Sa turnam un pic de gaz pe foc

Postat de Gheorghe Piperea in "Falimentul febletea mea"

Se vorbeste in ultimul timp in termeni inflamabili despre crize de tot felul, dar cu moderatie, asa ca am sa folosesc cu zgarcenie din gazul de care dispun, stropind doar putin taciunii aprinsi ai sistemului bancar romanesc. Nu de alta, dar un anume domn de pe varful asociatiei breslasilor bancari se lauda nu demult cum a pus el la cale incriminarea infractiunii de lansare de zvonuri nasoale la dresa bancilor si cum nazbatia sa ar fi fost in asentimentul ministerului justitiei (eu n-am auzit o confirmare de la cesta; stiindu-l specialist in banking, zic ca domnul breslas in cauza ne vinde, de fapt, gogosi) iar un alta domn bancher, cu staif de expat, ne relata cam in aceeasi perioada cum colaboreaza el cu procurorul general al Romaniei pentru descoperirea si pedepsirea zvonerilor care ar fi lansat acuzatii ca o banca din Romania ar fi in situatie cam urata. Domnul in cauza era sigur nu numai ca banca in cauza nu ar avea probleme dar ca, de fapt, banca e pe un trend ascendent spectaculos in conditiile in care toate bancile europene si americane sunt cam pe faras. Pacat ca nu s-a incriminat inca prostia solemna.

Iubind frumosul cu masura, filosofam fara moleseala, zicea un filosof grec. Asa ca, e mai bine sa aruncam cu flori in sistemul bancar roman, caci fabricarea de vesti bune despre banci nu este infractiune, iar jumatatile de adevar  spuse cu subinteles nu dauneaza nimanui, ci dimpotriva, noi putem dormi linistiti: cat nu stim cealalta jumatate de adevar, nimeni nu ne va strica linistea electorala.

Dar, daca tot se poate “colabora” cu procurorul general al Romaniei, poate nu ar fi rau daca institutia respectiva ar declansa o investigatie criminala pentru urmatoarele fapte.

Un numar de banci comerciale romanesti detinute de banci comerciale europene, in concurs cu o agentie de rating au pariat pe devalorizarea monedei nationale pana la 4,2 RON/EUR. Prin interventia BNR, cursul a fost mentiunut in marje normale, motiv pentru care speculatorii au pierdut pariul, fiind nevoiti sa se imprumute in lei, penru a-si acoperi contrapartidele, la dobanzi uriase. Pentru a-si putea acoperi pierderile din speculatiile respective, esuate, trezorierii bancilor implicate au incercat o operatiune concertata de ridicare a dobanzilor la creditele in lei acordate clientilor. Intre timp, dobanzile la creditele interbancare, rezultand cresteri exponentiale ale costurilor acestor credite. Unele banci au renuntat la creditele de retail, multe dintre ele inghetand, pur si simplu, creditarea. Aceste speculatii si consecintele lor au adus prejudicii consistente economiei Romaniei, o economie care parea in septembrie ca va fi ferita de consecintele crizei financiare mondiale, dar care s-a trezit acum cu o criza proprie, creata de sistemul bancar autohton, extinsa de la banci la intreprinderi. Aceasta este, stimati vectori ai zvonului, subminare a economiei nationale, infractiune veche din Codul penal, in vigoare de cand lumea si nu doar virtuala. Incercarea de ridicare a dobanzii prin concertarea pozitiilor mai multor banci este o frumoasa operatiune anticoncurentiala care poate fi sanctionata de Consiliul Concurentei cu amenzi de pana la 10% din cifra de afaceri a bancilor in cauza (ceea ce inseamna faliment automat pentru banca in cauza, caci nici o banca romaneasca nu poate suporta un astfel de cost in prezent). Toate acestea sunt cunoscute de BNR, dar oficialii BNR nu ne spun care sunt bancile si, in special, cine sunt persoanele responsabile din aceste banci care se fac vinovate de aceste speculatii si de consecintele lor, ceea ce inseamna favorizarea infractorilor. Poate aflam, totusi, de la Consiliul Concurentei, cine sunt cei vinovati; nu de alta, dar coordonatele faptei de care vorbesc cu atata ardoare greenspan-i nostri sunt informatii de interes public, care ar trebui sa fie degraba dezvaluite, ca sa stim si noi de cine sa ne temem; sloganul din 1999 (“dormiti linistiti”) nu prea mai merge in prezent, caci suntem logg-ati la internet, nu?

Cateva banci europene, care au si in Romania filiale, in afara de faptul ca au fost salvate de la faliment cu bani publici, inclusiv cu bani ai Uniunii Europene, la bugetul careia contribuim si noi (chiar, cati dintre romani stiu ca Romania vireaza cam 3 mld. EURO/an la bugetul Uniunii?), s-au lansat in operatiuni speculative pe monede ale unor tari ca Romania, membrii ai Uniunii, dar mai de colea, din est; nu au facut aceste operatiuni in nume propriu, ci prin intermediul filialelor lor din Romania sau al mandatarilor lor; in afara de infractiunea de mai sus, aici putem vorbi si de o deturnare de fonduri. O investigatie criminala ar fi mult mai de efect decat o interventie moale si ipocrita in Parlamentul European.

Oficialii guvernamentali sau bancari ne asigura ca sistemul bancar romanesc nu este in criza. Dar nimeni nu ne explica de ce, daca nu suntem in criza, aceeasi oficiali lanseaza informatia ca o banca poate fi sanctionata de BNR cu amenzi de 1% din cifra de afaceri si, in extremis, cu ridicarea licentei bancare daca nu isi constituie la timp rezervele minime obligatorii. Cum adica, sunt banci romanesti in aceeasi situatie, de a nu-si constitui aceste rezerve? S-a inchis deja robinetul finantarilor ieftine in Euro de la bancile-mama? Nimeni nu ne explica de ce bancile contiua sa tina dobanzile la lei foarte sus, desi BNR declara ca sunt lei pe piata, deci bancile ar trebui sa se finanteze cu lei mai ieftin. De ce a fost nevoie ca Ministerul Finantelor sa ameninte bancile, ca daca nu reduc dobanzile la lei, statul va vinde populatiei obligatiuni de stat cu dobanzi mai mari decat cele ale bancilor? De ce continua, totusi, agentiile de rating sa ne reduca ratingul de tara si ratingul unor banci de talia BCR?

Aceeasi oficiali ne asigura ca, in cazul falimentului unor banci, depozitele populatiei sunt asigurate de stat in proportie de 100%. Dar nimeni nu ne spune ca, de fapt, depozitele populatiei nu sunt asigurate de stat, ci de o societate comerciala constituita de banci si finantata prin contributia bancilor, adica Fondul de Garantare a Depozitelor in Sistemul Bancar. O societate comerciala, asa cum este Fondul, poate fi si ea, la o adica, in faliment, daca nu mai are bani sa isi achite datoriile, ceea ce nu se poate spune despre stat, care este intotdeauna solvabil. Pentru nelinistea dvs., aflati ca seful Fondului declara ca acest fond dispune, la o adica, de aproape 500 mil. EURO (dintre acestia, cam o treime nu sunt bani ai Fondului, ci un credit stand-by acordat de un numar de banci romanesti). Daca vom observa ca depozitele la o singura banca mare din sistemul romanesc se ridica de 7 mld. EURO, va veti da seama usor cat de solvabil este Fondul in cazul unui faliment bancar si cat de sigure sunt economiile noastre la banci.

Iar in final, stimati vectori de zvonuri, va rog sa decideti: cine este mai vinovat, cel care ascunde aceste informatii sau cel care le “furnizeaza”, chiar cu riscul de a fi acuzat de conspirationism? Cel ce lasa drobul de sare sa cada in capul copilului sau cel care se plange de acel pericol? Sau cel care pleaca in lume sa vada daca nu cumva exista oameni mai prosti decat primii? Nu ar trebui sa vina cineva sa ia dreacu’ drobul de pe soba?