Partener coordonator al Piperea si Asociatii si al Rominsolv SPRL, Gheorghe Piperea este avocat, profesor universitar doctor, vicepresedinte UNPIR si membru al INSOL Europe. Pe acest blog veti gasi opiniile d-lui Piperea si alte articole de interes pentru mediul juridic, economic si social romanesc. Parerile exprimate aici apartin autorului sau celor care sustin discutii pe marginea subiectelor deschise.
18th
SEP
O (Lehman) Brothers, where art thou?
Postat de Gheorghe Piperea in "Falimentul febletea mea"
a) Încrederea în produsele pieţei de capital este la un nivel alarmant după falimentul Lehman Brothers. Este un moment foarte prost pentru bursa noastră, pentru ca mult aşteptata revenire pe un trend crescător a indicelui Bet şi, în special, a indicelui Bet – Fi (SIF – urile) va ma întârzia. Foarte mulţi investitori au plecat şi şi-au lichidat poziţiile. Dacă săptămâna trecută mai erau doar 6.000 de conturi de investitori activi, după acest faliment numărul lor va scădea dramatic din cauza panicii. Dar esecul/teama/prostia unora poate fi o oportunitate pentru alţii. Insiderii societăţilor listate la BVB, pentru că ştiu foarte bine care este realitatea (societăţile respective au o situaţie economică mult mai bună decât o arată evoluţia cursului acţiunilor emise de acele societăţi) vor cumpăra masiv acţiuni, consolidându-şi poziţiile, pentru că acţionarii mici şi panicaţi vor vinde la orice preţ, numai să îşi limiteze pagubele. Gândiţi-va ce mână cerească este acest faliment pentru acţionarii semnificativi ai SIF-urile, adică cele 3-4 persoane fizice care, prin interpuşi, deţin fiecare câte 5-12 % din SIF-uri.
b) Încrederea în bănci, în societăţile de asigurare şi, în general, în societăţile din domeniul financiar este sever zdruncinată. Falimentul Lehman Bros vine după un lung sir de falimente sau preluări pe preţuri de nimic a unor bănci aflate în dificultate şi după preluarea de către statul american a celor doi giganţi ai creditelor ipotecare (Fannie Mae şi Freddy Mac). Şi acesta nu este decât începutul, întrucât Lehman Bros era dependent de sau făcuse dependente mai toate băncile mari din lume, în special cele din Europa. Panica va duce la alte mari falimente, de data aceasta în Europa. Vom vedea acest lucru în câteva săptămâni, dacă nu în zile. Unele mari bănci europene au filiale şi în România, eventualul lor faliment ducând în mod implacabil şi la falimentul filialei româneşti. Pe de altă parte, sunt bănci în România care au expuneri mari pe Lehman Bros. S-a văzut la bursă că aceste bănci româneşti au avut severe căderi de curs imediat după anunţarea falimentului Lehman Bros. Reacţia pieţei atât de rapidă la această veste induce ideea că nu este vorba doar de o panică, ci de lucruri mult mai grave, care ar putea să ducă la faliment.
c) Lehman Bros era un campion al investiţiilor cu grad mare de risc, în instrumente financiare derivate şi în produse de hedging; aceste produse financiare foarte sofisticate şi frumos ambalate conţin o mare iluzie, ca să nu spun păcăleala: ele sunt, practic, un pariu între două contrapartide, adică spre exemplu eu pariez cu dvs. ca imobilele din Bucureşti vor creşte în următorii 5 ani cu 1000% şi dvs. pariaţi că nu vor creşte atât de mult sau nu vor creşte deloc; împreună emitem un instrument financiar derivat şi îl punem pe piaţă, în sistemul bancar sau în sistemul pieţei de capital; ceilalţi îl cumpără, fără a mai şti ce este în spatele lui; după ce intră în circulaţie, instrumentele respective capătă o valoare adăugată proprie mult mai mare decât cea pe care i-am conferit-o noi, atunci când am făcut un pariu, deci pe lângă scamatoria frumos ambalată de noi, se adaugă şi speculaţia pe curs, care provoacă pe principiul bulgărelui de zăpadă, pseudo-valoare, adică pseudo-bani. FED şi unii comentatori americani spuneau în vară că în sistemul financiar mondial sunt peste 2.000 miliarde de pseudo-dolari, adică bani care nu îşi mai au acoperire în realitate, masa monetară scriptică, monedă în plus faţă de echivalentul în aur sau în mărfuri al banilor reali; aceste instrumente financiare erau plasate peste tot în lume, inclusiv în Europa şi în România; în mod evident, când balonul de săpun se va spage (aşa s-a întâmplat şi în 2001 – 2002) va apărea o foame de lichidităţi uriaşa, de unde consecinţa punerii în vânzare a oricărui activ care poate avea un preţ cât de mic. Ca şi în cazul de mai sus, eşecul unora înseamnă oportunităţi pentru alţii. Cei ce vor avea cash, vor putea cumpăra acum la preţurile din 2004 şi vor cumpăra practic orice. La nivel mondial, cei care au bani în prezent sunt chinezii, arabii şi rusii. Toţi stau foarte bine la capitolul democraţie. La nivel naţional tot cei din Top 300 au bani. Toţi stau foarte bine la capitolul merit.
d) Intervenţia statului american (care mai este şi selectivă) pentru salvarea unor bănci sau instituţii financiare, în afară de faptul că este tardivă, pune în discuţie foarte serios chiar sistemul economiei capitaliste, care funcţionează pentru că cei eficienţi supravieţuiesc sau se îmbogăţesc, în timp ce cei care eşuează sunt eliminaţi din joc. Intervenţia este periculoasă, şi pentru că poate induce ideea că orice debitor poate să îşi neglijeze obligaţiile, omiţând să le onoreze, din moment ce marii debitori sunt salvaţi de stat. Şi, în fine, cine ne spunea nouă să nu încercăm să salvăm întreprinderile noastre falite? Americanii? Banca Mondială, FMI? Comisia europeană? O, brother, where art thou?
Comentariile cititorilor
Lasati un raspuns
Post Meta
-
September 18, 2008 -
"Falimentul febletea mea" -
4 Comments
-
Comments Feed
Adevarat! Splendid Maestre!
Asteptam cu nerabdare noi postari!
Sa aveti succes la decanat!
Foarte interesant, intr-adevar! Mult succes!
Se pregateste Morgan Stanley, poate chiar si Goldman…
In ianuarie am pariat pe euro,iar acum este minunat.Nu mecanismele acestea sofisticate au condus la faliment,ci greed-ul fara limite.Si probabil ca se va recurge la bank-ingul clasic.
Legea falimentului nu-i apara decat pe creditori. Debitorii, contrar prevederilor Constitutiei, devin niste cetateni fara drepturi, niste paria care nu au decat dreptul de a se resemna.
Prevederea care scuteste firmele in faliment de la plata taxelor de timbru in procesele pe care acestea le deschid impotriva debitorilor, in loc sa fie un indemn pentru lichidatori de a anula cat mai multe dintre actele frauduloase din trecutul firmei falimentate, e considerata doar o inlesnire a legii pentru a-i atrage doar raspunderea fostului administrator. Dar ce se intampla atunci cand chiar creditorii care supervizeaza actiunile lichidatorilor sunt prezumtivii debitori prin faptele lor?
Despre scandalul privind MKB ROMEXTERRA BANK v-am mai scris.
Pentru cei care nu cunosc povestea, e vorba de actiunile ilegale ale conducerii sucursalei Brasov de pana la sfarsitul anului 2006 prin care au fost folositi clientii bancii, cu acordul sau fara acordul lor intr-un circuit de creditare in care interesul a fost exclusiv a bancii (banuiesc ca aveau nevoie de raportarile uriase de venituri de la Brasov pentru a arata bancii ungare MKB ce profitabila este Romexterra), urmata de o acoperire a contractelor vechi, ilegale care nu indeplinesc conditiile obligatorii ale unei conventii asa cum prevad in mod expres prevederile art.948 cod procedura civila, cu contracte noi, semnate aparent cu buna stiinta de catre noi clientii bancii dar consimtamantul fiind viciat, dupa ce ne-au impuiat capul cu minciuni si promisiuni fara acoperire. Cu acele contracte noi, banca s-a inscris in executare sau la masa credala a majoritatii firmelor pe care le-au implicat in circuit.
Daca va uitati pe portalul instantelor, http://www.just.ro sau aveti acces la informatii prin http://www.vrajitorul.eu, veti putea vedea cum a evoluat numarul de cauze legate de MKB Romexterra Bank si de scandalul de la Brasov , in instantele brasovene.
Astfel, daca in anul 2006, pe rolul Judecatoriei Brasov au fost inregistrate 11 cauze , in 2007 numarul a crescut la 118 cauze, ca sa scada in 2008 la 36 de cauze. din totalul de 165 cauze, 125 de cauze sunt investiri cu formula executorie si 30 sunt contestatii la executare.
Pe rolul Tribunalului Brasov, MKB Romexterraa Bank nu a avut in anul 2006 nici o cauza, in 2007 a inregistrat 15 cauze iar in 2008 s-a ajuns la 36 de cauze. Din totalul de 51 de cauze, un numar de 35 cauze sunt cereri de faliment ale firmelor pe care Romexterra le-a impins in prapastie si 9 sunt actiuni in anulare sau anulari acte juridice pentru acte frauduloase, contracte de credit, documente de plata, etc.
Si aceasta simpla statistica arata ca acolo s-a intamplat ceva a carui numitor comun e banca. Nu poti sa spui ca 35 de firme, cliente ale aceleiasi sucursale bancare au intrat in faliment in acelasi timp si vinovati sunt managerii firmelor sau conjunctura economica actuala.
Dealtfel, DNA Brasov a si dispus inceperea urmaririi penale impotriva directorilor bancii, si conform pricipiului de drept care spune ca penalul tine in loc civilul, ar fi trebuit ca sa se poata opri toate actiunile de faliment. Dar, inca o data, banca este avantajata. Legea Falimentului este o lege speciala, la care acest principiu nu se aplica. Legiuitorul nu a prevazut cazul in care cel urmarit penal pentru fapte care au dus la starea de faliment este chiar creditorul.
Ma chinui din toate puterile de ceva vreme sa anulez in instanta toate contractele de credit pe care subsemnatul “le-a semnat” cu MKB ROMEXTERRA BANK in timpul cat eram plecat din tara, fapt dovedit de pasaportul meu, plin de vize de China, Ukraina, Austria, si care in realitate au fost incheiate numai de banca, folosind o stampila cu amprenta semnaturii mele. Si aici discutam de contracte de cca.80 miliarde lei vechi, la care se adauga dobanzi, penalitati, etc. care si-au produs efectele juridice ale unor acte incheiate valabil in conditiile prevazute de art.948 cod civil, in sensul ca banca a realizat venituri din incasarea dobanzilor, comisionaelor de acordare si alte comisioane accesorii, chiar daca aceste acte sunt lovite de nulitate absoluta.
Insa, cum toate societatile mele au intrat in faliment, initiind actiunile in numele firmei, Romexterra sau Corporate Recovery Management pe scurt CRM (Firma de recuperare a bancii infiintata la finele anului 2007 cu asociatul unic insasi banca) mi-au contestat in instanta calitatea procesuala active si au ridicat exceptia lipsei de interes.
Mai pe intelesul oricui, mai Doftorene , firma ta nu mai e a ta acum ca e a lichidatorului si tu nu ai dreptul sa ne dai pe noi in judecata pentru ca poate sa ne dea in judecata numai lichidatorul. Ce daca pe contractele alea e numele tau si o copie a semnaturii tale? Ce daca ti-am tras teapa? Ne pare bine ca ti-am tras teapa si ti-o tragem in continuare, ca legea ne permite si ne apara. Si daca ne incordam putin, mai schimbam si Codul Penal sa putrezesti in puscarie ca sa te saturi sa ne mai canti peste tot pentru ce am facut.
Asa ca am deschis si actiuni in nume propriu impotriva bancii. Doar numele meu s-a folosit si copia semnaturii mele. Mai mult, prin actiunile astea, firmele mele au fost falimentate si eu am fost vaduvit de veniturile aduse de firme, de munca mea de 10 ani. Si surpriza, judecatorul zice ca nici asa nu am calitate procesuala. Astept sa vina sentinta sa fac recurs.
Pe de alta parte, in intampinarile pe care Romexterra le-a depus in instanta pentru a-si face apararea pe fond, spune cam in felul urmator:
Onorata instanta, va rugam sa constatati ca acele contracte sunt garantate cu BO (bilete la ordin) si CEC-uri emise de societate si s-au facut plati din aceste credite. La care ataseaza un teanc de documente in copie, documente care ar fi trebuit sa justifice faptul ca eu sunt dus cu pluta pe Siret si ca afirmatiile mele sunt doar aberatii. Insa, inca o surpriza! Documentele respective sunt “semnate” tot cu stampila cu copia semnaturii si sunt scrise de directorul bancii….Pai daca ar ajunge procesul pe fond si nu s-ar lovi de toate exceptiile pe care le invoca banca, n-ar mai avea nici o sansa.
Insa, baietii sunt foarte buni in ridicarea de exceptii. Si pe zi ce trece invat multe de la ei si nu mi-e rusine sa spun ca am inceput sa-i imit in instanta acolo unde interesul meu si al dreptatii o cere.
Pe partea relatiilor cu lichidatorii, am constatat ca nici unul nu vrea sa promoveze un proces in interesul societatii, dintr-un motiv foarte simplu: lichidatorul se raporteaza la hotararile adunarii generale a creditorilor. Si cum banca este majoritar peste tot, doar nu va hotara ca lichidatorul sa o dea pe ea in judecata…
Mai jos e un extras din procesul verbal al ultimei adunari generale a creditorilor societatii MAROMA INVEST. Cititi cu atentie sa vedeti cate motive si argumente nesimtite baga in scopul evitarii adevarului si dreptatii.
Pct. 1 Creditorul CRM – Bucureşti nu este de acord cu susţinerea acţiunilor in nulitate promovate în nume personal de către dl. Doftoreanu pentru următoarele aspecte:
• Ţinând cont de regimul juridic al acestor acţiuni şi în măsura în care dl. Doftoreanu ar demonstra interesul personal în promovarea acestora, dânsul ar trebui să fie şi titularul acestora.
• În ipoteza în care instanţa de judecată ar dispune respingerea acestor acţiuni, în patrimoniul debitoarei MAROMA INVEST SRL s-ar crea un prejudiciu suplimentar, constând în cheltuieli de judecată pe care le-ar putea suporta în temeiul art. 246 Cod pr. Civ.
• Printr-o astfel de însuşire, fostul administrator Doftoreanu lulian se foloseşte de “umbrela lichidatorului judicia şi de dispoziţiîle speciale aferente matenei insolvenţei privind scutirea de la plata taxele e timbru în mod nepermis şi cu încălcarea dispoziţiilor speciale statuate de către inalta Curte de Casaţie şi Justiţie pnn recursul în interesul legii admis prin Decizia nr. 32/09 iun 2008.
• În concluzie atâta timp cât lichidatorul judiciar a verificat declaraţia de creanţă a subscrisei constatată prin titluri executarii şi verificată sub aspectul legalităţii prin încheiere de autentificare a notarilor publici şi de judecătorul sindic prin sentinţa 296/03.04.2008 solicităm respectuos lichidatorului judiciar să revină asupra deciziei de ratificare a acestor acţiuni în nulitate, lăsând liber accesul d-Iui Doftoreanu la instanţele de judecată în condiţiile şi cu respectarea legii fără a-i crea acestuia avantajele pe care legea insolvenţei le recunoaşte exclusiv lichidatorului Judiciar în exercitarea acestor acţiuni.
Eu sper sa reusesc argumentarea faptului ca anumite prevederi din LEGEA FALIMENTULUI sunt neconstitutionale, ingradind dreptul debitorului sau ale administratorului special de a putea introduce actiuni impotriva tertilor pentru anularea actelor frauduloase, nici macar in acest caz evident de act fraudulos al creditorului in dauna debitorului. Am avut ieri bucuria sa constat ca unul dintre judecatori a acceptat exceptia de neconstitutionalitate pe care am invocat-o cu privire la Legea 85/2006, urmand doar sa o argumentez mai bine pentru a o trimite la Curtea Constitutionala.
Am primit si de la Avocatul Poporului un raspuns la aceasta problema, dar din acel raspuns nu am reusit sa deslusesc modalitatea prin care pot actiona in cazul meu, care nu e numai al meu si cum pot identifica care sunt partile din lege care nu corespund constitutiei.
Astept de la dumneavoastra, orice sfat sau comentariu util privind Legea 85/2006 si caracterul NECONSTITUTIONAL al unora dintre prevederile Legii Falimentului, care m-ar putea ajuta in argumentarea pe care o voi face, in sustinerea exceptiei de neconstitutionalitate.
Pentru cei intr-o cercetare mai amanuntita a problemei, va invit sa studiati pe blogurile http://www.iuliandoftoreanu.blogspot.com si http://www.mkbromexterra.wordpress.com documentele pe care le-am postat acolo sau va rog sa-mi cereti amanunte la adresa de mail: iuliandoftoreanu@yahoo.com.