, mai ales cea ecologica, ar trebui sa fie un domeniu prioritar al politicilor publice ale Guvernului Romaniei pe termen mediu si lung. Statul ar trebui sa faciliteze cu garantii creditul rural, precum si asigurarile agricole, in asa fel incit agricultura romaneasca, practica in gospodarii individuale sau in asociatii, sa devina competitiva. In acest fel, importurile de legume si fructe vor fi limitate la minim sau chiar eliminate, iar populatia de la tara va avea in sfirsit un statut economic si social normal care sa ii permita sa consume si bunuri industriale fara sa polueze, sa finanteze cu taxe si impozite locale „urbanizarea” zonei rurale, si sa refuze manipularea politicienilor.

Satul romanesc ar putea deveni, asfel, un loc unde sa iti placa sa traiesti, cu consecinta reducerii presiunii sociale pe aglomeratiile urbane.

2. Mediul rural a fost contaminat cu deseuri. La tara, dupa 1990, cresterea exponentiala a consumului de produse industriale, de marfuri ambalate in plasitc si in PET-uri, a ajuns sa covirseasca localitati intregi sub munti e gunoaie, intrucit marea majoritate a satelor nu au gropi de gunoi. A vorbi de gropi de gunoi ecologice la tar este inca o utopie.

Dar politicile publice in Uniunea europeana, impuse de acquis-ul comunitar si Romaniei, sunt orientate catre finantarea colectarii ecologice a deseurilor, pentru a putea obtine un mediu mai curat si mai sanatos. Ca si in cazul agriculturii ecologice, si in cazul colectarii deseurilor si, in general, al protectiei mediului, subventiile publice nu sunt considerate ajutoare de stat ilegale ci, dimpotriva, sunt incurajate.

In zonele rurale ar putea fi dezvoltate tehnicile neconventionale de generare a energiei, de genul energiei solare sau a celei obtinute cu ajutorul biogazului. Deseurile ar trebui sa fie colectate, pe cheltuiala proprie, de companii care sa produca biogaz si care sa primeasca de la stat bonificatii sub forma certificatelor verzi utilizate in prezent in productia de energie eoliana.

Protectia mediul, in general, trebuie sa fie una din prioritatile Romaniei. Nu se poate vorbi de promovarea turismului romanesc daca site-urile turistice, inclusiv in zonele montane cele mai inaccesibile, sunt ingropate in gunoaie si deseuri lasate de turisti si daca la tara romanii inca au toaleta in curte. Autoritatile romane trebuie, pe de o parte, sa aloce fonduri masive pentru curatirea si ecologizarea zonelor turistice si a celor rurale, precum si sa asigure sanctionarea severa a celor care plolueaza cu deseuri, dfie in activitatea industriala, de constructii sau din agricultura, fie ca urmare a utilizarii iresponsabile a site-urilor turistice. In fine, autoritatile romane trebuie sa aloce timp si bani publici intr-o masura consistenta pentru constientizarea si educarea opiniei publice in scopul pastrarii unui mediu curat si sanatos.

Industriile poluante trebuie reduse la maximum sau inchise. In orice caz, intreprinderile mari poluatoare trebuie obligate la efectuarea de investitii de protectie a mediului si sanctionate ferm si prompt pentru neincadrarea in termenii si conditiile acestor investitii. In plus, continuarea unor astfel de afacri ar trebui descurajata treptat prin impunerea unei taxe de mediu consistente, care sa oblige la inchidere sau la ecologizare.

3. Este complet inutila existenta unui minister al turismului si a unui minister al mediului (mai ales in conditiile exitentei si aunei garzi de mediu). Actualele ministere care „se ocupa” cu turismul si cu mediul ar trebui sa devina departamente in cadrul Ministerului agriculturii, atit din ratiuni de eficientizare a cheltuirii banului public, cit si din ratiuni de convergenta a celor trei domenii.        

Protestul magistratilor: un bolid care vine de pe contrasens cu 200 km la ora

Postat de Gheorghe Piperea in "The Way I Are"

Zilele acestea, inclusiv in week-end, am discutat si citit mult despre protestul magistratilor. Nu de alta, dar in ritmul in care evolueaza acest protest, putem sa raminem fara slujba toti : avocati, consilieri juridici, executori judecatoresti, practicieni in insolventa, bancheri etc. De aceea, mare mi-a fost surpriza sa vad ca nici UNBR, nici Baroul Bucuresti, dar nici CSM nu au luat nici o atitudine fata de protestul magistratilor.

Am observat ca, in lipsa oricarei reactii credibile si coerente a CSM, judecatorii insisi, cu o forta de mobilizare incredibila, au luat atitudine si au propus spre aplicare propriile solutii la criza din justitie, de departe cea mai desteapta – dar si cea mai controversata – fiind propunerea de a opri sedinta de judecata la 14,30, pentru a putea delibera pina la 16,00, in asa fel incit si judecatorii sa poata termina lucrul la finele celor 8 ore zilnice, si justitiabilii sa fie scutiti de a sta pe holurile tribunalelor pina pe la opt seara. N-ar fi rau ca judecatorii sa dea termen de pe o zi pe alta, pina epuizeaza listele de sedinta dintr-o zi sau perioada anume. Pe de alta parte, n-ar fi fost rau daca judecatorii s-ar fi sesizat contra reprezentatilor lor in CSM si ar fi cerut revocarea lor pentru ineficienta si lipsa de implicare. Eu personal nu i-am vazut pe acesti alesi decit pe la televizor, in talk-show-uri interminabile si inutile in care se intreceau in platitudini cu vedetele politico-juridice de la tv.

Cred ca am aflat citeva dintre cauzele reale ale enormei probleme din sistemul judiciar. Inainte de orice, insa, trebuie sa spun ca l-am vazut si auzit ieri pe Ministrul Finantelor intr-o luare de pozitie fata de amintitul protest. In afara de stilul complet agramat (va rog sa cititi o postare anterioara pe juridice.ro, sa vedeti cam ce inteligenta conduce finantele Romaniei), omul in cauza pare ca este in acea stare in care un sofer somnolent intra pe contrasens si nu vede ca din fata se apropie cu 200 Km la ora un bolid care ameninta sa-l izbeasca violent. Caci, daca nu si-a dat inca seama, ii spun eu dlui ministru ca asta este protestul magistratilor : un bolid care vine de pe contrasens cu 200 km la ora.

Asadar, sa vedem care sunt cauzele reale, vechi si recente, ale crizei din justitie.

In conditiile in care inca din 2004 Legea de organizare judiciara prevede trecerea bugetului sistemului judiciar in gestiunea integrala si exclusiva a ICCJ, aceasta norma legala este in nelucrare de peste 5 ani. Nu stiu cum s-a putut amina pina in prezent acest transfer de buget de la MJ, la ICCJ, dar stiu ca solutia actuala (faptica, si nu legala), este justificata exclusiv politic, intrucit : (i) fiind vorba de un buget al unui minister, el poate fi “ajustat” dupa nevoi conjuncturale : daca e criza, nu ne impiedica nimeni sa declaram ca nu sunt bani la buget si ca sporurile obtinute in justitie de magistrati (fortat au nu, nu mai conteza acum) se amina la plata in 2011; daca avem nevoie de bani care sa fie pompati in administratiile locale pentru a putea coafa realitatile ca sa arate bine la alegeri, mutam banii din taxe de timbru la autoritatile locale; (ii) banii fiind la Guvern, ei se pot da sau nu dupa “nevoi” : daca justitia ridica glasul si se “da” prea independenta, nu-i bai, ca ii readucem noi la sentimente mai bune, reducindu-le bugetul.

In urma cu aproape o luna, taxele de timbru (care, intre timp, au fost consistent marite) au trecut de la bugetul national, la bugetele locale. In afara de haosul creat de lipsa de coordonare in materie de colectare a acestei taxe, trebuie observat ca o suma de aproape 200 milioane care se incaseaza anual din taxele de timbru, in loc sa fie alocati exclusiv catre sustinerea si finantarea sistemului judiciar, sunt acum orientati catre bugetele locale. Stim cu totii ca si bugetele locale au nevoie de bani, mai ales pentru finantarea CET-urilor sau a salariilor cadrelor didactice, de exemplu. Dar mai stim ca aceasta manevra s-a mai facut in trecut si s-a renuntat la ea imediat dupa alegeri. Si, in afara de faptul ca pentru astfel de cheltuieli ale primariilor trebuie gasite alte surse de finantare, hai sa vedem ce fac primariile cu banii din taxe de timbru : varuiesc copacii din parcuri, plombeaza sosele, monteaza fintini arteziene in culori si polifonie (?!!) si, in general, coafeza fatada localitatilor noastre, urbane sau rurale, care au primar fie de la … fie de la … (impreuna, fac cam 70% din voturile din parlament, nu e nevoie sa vi-I spun, ii stiti) si care au fiecare cite un candidat la presedintie de sustinut pentru campania din toamna.

Daca nimeni nu a avut curajul sa o spuna public, ei bine, o face eu : stimati colegi magistrati, banii cu care statul trebuia sa finanteze un minim de cheltuieli necesare functionarii justitiei sunt deturnati de Ministrul Finantelor catre primarii. Taxele judiciare de timbru sunt cheltuite nu pentru sustinerea sistemului judiciar, ci pentru sustinerea campaniei electorale. Dupa alegeri, garantez ca taxele de timbru vor reveni la buget. Caci am mai trait un alstfel de joc alba-neagra.

Observ ca, informal si in afara sau in pofida CSM, judecatorii si-au format lideri de opinie foarte eficienti. In afara de faptul ca, la viitoarele alegeri pentru CSM, acesti lideri ar trebui sa fie acolo, in CSM, si sa atraga in CSM si adevarati lideri ai societatii civile si nu ilustri necunoscuti cum sunt actualii, ar trebui sa ceara Presedintelului tarii nu sa medieze disputa intre magistrati si celelalte puteri ale statului (s-a vazut cit de eficient si credibil a fost dl presedinte in cele doua incercari ratate de mediere … ), ci sa ceara revocarea de urgenta a Ministrului Finantelor, sa respinga trecerea taxelor de timbru la bugetele locale, sa ceara utilizarea exclusiva a taxelor de timbru pentru finantarea sistemului judiciar (in definitiv, acesti bani se produc in sistemul judiciar, iar principiul subsidiaritatii obliga statul sa lase cei mai multi din acesti bani celor care ii produc) si sa ceara Guvernului sa aloce obligatoriu, de acum incolo, cel putin 1% din PIB sistemului judiciar. Dl presedinte ar trebui sa inteleaga, daca nu l-a acoperit de tot populismul, ca aici nu sunt in pericol salariile magistratilor, ci este in pericol democratia din Romania.

In orice caz, chapeau pentru judecatori, dar ma grabesc sa adaug : nu blocati intregul act de justitie, caci aduceti atingere drepturilor si intereselor justitiabililor si, totusi, lupta dvs nu este cu justitiabilii, ci cu niste guvernanti obtuzi si cu sistemul inchistat si anacronic.

In fine, chit ca voi putea fi acuzat de subiectivism, vreau sa asigur ca actualul Minstru al Justitiei a luptat la baioneta pentru trecerea banilor sistemului judiciar la ICCJ si pentru utilizarea tuturor fondurilor obtinute din taxele de timbru exclusive pentru finantarea sistemului judiciar. Dar se pare ca independent este un dezvantaj in Romania prezentului.

Iata cele 10 angajamente de care TREBUIE sa tina cont Presedintele Romaniei!

Postat de Gheorghe Piperea in "The Way I Are"

Se zvoneste ca magistratii vor boicota alegerile

Postat de Gheorghe Piperea in Politica

Inteleg si sustin protestul magistratilor. Consider ca revolta acestora, extinsa, practic, in toata tara, este pe deplin justificata. Ea nu are drept cauza decit constructia gresita a bugetului de stat si crearea de ministere complet inutile carora li s-au repartizat credite bugetare revoltator de mari, in dauna cheltuielilor care ar trebui alocate unor domenii esentiale ale statului de drept, cum este cel al justitiei. Noi toti avem nevoie ca magistratii sa fie bine platiti, si nu cu sporuri artificale si lasate la latitudinea unor ministri de de finante mai mult sau mai putin nauci. Justitia nu este doar suportul discutiilor televizate relative la glorioasa lupta a clasei noastre politice cu coruptia, ci este locul unde iti cauti dreptatea, reperul catre care se indreapta toti cei care vor sa isi realizeze drepturile sau care vor sa obtina potectia justitiei. Accept si sustin ideea refuzului de a purta insemnele distinctive ale profesiei (roba, insigna, baveta), precum si ideea boicotului alegerilor prezidentiale.

Oricum, personal consider ca judecatorii nu ar avea ce sa caute, in mod normal, in birourile electorale, ei fiind magistrati de scaun, care ar trebui sa judece doar contestatiile aferente alegerilor, si nu sa faca munca administrativa de supraveghere a numararii voturilor si de anuntare a rezultatelor alegerilor. Dar nu pot accepta oprirea totala a lucrului de catre magistrati. Minia populatiei – care oricum este la un nivel mare, mai ales datorita guerilelor mai mult sau mai putin digitale – va fi si mai mare daca protestul justitiei va lua forma radical a opririi totale a lucrului. Acei magistrati, un pic prea exaltati sau miniosi, care antameaza acest protest mult prea radical, ar trebui sa se gindeasca de doua ori daca vor lasa cei 800.000 de someri romani fara nicio protectie atunci cind acestia vor incepe sa fie aruncati in strada de creditori. Daca nici justitia nu va mai functiona, atunci democratia in Romania va fi in mare pericol.

Din nou despre falimentul primariilor si al consiliilor judetene

Postat de Gheorghe Piperea in Criza economica

Inainte de alegerile locale din 2008 avertizam, intr-un editorial publicat in Romaia libera ca putem vota un primar sau presedinte de consiliu judetean falit. In urmarea acordului cu FMI, Satul roman a repus in discutie problema, de data aceasta la modul serios.

Articolul de AZI din Romania Libera vorbeste despre aceasta problema.

Personal spun mai mult decit atit, ca nu numai institutiile publice, ci insasi statul poate fi supus unor regimuri juridice similare procedurii insolventei, pentru cazul in care acestea s-ar afla in incetare de plati. Spre exemplu, Bulgaria a fost in cursul anilor 1997-1998 in incetare de plati, motiv pentru care a fost administrata de un consiliu monetar, impus de creditori. In aceasta perioada, moneda nationala bulgara si-a pierdut valoarea circulatorie, fiind inlocuita cu marca germana, ca moneda de plata pe teritoriul Bulgariei. Cam in aceeasi situatie s-ar putea afla, in curind, si state ca Islanda sau statele baltice. Sa nu uitam Romania care, de la o crestere economica de 8% anul trecut, s-a prabusit la -8,9%, si caderea nu s-a terminat. Desigur ca nu este de conceput disparitia unui stat prin faliment, dar unele atribute ale suveranitatii sunt limitate, lucru insotit de multe alte restrictii ale drepturilor statului in cauza, pentru a permite redresarea acestuia si revenirea la normal. Este, de fapt, ceea ce inseamna, in linii mari, procedura insolventei fata de un intreprinzator obisnuit.

Proiectul vechiculat acum de Guvern nu e nou. Printr-o lege din 2006 (Legea finantelor publice locale) a fost reglementata starea de insolventa a unitatii administrativ-teritoriale, persoana juridica de drept public sub forma caruia se organizeaza comunitatile locale, orasul, judetul etc. Dar aceasta lege nu a fost niciodata pusa in vigoare. Daca obligatiile de plata ale acestor institutii bugetare nu sunt indeplinite in termen de 6 luni de la somatia de plata, orice creditor va putea solicita executarea silita sau, in caz de esec, insolventa institutiei in cauza. Cel aflat in postura inedita de a declansa insolventa comunei sau judetului este orice creditor care intra intr-o relatie contractuala cu institutiile publice, de la achizitii publice, la parteneriate public-private, la subscriptia de obligatiuni municipale etc., precum si creditorii alocatiilor bugetare (comunele sau localitatile din subordine, serviciile publice descentralizate, regiile autonome din subordine, salariatii).

Judecătorul-sindic, daca deschide procedura de insolvenţă, va numi un administrator judiciar, cu sarcina principala de a intocmi un plan de “redresare a insolvenţei”. Pe perioada planului, atributiile primarului sau ale presedintelui de consiliu judetean sunt suspendate, fiind exercitate de administrator. Daca nu se adopta un plan de redresare sau in caz de esec al acestuia, judecătorul-sindic va emite o hotărâre de preluare a atribuţiilor de ordonator principal de credite de către administratorul judiciar. Aceasta inseamna falimentul comunei sau judetului. Din acest moment, al falimentului, primarului sau, dupa caz, presedintelui consiliului judetean, le este interzisă exercitarea oricăror atribuţii cu implicaţii financiare pe toată perioada gestionării situaţiei de insolvenţă de catre administratorul judiciar. Interdicita se extinde chiar si asupra autorităţii deliberative a unităţii administrativ-teritoriale (consiliile locale si consiliile judetene). Observam, deci, ca principala atributie a primarilor si, respectiv, a presedintilor de consilii judetene, este suprimata pe perioada falimentului.

Este interesant de vazut, din punctul de vedere al dreptului public, ce efecte ar putea avea o astfel de masura fata de alegeri. Intr-adevar, mandatul ordonatorului de credite este limitat de ciclul electoral. Desigur ca, pe perioada mandatului sau, persoana in cauza va fi lipsita de prerogativele demnitatii castigate la alegeri, dar ce se intimpla daca starea de insolventa si sanctiunea preluarii atributiilor de ordonator de credite de catre administrator se extind peste data alegerilor? Se va aplica aceasta sanctiune si demnitarului nou ales? Este o situatie delicate pe care noua lege va trebui sa o rezolve, intrucit vointa electorala ar fi, practic, anihilata si pentru noul mandat. Desigur ca, cel in timpul mandatului caruia s-a instaurat starea de insolventa a unitatii administrativ-teritoriale si care, de altfel, este principalul vinovat de aducerea acesteia in stare de insolventa, nu va mai putea pretinde voturile electorilor, intrucit el va fi decazut din dreptul de a fi ales si, in plus, nimeni nu va mai avea incredere in el. Dar efectele falimentului se pot rasfringe negativ si asupra comunitatii locale, intrucit acesta se publicizeaza printr-un sistem asemanator publicitatii prin registrul comertului si, din momentul efectuarii acestei publicitati, comuna sau judetul vor fi, practic, in imposibilitatea de a emite obligatiuni municipale, de a contracta achizitii publice, de a incheia parteneriate public-private etc., de unde o paralizie totala a serviciilor publice.

Este clar ca pina la aparitia unui prim caz de insolventa a unei comune sau a unui consiliu judetean ramine putin timp, mai ales ca proiectul este repus in discutie la cererea FMI, care nu a venit sa ne mingîie pe crestet, ci ca sa ne spuna ce sa facem ca sa evitam falimentul total. Aceasta intrucit este evident ca o suma impresionanta de comunitati locale sunt intr-o perpetua stare de insolventa, ceea ce le bareaza din start calea catre finantarea pe piata creditului sau pe piata de capital, fiind nevoite sa se multumeasca cu alocatiile bugetare, intotdeauna insuficiente si intotdeauna impartite pe criterii politice, cu ignorarea criteriilor economice si sociale.

Comunicat de presa

Postat de Gheorghe Piperea in "The Way I Are"

Profesorul in drept Gheorghe Piperea propune Autoritatii Electorale Permanente introducerea unui sistem de semnaturi online pentru candidatii la presedintie din Romania.

Avantajele imediate sunt:

• reducerea numarului de fraude
• un mai bun control si evidenta a semnaturilor
• posibilitatea vizionarii listelor de semnaturi de catre ORICARE cetatean al Romaniei
• posibilitatea ca si romanii din diaspora sa poata semna pentru candidatii preferati din tara natala

Aceasta propunere zdruncina mentalitatea traditionala si gandirea invechita a sistemului electoral romanesc propunand o abordare tehnica, un instrument perfect controlabil si generator de buna notorietate pentru Romania, ca tara aspiranta la conditia de stat civilizat, membru al UE.

Aceasta initiativa include si o petitie online care POATE FI SEMNATA AICI

Programul Piperea: Familia

Postat de Gheorghe Piperea in Politica

VI. Familia

Familia trebuie sa redevina valoarea primordiala a Romaniei. Pe baza acesteia, tot sistemul de valori al societatii se poate reconstrui si repozitiona in ordinea sa fireasca.

Familiile dezbinate de migratia romanilor catre Occident, cu unul sau ambii parinti lucrind in strainatate si cu copiii lasati acasa in grija bunicilor sau a rudelor, dar dezorientati si afectati emotional de lipsa parintilor, sunt o realitate dura a societatii noastre care demonstreaza ca Statul roman nu si-a facut datoria de a fi un stat social si de a ocroti familia. In fata unei astfel de realitati, Presedintele Romaniei nu poate sta pasiv. Viata, sanatatea psihica si educatia acestei parti importante a noii generatii nu mai pot fi un sacrificiu al societatii noastre pentru banii adusi in tara de romanii care muncesc in strainatate.

Copilul trebuie sa fie crescut si educat in familie, de parinti, fie ei naturali sau adoptivi. Statul roman trebuie sa ii sprijine pe romanii care lucreaza in strainatate pentru reintregirea familiei, in special creindu-le locuri de munca in tara, in agricultura, turism, protectia mediului, constructii si infrastructura, dar si insistind in cadrul Uniunii Europene si pe cale diplomatica pentru reintregirea familiei acestora in tara adoptiva. Presedintele Romaniei ar trebui sa incurajeze pe toate caile reintregirea familiilor dezbinate de plecarile la munca in strinatate.

Copiii abandonati si cei institutionalizati trebuie sprijiniti pentru a se integra intr-o familie. Adoptia trebuie facilitata, chiar si in favoarea unei familii monoparentale sau a unei familii de fapt, procedurile judiciare urmind a fi accelerate.

Copiii abuzati sau molestati de parinti sau de asistentii maternali trebuie cit mai rapind plasati in institutii sau centre de primire ori familiale. Consider ca solutia actuala a asistentilor maternali, categorie sociala care reprezinta mai mult o profesie decit un substitut parental, trebuie revazuta, urmind a opera o reducere la maxim a numarului asistentilor maternali si o selectie psihologica si comportamentala stricta a acestora. Este, in mod evident, preferabila adoptia, dar sunt solutii convenabile si centrele de primire sau familiale gestionate de ONG-uri. Statul roman ar trebui sa faciliteze contributiile financiare ale particularilor pentru susinerea acestor centre, creând, spre exemplu, posibilitatea de a vira o parte sau toate taxele si impozitele datorate catre aceste centre. In acest fel, particularul ar putea decide singur cum vrea sa se cheltuieasca banii pe care el ii plateste cu titlu de impozite si taxe la bugetul de stat.

Din punct de vedere demografic, populatia Romaniei se reduce an de an si, in plus, imbatrineste, intrucit persoanele adulte, mai ales cele care ar putea sa intretina o familie prin veniturile pe care le obtin, prefera sa nu mai faca copii. In acelasi timp, creste numarul copiilor abandonati, lipsiti din start de sansa unei vieti normale, si creste numarul copiilor nascuti in familii sarace, lipsiti de sansa unei educatii scolare normale sau, dupa caz, obligati la virste fragede sa munceasca pentru a se intretine ori pentru a-si intretine familia. Statul roman ar trebui sa asigure finantarea educatiei acestor copii, mai ales ca gratuitatea invatamintului este un principiu al Constitutiei. Dar, in primul rind, Statul roman ar trebui sa asigure spatii decente de invatamint si salarii rezonabile cadrelor didactice ce lucreaza in scolile din zonele sarace, mai ales cele rurale. Principalul mesaj al Presedintelui Romaniei in acest domeniu catre Guvern si Parlament ar trebui sa fie : renuntati la ajutoarele de stat inutile si la cheltuielile cu gestionarea ministerelor ce nu isi au rostul, in favoarea investitiilor in invatamint si in educatie, in zonele sarace ale tarii.

Cuplurile, chiar cele casatorite, nu mai fac copii. Viata in afara familiei este o viata fara angajamente, vanitoasa si egoista, care poate fi o optiune personala, dar la nivel social si national trebuie descurajata, prin taxe si impozite pe celibat, care sa fie orientate de stat catre sustinerea familiilor sarace si a celor cu multi copii. Pentru echilibrul demografic al acestei societati si pentru intinerirea populatiei, nicio facilitate fiscala sau alta masura de incurajare a intemeierii unei familii cu multi copii nu sunt exagerate. Parintii cu multi copii ar trebui sa primeasca indeminzatii echivalente cu salariile avute inainte de aparitia copilului si sa beneficieze de perioade de concediu de ingrijire a copiilor suficiente pentru a asigura deplina dezvoltare fizica, mentala si psihica a acestora. Munca in corporatii trebuie re-umanizata, prin reducerea sau flexibilizarea programului de lucru si prin facilitati de ingrijire a copiilor, direct de catre parinti si exceptional in centre after school.

Familia, atit cea consfintita prin casatorie, cit si cea care exista in fapt, precum si cea monoparentala, trebuie sustinuta prin orice mijloace. Caci numai familia ne poate da stabilitate si ne poate feri de extinctie. Familia e unul dintre putinele angajamente care confera vietii un sens. Merita sa traiesti pentru a-ti creste copiii si pentru a-ti sustine famila. Aceste lucruri simple dau sens si bucurie vietii. Toate celelalte sunt goana dupa vint.

Predictii sumbre: Dupa criza economica intram intr-o alta, la fel de dura

Postat de Gheorghe Piperea in Criza economica

Recesiunea nu s-a terminat nici in SUA, nici in Europa, nici in Japonia. In primul rind, pentru ca, in conditiile in care dolarul este inca moneda de referinta in tranzactiile internationale si in rezervele valutare ale unor tari ca Japonia, China, Rusia si tarile arabe producatoare de petrol, sunt prea multi pseudo-dolari pe piata. In urma cu 4 luni, pentru a finanta planul Bush-Obama de sustinere cu imprumuturi a economiei americane (TURF), FED a tiparit, pur si simplu, 500 mld dolari. China avea atunci o rezerva de 2000 mld dolari, ceea ce inseamna ca, intr-o singura zi, rezerva, in valoare reala, s-a redus cu 25%. China a cerut atunci renuntarea la dolar ca moneda de referinta, dar intre timp a renuntat la cerere.

In al doilea rind, recesiunea nu se va termina, pentru ca economia mondiala depinde mult prea mult de SUA, care a ajuns la o datorie publica astronomica si care isi propune sa isi majoreze in continuare datoria, pentru a finanta noul sistem general de asigurare de sanatate si alte promisiuni electorale de stinga ale presedintelui Obama.  In acest moment, lichiditatile mari nu se mai orienteaza catre actiuni, nici catre titluri ipotecare, ci catre obligatiuni de stat. SUA emite in acest moment bonduri cu dobinzi real negative (adica, cel care cumpara obligatiuni nu o face pentru a cistiga din dobinda, ci pentru a isi plasa banii in siguranta, pe scurt, el nu cumpara un produs financiar, ci siguranta). Pentru SUA, acest lucru este inca posibil, pentru ca agentiile de rating inca clasifica bondurile americane cu AAA+. Dar si aici este evident ca se acumuleaza o bula investitionala, care se va sparge si va crea o noua recesiune, si mai mare.

In al treilea rind, marile afaceri din domeniul financiar, de genul AIG, Fannie Mae, Freddy Mac, bancile britanice Barclays, Lloyds, RBS etc. nu au fost inchise, ci sustinute cu bani publici. Asadar, statul american a preluat activele toxice de la banci si societatile de asigurari si acum le da inapoi investitorirlor, sub fomra de bonduri (care, in mod bizar, au inca rating AAA). Pe de alta parte, cetateanul care s-a imprumutat la banci pentru a-si cumpara casa a ramas si fara job, si fara casa, intrucit banca l-a executat silit. Dar banca, odata ce a inceput procedura de foreclosure, si-a recuperat banii de la societatile private de asigurari de genul AIG sau publice, de genul Freddy Mac, care au fost “salvate” prin injectii massive din bani publici. Deci, tot din banii contribuabililor. Nimic din racilele sistemului care au determinat actual criza nu s-a corectat, dar corectia va interveni inexorabil pentru ca intr-un joc nu poate cistiga toata lumea. In fine,toata lumea a uitat, din cazua crizei economice, ca exista o criza a alimentelor, o criza a resureselor energetic, o criza a gunoaielor si reziduurilor, o criza a mediului.

Toate aceste vor face ca criza sa fie si mai adinca si mai severa, intrucit masurile care trebuiau luate in urma cu 5-10 ani pentru a preveni aceste crize vor fi si mai greu de luat acum in conditiile in care lumea se preocupa de supravietuire de azi pe maine.

Urmariti, mai jos, ce declara laureatul premiului Nobel in economie, Paul Krugman, despre actuala criza economica.